29,871 matches
-
zi cu zi a unui tânăr sărac, luptând pentru existență, revin într-o narațiune cu inegală distribuție a perioadelor - trunchiul lucrării tratează copilăria, adolescența memorialistului, anii primei afirmări artistice, capitolele finale îngrămădind cumva evenimente de vitală pondere politică, istorică. Oricum, eroul de la capătul cărții avea 28 de ani... Stilul este hașurat, astmatic, augmentativ în suita propozițiunilor, cumva în genul prozelor lui Zaharia Stancu, rupând din frază membre, pentru un grafism accelerând notația, inculcându-i patosul vibrației: "Părăsesc pentru a doua oară
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
părăsit partidul împreună cu cîte un grup de fideli. La fel de ciudat e și că atunci cînd în presă au început să apară ecourile unor scandaluri de corupție în care erau implicați membri ai partidului nu a avut loc rapida îndepărtare a eroilor acestor scandaluri, ci lucrurile s-au tot tergiversat, încît acum scoaterea din joc a corupților pare mai mult o afacere cu iz electoralist. Totuși dacă această operațiune ar avea loc rapid și fără să cruțe pe nimeni, ea n-ar
Adevărații penețecediști by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17345_a_18670]
-
fost cerșetorii. De câtva timp, au început să se perinde, cu o frecvență deprimantă, bătrâni și femei cu copii în brațe. Dar mai ales tineri echipați ca de campanie, prevăzuți cu traiste, genți încăpătoare și saci. Dar să revin la eroul meu: după ce-a răvășit cu gesturi experte cele patru pubele și n-a găsit nimic (concurența luase, pesemne, tot ce fusese de luat!), cu o dezarmantă nonșalanță, a moșmondit în zona fermoarului de la pantaloni și a urinat îndelung pe
Indici ai bunăstării: astăzi, pubela by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17347_a_18672]
-
nu numai să nu-i sucombi, dacă apare, ci mai ales să n-o cauți cu lumînarea. Dar nici să nu-ți îngropi talantul. M-a fascinat dintotdeauna ceea ce cred a fi lecția fundamentală pe care i-o dă calul eroului (sau eroinei) din unele basme românești: "Dacă o vei lua, te vei căi, dacă n-o vei lua, iar te vei căi; însă mai bine este să o iei". Pietricica, frunza sau cosița pe care a pierdut-o Cosînzeana. Sau
Faust, cavalerul și struțocămila by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17343_a_18668]
-
o tranziție mereu reluată către civilizație. Nu limba eminesciană este limba vorbită de români, ci limba lui Caragiale. Dar cum să recunoaștem asta? O oarecare doză de emfază romantică ne flatează orgoliul național, anacoluturile, agramatismele și etimologiile populare din vorbirea eroilor lui Caragiale ni-l jignesc. În sfîrșit, Eminescu face figură de om serios, mizînd pe valori absolute, sarcastic la nevoie, dar fără umor, pamfletar teribil și reconfortant pentru toți cei care-i împărtășesc ideile. Omul a fost consecvent în idei
Eminescu și Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17365_a_18690]
-
propriu-zisă a piesei lui Witkiewicz, ci o adaptare a textului în funcție de ideea regizorală. Mai mult. Textul așa adaptat, a fost și completat, să spunem. Povestea demențială dintre nebunul Walpurg și călugărița Anna a fost dublată cu o alta, cea a eroului Zam și a frumoasei Julina, o operă originală compusă de Nicu Alifantis pe un libret scris de Gârbea într-o limbă inventată. De fapt, muzica spectacolului este un spectacol în sine: senzuală, marcată uneori de discontinuități, ruperi de ritm, sugerînd
La iepurele mort by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17376_a_18701]
-
învingător dinainte anunțat, cum s-ar spune, dar și loc berechet pentru surprize. Nu-mi pot închipui o mai fericită formulă de suspense și animare a serii. Urmărind discuțiile celor trei critici, am priceput cîteva lucruri: că romanele avîndu-l drept erou pe Harry Potter sînt o adevărată revelație, că Beowulf rămîne, orice i-ai face, tot Beowulf, că monografia Berlioz (o altă carte intrată în concurs) e teribil de plictisitoare, și că al patrulea titlu, un roman istoric, e mai curînd
