2,928 matches
-
în față marii adunări a reprezentanților urbei, convocată pe Capitoliu, că va apăra și ajuta la impunerea onoarei poporului roman. Pe 17 ianuarie 1328 a fost încoronat de Sciarra Colonna. L-a depus pe papa Ioan al XXII-lea pentru erezie. A încercat să se folosească de teritoriile politice elaborate de Marsiglio de Padova și de William Ockam pe plan religios, pentru a se elibera de sub tutela simbolică a papalității. A sprijinit și opoziția franciscanilor spirituali, ridicați împotriva papei în numele sărăciei
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
noi, Iustinian a pornit războiul cu arabii. Iustinian a câștigat o luptă în Armenia în 693, dar slavii s-au revoltat. Iustinian a potolit răscoala, dar arabii au cucerit Armenia între 694 - 695. În cadrul imperiului, Iustinian a încercat să suprime erezia manicheeană și alte tradiții neortodoxe. Cu toate acestea, datorită acestor acțiuni, tensiunile religioase au crescut. În anul 692 Iustinian a convocat un Sinod la Constantinopol care să ratifice 102 canoane disciplinare adoptate la al cincilea și al șaselea Sinod Ecumenic
Iustinian al II-lea () [Corola-website/Science/306842_a_308171]
-
care pretindea introducerea în dieceza să a doctrinei papale a celibatului obligatoriu, față de tradiția hispanica a unui contract de convenientă a preotului cu o femeie, potrivită unui teritoriu multicultural cum era dieceza din Toledo, care fusese locul de origine al ereziei adopționismului, a lui Elipando, determinată de conviețuirea dintre evrei, mauri și creștini. Așa se exprimă autorul în „"Cántiga de los clérigos de Talavera"”, inclusă în cartea sa, unde se protestează cu furie împotriva ordinelor arhiepiscopului privind relațiile cu femei. Este
Arcipreste de Hita () [Corola-website/Science/308512_a_309841]
-
tinerilor care se pregătesc de preoție. Aceste epistole erau menite a fi citite preoților și călugărilor și arată că Nicodim se ocupa și de pregătirea preoților din Țara Românească. În epistola către mitropolitul Antim, patriarhul bulgar îi atrage atenția asupra ereziei bogomilice, care circula în țările ortodoxe la acea dată, și îl sfătuiește să îi dojenească pe aceia care o răspândeau. Aceste legături între comunitățile ortodoxe balcanice au permis importante schimburi culturale și bisericești. Au existat cu certitudine comunități catolice pe
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
a existat și la Râmnicu Vâlcea, pe locul bisericii ortodoxe Sf. Dumitru de mai târziu. La inițiativa împăratului roman Sigismund de Luxemburg, în 1414 a fost convocat un conciliu religios la Konstanz, (în Germania), care avea un triplu scop: eradicarea „ereziei” husite, aplanarea schismei papale dintre Roma și Avignon, precum și unirea Bisericilor Catolică și Ortodoxă. Ședințele Conciliului de la Konstanz s-au prelungit până în 1418, an în care au început discuțiile privind chestiunea unirii bisericești. Domnii Țării Românești și Moldovei au făcut
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
Magna Curia. În 1579, în cetatea Devei a fost întemnițat episcopul Francisc David (1520-1579), predicatorul protestant și episcopul întemeietor al Bisericii Unitariene din Transilvania. David Francis a murit acolo în 15 noiembrie 1579, în închisoarea în care fusese întemnițat pentru erezie. Tot în această închisoare, generalul Basta a dorit să îi execute pe conducătorii transilvăneni. În 1657 a fost ocupată de otomani. În timpul răscoalei lui Rákóczi, în 1704, cetatea cade în mâinile curuților. Din 1713 încep lucrări de transformare a cetății
Cetatea Deva () [Corola-website/Science/302446_a_303775]
-
Ereziile (gr. "hairesis" și lat. "haeresis" <=>opțiune, alegere) sunt un termen istorico-religios și teologic care desemnează un sistem de gândire sau credințe contrare unui sistem dominant. În creștinătate s-au formulat de-a lungul timpului diverse „concepții particulare fie despre Sfânta
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
a lungul timpului diverse „concepții particulare fie despre Sfânta Treime, fie despre dumnezeirea lui Iisus Hristos, sau despre firea Sa omenească, sau despre raportul dintre cele două firi în ipostasul Său dumnezeiesc, acestea din urmă fiind cunoscute sub numele de erezii hristologice. Se cunosc și erezii pnevmatologice, întâlnite în teologie sub numele de subordinaționism pnevmatologic, sau de pnevmatomahie”. De asemenea, ereziile care afectează viziunea corectă asupra Bisericii se numesc erezii eclesiologice. Termenul de "erezie" vine din grecescul αιρεσις, "hairesis" (de la αιρεομαι
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
particulare fie despre Sfânta Treime, fie despre dumnezeirea lui Iisus Hristos, sau despre firea Sa omenească, sau despre raportul dintre cele două firi în ipostasul Său dumnezeiesc, acestea din urmă fiind cunoscute sub numele de erezii hristologice. Se cunosc și erezii pnevmatologice, întâlnite în teologie sub numele de subordinaționism pnevmatologic, sau de pnevmatomahie”. De asemenea, ereziile care afectează viziunea corectă asupra Bisericii se numesc erezii eclesiologice. Termenul de "erezie" vine din grecescul αιρεσις, "hairesis" (de la αιρεομαι, "haireomai", "a alege [ceva]", "a
