1,699 matches
-
rău. Și chiar așa e. — Sigur că rămînem prietene. CÎnd ne desprindem din Îmbrățișare, Lisa Îmi zîmbește, iar eu pricep că nu mai e decît un lucru de făcut: trebuie să-i cer iertare Lindei. Recunosc că sînt emoționată. La fel de emoționată, poate chiar ceva mai rău, decît la prima mea Întîlnire cu Linda, În ziua aceea În care Dan m-a dus la ei acasă pentru prînzul duminical, cînd credeam că Îmi găsisem bărbatul perfect și familia perfectă. Mă simt de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
el. Evident, îl iubește toată lumea. Tatăl lui nu acceptă să audă vreo vorbă rea despre el. Servitorii îi zâmbesc în timp ce fac eforturi să-i ducă sus apa pentru baie. Când mătușile sale vin în vizită îl ciupesc de obraji, uguind emoționate ca niște porumbei. Pran Nath este atât de frumos! Atât de alb! Un reușit exemplar din Cașmir! Fără îndoială, este un băiat frumos. Părul lui arămiu captează razele soarelui, ca al oamenilor care trăiesc sus, pe dealuri. Ochii au o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
iar ei nu i-a stat niciodată în obicei să se dea la o parte din fața răspunderilor, mai ales când a fost în joc „Misiunea noastră de a civiliza“. Când grupul ajunge aproape de lacuri și celelalte doamne europene își ocupă emoționate locurile, ea nu comentează, în timp ce soțul ei mai trage câte o gură de whisky cu un colonel aflat în vizită, de la Hodson’s Horse. În schimb, strânge din dinți, încearcând să converseze cu Zia Begum și Amina Begum, tinerele soții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
taximetrist: La Clubul Masonic din Edinburgh, În Shrubhill, șofer. Lângă depoul de autobuze. Navigăm În tăcere pe străzile Înghețate. Ședințe scabroase Acolo la club, gagiii se-nghesuie cu toții să intre, căci e marea seară a inițierii. Viitorii noi recruți par emoționați, așa cum ar fi și cazul. Sunt vreo doi gabori puiuți de rezolvat și Încă vreo alți câțiva puțoi tinerei, nu știu de unde au apărut. Deja sunt umpic matol, căci n-am mâncat nimic, așa că mă decid să mă abțin puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
că cineva credea contrariul. În sfârșit, ajunseră la Cirque Fantastique, unde repetițiile pentru spectacolul din acea seară erau în toi. Puteai vedea zeci de protagoniști, îmbrăcați în costume speciale sau în haine de stradă. - O, Doamne! se auzi o voce emoționată. Era vocea Karei, care suferise o metamorfoză surprinzătoare. Fața era ca a unui copil, iar ochii umblau de zor prin toate cotloanele acestui cort. Pur și simplu radia de fericire. Sachs tresări la auzul unei pocnituri puternice în spatele și deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Sellitto făcu după cum ceruse robotul și apoi formă și celălalt număr. John Keating răspunse imediat, iar Sellitto îi explică faptul că erau în mijlocul unei anchete și că voiau să le răspundă la câteva întrebări. Urmă o pauză, după care vocea emoționată a bărbatului spuse: - Mmm, despre ce este vorba? Sunteți chiar de la poliția din New York? - Exact. - Bine. Cred. - Mai demult, ai lucrat pentru un om pe nume Erick Weir, nu-i așa? întrebă Sellitto. Din nou un moment de tăcere. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
auzea discuții de la revedere, căci familiiile se pregăteau să își încheie vizitele de duminică după-amiaza. Își auzea propriii pași fantomatici. Se opri la intrarea în cameră. Trase de câteva ori aer în piept pentru a-și calma vocea și, mai emoționată decât fusese vreodată pe scenă, păși în cameră. Pauză. Apoi: - Bună, mamă. Mama se întoarse cu fața de la televizor. Clipi surprinsă și îi zâmbi. - Ia uite cine a venit. Bună, draga mea. Dumnezeule, se gândi Kara, privindu-i ochii sclipitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
lui, el tot mai vorbea cu tânărul poet. Nu s-a mișcat. În ultima clipă, și-a scos mâinile din buzunar și le-a întins către mine. Pur și simplu parcă îmi uitasem replică. - Lăură, mă cheamă Lăură, am șoptit emoționată. I-am strâns mâinile, apoi destul de stânjenita m-am îndepărtat și m-am așezat pe scaun. - Aștept ceva de la tine, mi-a spus. - Ce anume? am intrebat eu mirata. - Poezie, proza, eseu, critică literară,orice...... - Așteptați, am zis, așteptați!.. Lăură
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