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
împărțit în zone de influență între cele două puteri aflate în conflict. După încheierea pactului Lucian și companionii săi părăsesc regatul lui Endymion nu înainte de a mai descrie unele ciudățenii pe care le-a văzut pe Selena. Reveniți pe pămînt eroii noștri trec prin noi aventuri - sînt înghițiți de o balenă uriașă - care însă nu mai face obiectul preocupărilor noastre. Caracterul parodic este evident. Dar nu despre talentul lui Lucian în acest domeniu vreau să vorbesc în cele ce urmează, ci
Războiul stelelor în versiunea lui Lucian din Samosata by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/17375_a_18700]
-
îndrăgitul personaj pozitiv, la datorie, e drept, dar cât de firav, de neconsistent, de transparent: o gelatină! Urâte, toate personajele din Enigma Otiliei, cu excepția eroinei condamnată să se retragă într-un destin banal. Urâte toate personajele din Bietul Ioanide, cu excepția eroului însuși, net ratat de autor. Urâtă lumea lui Bruegel, a lui Goya, a lui Picasso, frumoasă, pe cât de irelevantă, aceea a pictorilor academici. (Academic, de la acadea?) Iar dacă Boticelli pictează frumuseți, sensul tainic al pânzei se adeverește a fi mortuar
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
situație, se preface că a ajuns acolo "în trecere". Mai târziu, rușinat, se va alătura tinerilor care ieșiseră în stradă. 5. "Aceștia am fost noi, cei mulți, și nu are nici un sens ca acum, après la guerre, să pozăm în eroi și să dăm lecții de civism și de patriotism." Dacă I. Funeriu ar fi povestit pur și simplu, fără nici un comentariu, toate aceste întâmplări, l-aș fi crezut, trăgând o linie sub toate calculele și temerile sale, un om în
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
un chip previzibil, impasul pierderii de ceilalți și de sine. Dar Nabokov scrie, spre deosebire de Pynchon și probabil pentru că o face la o vîrstă mai naivă și mai încrezătoare a literaturii, cu gravitate și sinceritate, fără volute ironice, fără eschivă parodică. Eroii lui au o șansă, poate infinitezimală și de aceea neglijabilă, dar e o șansă autentică. "Primăvara la Fialta" e, poate, cea mai memorabilă dintre nuvelele din acest generos volum, printr-o suavă insinuare a tragicului epic în cadența regulată a
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
a ceea ce ar putea fi spiritual: ridicarea unei catedrale mărețe, ca surogat al dreptei credințe întru umilul Christos, un discurs cosmetizat ca înlocuitor al dragostei de țară, o ceremonie materializată în ipocrite coroane, pentru comemorarea jertfei - în fond batjocoritoare - a "Eroilor", o celebrare fastuoasă a geniilor literar-artistice, o grevă ca manifestare a libertății recucerite, o injurie sau calomnie drept concretizare absurdă a sentimentului regăsit al respectului de sine ori ca justificare a "drepturilor omului". Uităm, în acest noian al "actualităților", de
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
determinat să părăsească Clujul și țara. Ar fi meritat să-i dedicăm un întreg text de comentariu. Spectacolul se joacă într-o sală de concert și propune o soluție ingenioasă și dură pentru cântăreți, pentru dirijori: orchestra în adâncul scenei, eroii în primul plan. Manevra presupune o cunoaștere fără cusur a fiecărui rol, de vreme ce indicațiile șefului de orchestră nu pot fi surprinse decât pe micul ecran al unui televizor. Se joacă amănunt cu amănunt, episod cu episod. Decorul: două bănci roșii
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]
-
exuberanță de moment, neașteptate - și tulburătoare - perspective filosofice asupra existenței poate fi ilustrată cu aproape oricare dintre piesele incluse în culegere. Ne oprim la Limba încărcată, care este o mică bijuterie literară cu irizații filosofice. Piesa are numai două personaje, EROUL și OMUL MIC, eternele două personaje ale istoriei umanității. EROUL monologhează un timp, întrucât OMUL MIC nu se simte în stare să participe la un dialog: " Am făcut destule pentru lumea aceasta. Am curățat-o de boli, (Umflă balonul.), de
