1,539 matches
-
pe linia a ceea ce s-ar putea numi rigoarea disciplinei imagologiei: În spațiul poeziei eminesciene, termenul imagine semnifică rareori de sine stătător. De cele mai multe ori, cuvântul în discuție este element component al unei construcții metaforice ori formează sintagme împreună cu diferite epitete sugestive și chiar metaforice". Sunt, așadar, urmărite aceste construcții, punând în evidență valoarea estetică a metaforelor astfel promovate. Un exemplu: În haină de imagini cu frunte visătoare/ Apar în fața lumei zâmbind cu întristare", din poezia Poveste. Această construcție metaforică atrage
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
denumesc obiecte din lumea culturii în general, a cărților și a scrierii în special: catastif, cărturar, condei, filă, hârtie, plic, tipar, bibliotecă etc., etc." Discuția pleacă de la sintagma "galbenele file", din Scrisoarea II, ce "evocă manuscrisele "învechite" ale Poetului". Pentru ca "epitetul cromatic galben", regăsit în Pajul Cupidon să-l afle asociat cu "ros de molii" ("În volumul ros de molii"), o îmbinare "tipic eminesciană, vecină, ca sursă de trimiteri și iradiații semantico-stilistice, cu galbenele file, dar stârnind, parcă mai abitir, impresia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
sfiită, pe care o trăim față de manuscrisele, cărțile, slovele vechimii [...]. Îmbinarea galbenele file cheamă lângă ea, printr-o asociere firească, alta, la fel de "eminesciană", strecurată într-o antologie de portrete din Epigonii: "mucedele pagini stau domniile române" [...] reabilitarea stilistică a unui epitet (muced) ce stârnește, îndeobște, reprezentări dezagreabile este înnobilat, în Epigonii, datorită alianțelor contextuale în care este prins". Ș.a.m.d. Discursul analitic de acest fel trădează plăcerea unei cozerii culturale implicate pe care Gh. I. Tohăneanu o întreține cu finețe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Cu alte idealuri imediate. Și cu un alt sistem de a le înfăptui. Opțiunea pentru elocvent însemnează orientarea spre prezent prin virtuala oglindă a viitorului. Sau spre trecut, pornind de la celelalte două dimensiuni ale timpului. Când asociem conceptului de patrie epitetul «socialistă» realizăm diferența prin diferența specifică.“ (Contemporanul, 25 august 1972) „Avem nevoie de o critică militantă, comunistă și nu de una de «mușamalizare» - arăta tovarășul Nicolae Ceaușescu -, de prezentare în culori trandafirii a aspectelor negative din artă, a unor activități
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
propriul lor destin lacrima de bucurie să le-o vezi și să le-o asculți impecabil om de geniu într-un veac de chiparoși toată roua zilei tale strălucește militant cât să fulgere n urmași fulgerarea din strămoși cu aceleași epitete din același diamant.“ („Odă“, Luceafărul, 28 ianuarie 1984) „Ca astrul zilei este un om adevărat și ca lumina zilei ni-e dragostea curată istoria întreagă pe nume l-a chemat și trebuia să vină, îl aștepta suflarea țării toată.“ („Odă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
șefului de atunci al liberalilor de la Iași; dar azi, când mă gândesc la lucrurile acestea, îmi amin-tesc ce puțin difereau, în opiniunea foști-lor socialiști, cele două "partide istorice" și cât de puțin justificat era ușorul dispreț pe care îl conținea epitetul de "conservator", cu care mă gratificase, pentru circumstanță, amicul lui Korolenko. Astfel la o întrunire publică la Iași, înainte de fuziune firește, Ioan Nădejde spunea: "Poporul e o găină de jumulit. Liberalii o jumulesc și dacă țipă, o lasă să țipe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
îi va fi cu putință de buna stare a reședinței sale de a doua, cum voiește să numească de aci înainte Iașii". În promisiunea aceasta regală, ținută de altfel cu nobilă stăruință, pe cât împrejurările au permis-o, trebuie căutată originea epitetului de cea de a doua capitală cu care Iașului i-a plăcut întotdeauna să se împodobească. Tot în cursul celor 25-30 ani, s-au realizat marile lucrări de artă, care au schimbat și reînnoit fața orașului: Teatrul Național, Abatorul, Râpa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
întrucâtva în umbra marilor predecesori, a căror glorie am prețuit-o fără nici o rezervă, cu sinceritate, cu admirație. Ca eroii din Ciclul theban, nici nu ne socoteam alta decât epigoni, nici nu nutream altă ambiție decât cea de a merita epitetul acesta, epigoni, urmași, continuatori, răzbunători... La 25 Noembrie 1903, a apărut primul număr din "Epigonii", revistă "de sociologie, știință și literatură". Revista noastră. Cu apariția acestei publicații, realizam (vai, pentru așa scurt timp, însă...) o veche dorință, o veche și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