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
omenească, sau despre raportul dintre cele două firi în ipostasul Său dumnezeiesc, acestea din urmă fiind cunoscute sub numele de erezii hristologice. Se cunosc și erezii pnevmatologice, întâlnite în teologie sub numele de subordinaționism pnevmatologic, sau de pnevmatomahie”. De asemenea, ereziile care afectează viziunea corectă asupra Bisericii se numesc erezii eclesiologice. Termenul de "erezie" vine din grecescul αιρεσις, "hairesis" (de la αιρεομαι, "haireomai", "a alege [ceva]", "a opta [pentru ceva]"), care înseamnă a face o alegere din tot, a se rupe de
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
ipostasul Său dumnezeiesc, acestea din urmă fiind cunoscute sub numele de erezii hristologice. Se cunosc și erezii pnevmatologice, întâlnite în teologie sub numele de subordinaționism pnevmatologic, sau de pnevmatomahie”. De asemenea, ereziile care afectează viziunea corectă asupra Bisericii se numesc erezii eclesiologice. Termenul de "erezie" vine din grecescul αιρεσις, "hairesis" (de la αιρεομαι, "haireomai", "a alege [ceva]", "a opta [pentru ceva]"), care înseamnă a face o alegere din tot, a se rupe de totalitate - de întregimea învățăturii celei drepte, și de trupul
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
din urmă fiind cunoscute sub numele de erezii hristologice. Se cunosc și erezii pnevmatologice, întâlnite în teologie sub numele de subordinaționism pnevmatologic, sau de pnevmatomahie”. De asemenea, ereziile care afectează viziunea corectă asupra Bisericii se numesc erezii eclesiologice. Termenul de "erezie" vine din grecescul αιρεσις, "hairesis" (de la αιρεομαι, "haireomai", "a alege [ceva]", "a opta [pentru ceva]"), care înseamnă a face o alegere din tot, a se rupe de totalitate - de întregimea învățăturii celei drepte, și de trupul Bisericii celei adevărate. și
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
a face o alegere din tot, a se rupe de totalitate - de întregimea învățăturii celei drepte, și de trupul Bisericii celei adevărate. și eretic sunt cuvintele pe care le folosește Irineu de Lyon în scrierea sa "Contra Haereses" ("Împotriva tuturor ereziilor") pentru a descrie învățătura și pe cei care se opun Bisericii creștine, în opoziție cu poziția ortodoxă (de la "ortho-" "dreaptă" + "doxa" "gândire/credință") a Bisericii creștine. Aceeași filieră etimologică exploatează în zilele noastre teologul grec Christos Yannaras atunci când spune : "Erezia
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
ereziilor") pentru a descrie învățătura și pe cei care se opun Bisericii creștine, în opoziție cu poziția ortodoxă (de la "ortho-" "dreaptă" + "doxa" "gândire/credință") a Bisericii creștine. Aceeași filieră etimologică exploatează în zilele noastre teologul grec Christos Yannaras atunci când spune : "Erezia înseamnă a te opri numai la o parte din întreg și a o absolutiza, a o lua drept întregul în ansamblul lui. Cred că cea mai bună definiție a ereziei este aceasta: absolutizarea relativului și relativizarea absolutului." . Istoricii moderni, începând
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
exploatează în zilele noastre teologul grec Christos Yannaras atunci când spune : "Erezia înseamnă a te opri numai la o parte din întreg și a o absolutiza, a o lua drept întregul în ansamblul lui. Cred că cea mai bună definiție a ereziei este aceasta: absolutizarea relativului și relativizarea absolutului." . Istoricii moderni, începând cu Walter Bauer neagă viziunea de istorie a bisericii a lui Eusebiu, și anume că de la început ar fi fost clar care e adevărul creștin și că ereticii ar fi
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
că de la început ar fi fost clar care e adevărul creștin și că ereticii ar fi fost inspirați de Diavol să-l combată: Prin urmare, istoricii nu emit judecăți de valoare conform cărora o anumită biserică ar avea dreptate, iar ereziile combătute de ea ar fi toate, prin definiție, erori teologice. Prin natura profesiunii lor, istoricii nu pot ști cine are dreptate din punct de vedere teologic, dar pot ști cine a ieșit învingător din disputele cu alte secte. Pentru istorici
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
cu privire la falșii învățători, așa cum face și "Cartea Apocalipsei". Însă epistolele pastorale, atribuite în mod tradițional lui Pavel, sunt considerate creații ale unor discipoli ai lui Pavel la a doua sau a treia generație față de el. Combaterea de către Pavel a unor erezii apărute abia după moartea lui este un anacronism. În primele secole, creștinismul a fost problematic din cauza impunerii venerării împăraților romani și a zeilor romani. În consecință, atunci când Biserica își eticheta inamicii ca "eretici" și îi alunga din comunități sau când