banii, se simțeau jicniți, dar ea insistă, întotdeauna îi plăcea să- și plătească singură consumația, zicând că nu vrea să- și facă obligații față de nimeni și altele de acest gen. Pe când mașina înainta pe străzile întunecoase, Lăură se simțea deconcentrată, emoționată și chiar ușor dezamăgită. Simțea cât de departe era de lumea literară a vremii și intuia exact cât de departe urma să mai stea mulți ani. Literatura română contemporană - zicea ea- exclude tot ce e prezent, nu permite nici măcar
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
că îmi este etern recunoscător. Afară se opri o mașină încetinind ușor în dreptul scării blocului și am fost convinsă că trimisese pe cineva după mine. - Încearcă să te grăbești!... Te așteaptă șoferul meu la scară!.. - Imediat, am zis, puternic emoționată. Am coborât rapid și am fost întâmpinată cu un buchet imens de trandafiri frumos mirositori, cu o carte de vizita înfipta delicat, dar și ostentativ: - Te iubesc!!!.. Fericită, Lăură urca rapid scările și puse florile în apă. Schița un gest
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
din istoria locului. Acest sentiment l-am trăit când am vizitat Salonicul. Dorința de a vizita Grecia venea din străfundurile subconștientului, fiind ațâțata de lecturile din Octavian Paler. La plecarea în Grecia, Lăură era perfect conștientă de factură nostalgica și emoționată. Grecia era pentru ea temeiul existenței culturale a umanității, armonia perfectă din sfera artelor, un loc secret și un perfect refugiu, ceva omolog spațiului care o obseda în gândul ei cel mai secret, dar era totodată și un strigat de
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
dezamăgești, Lăură!...Sperăm să-mi ceri, dimpotrivă, cărți de specialitate. -De ce? -Fiindcă românele sunt cărți “ieftine”, care proclama cultul eului. Era decisă să o înfrunte sistematic. Își aținti ochii asupra ei, apoi murmura. -Vin imediat, draga! Ea-l aștepta emoționată parcă. Îl primi adorabil cu brațele larg deschise. Gestul ei trădă același viu interes pentru persoana lui. -Vom face istorie, Lăură! Vom face istorie!... Replică i se înfipse Laurei în minte că un pumnal. Istorie însemna pentru ea actele a
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
și iată-l îmbrăcat, arată de parcă ar urma să iasă în câteva secunde să alerge puțin. Așa venea la mine seara, în urmă cu mulți ani, le spunea părinților săi că iese să alerge și venea la mine, scund și emoționat, iar mama mea îl măsura de sus până jos, cu dispreț, ca pe ultimul dintre pretendenții ei, și îi aducea câte un pahar cu lapte, după care se așeza ca o regină în fața televizorului, așteptând să înceapă filmele acelea vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a abandonat studiile doctorale și a început un curs de ghizi, pleca de acasă în călătorii lungi, se întorcea apatic și însingurat, brațele sale nu ne mai îmbrățișau; m-am uitat spre ea pe furiș și i-am văzut fețișoara emoționată, cu ochii mari ațintiți asupra patului gol, ca și când ar avea o revelație înfiorătoare, iar eu mă întrebam cât anume din toate acestea știe ea. Ce anume își amintește din primii ei doi ani de viață, mai ales că nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dau seama că este puțin cocoșat, asemenea clădirii sale, ceafa îi este acoperită cu bucle gri, paleta îi tremură în mână, mă aud întrebând, vrei să mă dezbrac? El încuviințează în tăcere și iese din cameră, iar eu mă dezbrac emoționată, îmi împăturesc frumos hainele și le pun într-un colț, parcă aș fi la un control medical, iar în clipa în care el intră, întreb, de ce ai ieșit, și el îmi spune, nu îmi place să văd cum se deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
s-a întâmplat asta, iar el îmi povestește cu mândria martorului ocular unic, au adus un profesor important de la o altă secție, iar acesta a vorbit cu el, apoi au încercat cu cadrul și a reușit, trei pași, repetă el emoționat, și acum cartea începe să se miște până ce alunecă într-o parte, iar Udi se ridică în șezut, cu o privire înfricoșată. Totul se va rezolva, îi spun eu, dar el respinge vorbele mele, nu vor să mă creadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Ar fi trebuit să îl oblig pe Udi să schimbe sfârșitul poveștii, să plouă în ultima clipă, ar fi trebuit să îl rog să mântuiască deșertul, cum este posibil să fie acesta rezultatul atâtor bune intenții, eu fusesem mult mai emoționată decât Noga, care nu prea înțelegea ce înseamnă creșterea acidității, iar acum privesc cerul plină de speranță, poate că astăzi va reuși să ajungă până aici, micuțul nor Hanan, dar cerul este limpede și senin, nici un pui de nor nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