se uită niciodată și ama torii de simțăminte frumoase sau refugiat în locuri călduțe, unde pot să ohteze în liniște. Ohtatul poeticesc se manifestă prin vertijuri verbale spuse cu voce joasă, cântată, în al căror iureș se îngrămădesc metafore și epitete, și printro distorsionare a realității, care este văzută deseori în slow motion. El are mai multe simptome adiacente și se cronicizează de la vârste fragede (aceasta trebuie să fie expli cația pentru faptul că figurile de stil care parazitează persoanele afectate
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
sau cap de operă) că e „vital”, ci că e „plin de viațăș, nu ? Probabil că există un sens profund și nostim în această renunțare la adjectiv pentru substantivul însuși. Astăzi simțim parcă un fel de scorțoșenie, de inadecvare în epitetul vital, deși el înseamnă fix același lucru. Ca să revin la întrebarea ta, aș zice că a avea viață este condiția definitorie, cine-qua-non a artei cinematografice : este singura artă făcută cu oameni adevărați (actorii) ! încapsulează pe celuloid, în bobine viață (sau
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Podului cu flori, ca și cea din Asta e), nu din condeiul regizorului. Nici Podul de flori nu mi se pare mizerabilist ; îl scutește de asta demnitatea personajelor, mai ales a protagonistului, Costică Arhir. Poate, așa cum spui, mizerabilism e un epitet aplicat de comentatorii mai puțin binevoitori. Dar în ce sens sunt oare aceste filme ”minimaliste” ? E în ele o risipă (un exces) de materie. Alex. Leo Șerban : Minimalismul se referă mai ales la modul cum sunt realizate aceste filme : cu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
care în fiecare dimineață îmi apare desfigurată, de nerecunoscut. O port în mine cu spaimă și tristețe, ca pe un avertisment tragic. [...] Tu nu-ți poți închipui ce viață de câine ducem aici. Familia Pal. țipă, urlă și ne svârle epitete din care cel mai inocent e „mârșavi“, ne amenință. Să știi că aici nimeni nu va interveni pentru tine, căci fiecare va fi socotit ca un complice. Am simțit-o la Jeb[eleanu] care m’a întrebat: „Aveți pe cineva
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
orașe românești <endnote id="(554, vezi ilustrații)"/>. Explicația realistă „Murdăria nu este consecvența sărăciei - scria Într-o «cărticică populară», Ruhălă și Mesia, din 1858 -, ci un vițiu propriu al poporului evreesc. Românul nu se Înșală când caracterizează pe evreu cu epitetul : Jidov necurat” <endnote id="(3, p. 20)"/>. Soluției „rasiste” i s-a opus alta, așa-zis „realistă”. Au fost savanți, inclusiv evrei, care au susținut teoria conform căreia viața de mizerie dusă de majoritatea populației evreiești În ultimele secole, precum și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
e al dracului, franțuzul se bucură de același calificativ măgulitor, evreul e târtan, grecul e capră râioasă, sârbul e bleod [din germ. blöd = „prost”], bulgarul cu praz și ar fi să nu mai sfârșim, dacă am voi să Înșirăm toate epitetele și apostrofările românilor contra străinilor” <endnote id="(110)"/>. La sfârșitul secolului al XIX-lea, și folcloristul I.-A. Candrea s-a ocupat de „satirele În care poporul [român] batjocorește În chip așa de hazliu pe țigani, evrei, armeni, unguri, sași
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pân’ la sfârșitul lumii,/ nu sunt decât un martor”. 5. De ce nu mănâncă evreii carne de porc Omul este ceea ce (nu) mănâncă Unul dintre animalele asociate evreului prin intermediul legendei este porcul. Nu pare să fie vorba doar despre atribuirea unui epitet zoologic, ci și despre justificarea unui vechi tabu alimentar : „Porcul este spurcat pentru voi. Din carnea lui să nu mâncați” (Deuteronom 14, 8). Încălcarea acestei interdicții era considerată de evrei ca fiind ultimul simptom al degradării culturii și religiei iudaice
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a frontului, totuși ofițerimea moscălească apela În continuare la proprii soldați sau chiar civili numiți „pahonți”. După cum ne explică și Dicționarul limbii române, pahonțul era un soldat cărăuș din armata rusă căruia isteții noștri țărani Îi atârnaseră de coadă și epitetele depreciative de: grosolan, necioplit sau murdar. În fine, și atunci, dar și mai târziu, mujicul rus Înrolat pentru război avea apucături de suine atât de evidente Încât (prostul) renume i-a rămas până În prezent (vezi nenorocirile făcute de aceștia În
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