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
din Roma: învățătorul Marcion, revărsarea cincizecimii a profeților creștini în extaz a revelației creștine, într-o mișcare numită "montanism" deoarece a fost inițiată de Montan și discipolele sale feminine și învățăturile gnostice ale lui Valentin. Primele atacuri asupra așa-ziselor erezii au constituit conținutul lucrării lui Tertulian, "Rețete împotriva ereticilor" (cu 44 de capitole și scrisă la Roma) și a lui Irineu' "Contra ereticilor" ("ca" 180, în cinci volume), scrisă în Lyon după reîntoarcerea sa dintr-o vizită la Roma. Scrisorile
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
Scriptura canonică.) Oponenții lui Irineu au pretins, de asemenea, că izvorul nesecat al inspirației divine nu a secat, adică doctrinele revelației continue. Înainte de 325, natura "eretică" a unor credințe a fost subiectul unor dezbateri îndelungate în cadrul Bisericii. În biserica primară, ereziile erau uneori stabilite de un sinod de episcopi aleși sau de un sinod ecumenic, cum a fost Primul Sinod de la Niceea. După 325 DH, unele opinii au fost formulate ca dogme prin intermediul "canoanelor" emise de sinoade. Fiecare frază din Crezul
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
de trupul lui Hristos, Biserica Sa și astfel era împiedicată mântuirea. Excomunicarea, sau doar amenințarea cu aceasta, era suficientă pentru a convinge majoritatea ereticilor să renunțe la vederile lor. Pustnicul hispanic Priscillian de Avila a fost prima persoană executată pentru erezie, la doar șaizeci de ani după Primul Sinod de la Niceea, în 385. El a fost executat din ordinul împăratului Magnus Maximus, care a trecut peste obiecțiile procedurale ale episcopilor Ambrozie al Milanului și Martin de Tours. Unele dintre credințele pe
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
care îl doreau îndepărtat. Explicațiile din interiorul Bisericii pentru acțiunile proprii se bazau în întregime pe obiecții la credințe și filozofii mai mult decât pe opoziția la interpretare Sfintei Scripturi sau pe interpretarea oficială a Sfintei Tradiții. Cele mai cunoscute erezii sunt următoarele: Deși termenul este adesea utilizat pentru a indica orice credință neortodoxă, cum ar fi Păgânismul, prin definiție, erezia nu poate fi comisă decât de o persoană care se consideră ea însăși ca fiind creștină, dar respinge învățăturile Bisericii
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
filozofii mai mult decât pe opoziția la interpretare Sfintei Scripturi sau pe interpretarea oficială a Sfintei Tradiții. Cele mai cunoscute erezii sunt următoarele: Deși termenul este adesea utilizat pentru a indica orice credință neortodoxă, cum ar fi Păgânismul, prin definiție, erezia nu poate fi comisă decât de o persoană care se consideră ea însăși ca fiind creștină, dar respinge învățăturile Bisericii creștine. O persoană care renunță complet la creștinism nu este considerată eretică, ci apostată; o persoană care renunță la autoritatea
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
persoană care renunță la autoritatea Bisericii, dar nu la învățăturile sale este o schismatică, în timp ce un individ din afara Bisericii Ortodoxe care se consideră el însuși creștin poate fi numit heterodox. De obicei, ereticii nu își definesc învățătura ca fiind eretică. Erezia este expresia unei vederi din interiorul unui sistem de credință stabilit. De exemplu, romano-catolicii îi consideră pe protestanți eretici în timp ce unii necatolici consideră catolicismul ca fiind "marea apostazie."
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
împiedicat episcopii reuniți să decidă decăderea lui din onoarea de a fi episcop și interzicerea ca el să facă parte din cler, având la bază și mesajul adus de delegația sosită din partea Romei. Sinodul a luat poziție împotriva nestorianismului, o erezie care susțineau că în Iisus s-ar afla două Persoane, una divină și alta umană. De asemenea, Nestorie susținea că Fecioara Maria este « născătoare de om », dar nu ar putea fi numită și « născătoare de Dumnezeu ». Episcopii adunați la lucrări
Conciliul de la Efes () [Corola-website/Science/301446_a_302775]
-
cantitate de lumină ajunge în trupul oamenilor, ei devenind acum obiectul principal al răscumpărării. Conform religiei maniheiste, principalul obiectiv al omului este de a se mântui pentru a putea readuce particulele luminoase din corpul lui la origini, în Paradisul Luminilor. Erezia bogomilistă susținea că lumea materială a fost creată de Satanail (Satan sau Diavolul), “Dumnezeu cel aspru” din Vechiul Testament. Bogomiliștii credeau că Satanail era fratele lui Hristos și fiul lui Dumnezeu. Pentru ei lumea era rea, demonică, tainele, icoanele, ceremoniile religioase
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]