am uitat de Noga, am uitat să o întreb pe mama dacă a pus capăt postului, și Udi mă privește uimit, ce s-a întâmplat, credeam că ai adormit. Trebuie să știu dacă Noga a mâncat de dimineață, murmur eu emoționată, iau telefonul cu un gest brutal, dar la mama nu răspunde nimeni, iar la școală nu îndrăznesc să sun, și Udi spune iritat, de fiecare dată când te simți bine, cauți până în fundul pământului după un nou motiv de îngrijorare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
tai scurt, astea sunt numai vorbe goale, sunt schimbări în bine și schimbări în rău, nu îmi spune tu mie că orice lucru rău este în esență unul bun, totul depinde de circumstanțe. Dar ce sunt circumstanțele, Naama, spune ea emoționată, ca și când ar fi așteptat exact această întrebare, cât de mult ne permitem să depindem de circumstanțe, asemenea unui sclav ce depinde de stăpânul său, astăzi ești fericită pentru că deocamdată totul este bine, dar mâine vei fi nefericită pentru că ceva nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
asemenea unui copil născut frumos, dar care se urâțește în numai două ore. Copacii se leagănă în bătaia vântului, mai întunecați decât cerul, fiecare mișcându-se în felul său, exact ca oamenii, chiparoșii melancolici, plopii care dansează ca niște tineri emoționați, cu puțin înainte de răsăritul soarelui, întunericul se retrage, mai trage cu ochiul doar dinăuntrul caselor, dindărătul ferestrelor întunecate, învăluind somnul greu al oamenilor ca niște petice negre. Ridic ochii spre est, nori singuratici flutură asemenea unor brațe scufundate în marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
stând lângă chiuvetă, clătește vesela cu mișcări bădărane, împrăștiind apă și săpun peste tot în jurul ei, Hani stă la masă, niște gheme de lână trandafirie joacă în jurul brațelor ei. Trebuie să termin puloverul acesta înainte de a naște, îmi explică ea emoționată, trebuie să îi las ceva copilului meu, Ilana aruncă farfuriile una peste alta în semn de protest, întotdeauna provoacă pe toată lumea, sigur nu va avea nevoie de puloverul tău, crede-mă, scrâșnește ea printre dinți, va avea destule pulovere noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
zâmbet mare, plin de limbi și dinți. Strângeam în mână o batistă micuță, o batistă albă pe care o primisem în dar de la un vecin, iar ea mă umplea de o fericire greu de descris, o fluturam iar și iar emoționată, ca și când aș fi fost la bordul unui vapor, luându-mi rămas-bun în zgomotul prelung și plin de aburi al sirenei, neștiind cât de periculoasă va fi călătoria. Acum mă întind sub pomul de zi de naștere, frunzele lui taie soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
-l amintesc pe dinafară, formez numărul cu multe ezitări, Zohara, sunt Naama, iar ea răspunde, ce mai faci, dar vocea ei este stinsă, înghețată, poate s-a supărat pentru că nu sunasem mai devreme. Noi suntem foarte bine, o anunț eu emoționată, doream să îți mulțumesc, Udi și-a revenit aproape complet, și sunt sigură că imediat va spune, nu trebuie să își revină, ci trebuie să se schimbe, dar ea tace, îmi este clar că nu are nici un chef să întrețină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sunt roșii, iar ochii îi strălucesc de parcă ar suferi de boala dragostei, trupul ei mare parcă se micșorase dintr-odată, o îmbrățișez, îi sărut fruntea înfierbântată, i-am mai dat un paracetamol, dar nu ajută la nimic, mă informează secretara emoționată, ciripind din vârful buzelor vopsite în roșu, aproape negre. A consultat-o cineva, întreb eu, nu aveți nici o asistentă aici? Iar ea spune, aveți ghinion, astăzi este una din zilele în care asistenta nu vine, apoi mă privește suspicioasă, te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
un căscat amenințător, însoțindu-ne înaintarea, numai un pas mărunțel de-am fi făcut și ne înghițea cu totul în adâncurile sale. Coborâm scările ținându-ne de mâini, sub privirile provocatoare ale soarelui de dimineață, mama ne face cu mâna emoționată, cu mișcări exagerate, ca și când vor trece mulți ani de acum înainte până ce ne vom revedea, Noga se sprijină de mine, fără vlagă, cu picioarele moi, singura cămașă pe care i-o lăsase el, îi înfășoară trupul ca un steag negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]