extrem de agravantă. Viitorul sclav al unei societăți ce se autonumise ca fiind a libertății fără margini a individului, reușise să absolve 7 clase elementare, ceea ce nu era puțin față de majoritatea celor cu numai 4 sau deloc. „Banditul și dușmanul poporului” (epitete cu care erau „gratulați” deținuții politici) nu și-a ispășit pedeapsa numai Într-o singură pușcărie ci În patru: Jilava, Gherla, Periprava și Giurgeni de unde va fi și eliberat la 23 iunie 1964, prin decretul de grațiere nr.310
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
din epopeea națională și locul 6 în clasament) care rămîne interesant și azi este apariția Licăi Gheorghiu. Problema este că nu pot s-o descriu ; nu mi s-a mai întîmplat niciodată să încerc să descriu o actriță și orice epitet să sune ca o mojicie. Ea joacă rolul unei tinere și rafinate boieroaice care aspiră la lucruri sublime. Cum lucrurile de factura asta nu prea se fabrică în lumea ei putredă, ea obișnuiește să spună : Ea îl cunoaște pe Tudor
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
lui Stalin, imnuri de slavă și omagii fierbinți. Din celule, înaintea zilei fixate pentru execuție, unii expediau o "ultima scrisoare" lui Stalin, adevărate declarații de dragoste și de admirație, pe care Tatukul de la Kremlin le adnota, impasibil și invariabil, cu epitete gen scelerat, degenerat, schizofrenic. Istoricii și analiștii consideră, retrospectiv, ca acest gen de manifestări aveau la baza aplicarea în cursul anchetelor a unor tehnci speciale de spălare a creierului, care determinau ulterior o manipulare a acuzatului asemănătoare transei hipnotice, prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
să mă proptesc și mai bine pe picioare. Vorba ceea: "fie viața cât de grea, tot mai bine-n țara mea"! După întoarcere, multe rude și cunoscuți m-au întrebat de ce nu am "rămas", calificându-mă cu tot felul de epitete (tâmpit, cretin, tembel, fiind cele mai "soft"). N-am rămas fiindcă n-am "genă" de emigrant, am stat ani mulți în misiune în diverse țări, dar era altceva. Să rămân "definitiv" nu puteam concepe. Străinătatea oricât de aurită ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nîi În exemplu, din rusă, „la“ În cel din engleză). Acest lucru producea un șoc plăcut, care era totuși un efect mult prea familiar pentru a compensa banalitatea sensului. Ca orice Începător inocent, am căzut În toate capcanele Întinse de epitetul melodios. Nu Înseamnă că nu m-am Împotrivit. De fapt, trudeam din greu la elegia mea, chinuindu-mă la nesfârșit cu fiecare vers, alegând și respingând, plimbând cuvintele pe limbă ceremonios și entuziast, ca un degustător de ceai, și tot
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de rahat și cu acei diavoli cartezieni denumiți amerikanskie jiteli („locuitori americani“) - minusculi spiriduși din sticlă care se ridică și coboară În niște tuburi de sticlă umplute cu alcool roz sau cu nuanțe liliachii, imitându-i pe americanii adevărați (deși epitetul avea noțiunea de „străin“) din cuștile de ascensor ale zgârie-norilor transparenți surprinși În momentul când luminile din birouri se topesc În cerul verzui. Agitația de pe străzi te Îmbăta de dorul pădurilor și al câmpiilor. Tamara și cu mine eram nerăbdători
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
asumat riscul, deloc mic chiar în condițiile de timidă liberalizare proprii începutului deceniului șase, de a-l angaja la principala revistă a Uniunii Scriitorilor pe Lucian Raicu, critic care nu are azi și nu va avea nici atunci nevoie de epitete, dar care fusese obligat să „tacă” vreme de nu mai puțin de cinci ani din pricina unor „abateri”. La un an după venirea mea, Utan l-a descoperit și l-a adus la revistă pe Marcel Mihalaș, un poet, un redactor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
făcut numai din acuzații maxime și din osândiri morale fără apel, după procedeul naiv romantic pe care-l întâlnim la Filimon sau la Pantazi Ghica și care face pandant elogiilor iconodule cu care sunt gratificați Pașadia și Pantazi (chiar și epitetul de „ciocoi borât” și, respectiv, de afacerist mehenghi au o conotație admirativă). De ce atâta înverșunare ? Abominațiile lui Pirgu țin de rubrica scandaloasă, nu de cea criminală. El e pe de o parte un soitariu foarte dotat, care întreține cu vervă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
o operație de organizare a tăcerilor, a suspensiilor, a eludărilor. Greșeam adineaori : nici de o logică a supunerii nu e vorba, ci propriu-zis de una a spunerii. În asta consta marea, extraordinara lui artă. Aș prefera de altminteri să evit epitetul „mare”, nu din prudență, nu, vai de mine, din prețuire moderată (din contra), dar epitetul e prea lipsit de determinări, spunând prea mult, nu spune destul. Era un poet extraordinar. Poezia lui e de o inteligență extraordinară. De o profunzime
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]