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
poate fi ilustrată cu aproape oricare dintre piesele incluse în culegere. Ne oprim la Limba încărcată, care este o mică bijuterie literară cu irizații filosofice. Piesa are numai două personaje, EROUL și OMUL MIC, eternele două personaje ale istoriei umanității. EROUL monologhează un timp, întrucât OMUL MIC nu se simte în stare să participe la un dialog: " Am făcut destule pentru lumea aceasta. Am curățat-o de boli, (Umflă balonul.), de flagele, (Umflă balonul.) de războaie, (Umflă balonul.) Am spălat-o
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
se umfle îngrijorător.) Acum e gata să intre în noua eră poate de cucerire a spațiului cosmic. Dă din mână negativ, balonul se mișcă în dreapta și-n stânga.) Fără mine. gata. E rândul tău acum să spui ceva..." La îndemnul EROULUI, OMUL MIC se străduiește și el să spună ceva. și iată ce spune: își umflă pieptul, caută un loc potrivit pentru discurs. Pune un picior mai în față încercând o poziție napoleoniană. Deschide gura. Nu găsește nici un cuvânt potrivit și
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
își umflă pieptul, caută un loc potrivit pentru discurs. Pune un picior mai în față încercând o poziție napoleoniană. Deschide gura. Nu găsește nici un cuvânt potrivit și disperat începe să sară din nou. Brusc se oprește și se uită la Erou a cărui față nu se mai vede din cauza balonului care a devenit un glob uriaș cu continente, oceane. Se apropie de el pe furiș și scoțând un ac cu gămălie de la reverul hainei împunge balonul care se sparge cu zgomot
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
Dan Deleanu apar, prin trecerea timpului, de-a dreptul inofensive. Patima teoretizărilor e de asemenea redundantă stilistic. Opțiunea auctorială e ea însăși conformistă - deși Ionel Teodoreanu își plasează biografemele în textul romanului, Dan Deleanu conservă psihologia omului de prisos a eroului romanului omonim al lui Vlahuță. Feminitatea deviantă e drastic sancționată (Ioana Pallă și Adina Stephano), cea care triumfă fiind o feminitate domesticită, aceea a Monicăi. Senzaționalul și melodramaticul se infiltrează în intriga romanului - tenebrosul romantic al lui Vania Dumșa și
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
cu necesitate traiectul simbolic. Tocmai aici semnalăm poate un neajuns al romanului, în această logică a convertirii, care urmează nesmintit toate etapele unei rețete comune: dialectici în marginea conceptelor de libertate, dreptate, iubire, pilda cerșetorului orb, preluată literalmente de destinul eroului în final, antecedentele familiale (socrul și cumnatul său se dovedesc "trădători"), ba chiar și, în directă linie christică, unele puteri de taumaturg. În plus, întâlnirea cu predicatorul Ștefan, lapidarea acestuia și preluarea simbolică de către Saul a sandalelor predecesorului, privirea cu
Un nou Saul by Simona Drăgan () [Corola-journal/Journalistic/17410_a_18735]
-
scriitori mai puțin cunoscuți ca Ioan (Ioniță) Scipione Bădescu, Miron Pompiliu, Dionisie Miron, Iuliu T. Mera. Grațian Jucan crede că anumite episoade epice din romanul Geniu pustiu i-au fost povestite lui Eminescu de către Ioniță Scipione Bădescu, iar Toma Nour, eroul principal la cărții, ar reține câteva din trăsăturile prietenului ardelean. Există și o direcție tematică pe care am putea s-o punem în legătură cu evocarea "sfintelor firi vizionare" din Epigonii. Chiar dacă nu figurează în poemul eminescian, Cipariu și August Treboniu Laurian
Despre "ardelenismul" eminescian by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17408_a_18733]
-
câteva din trăsăturile prietenului ardelean. Există și o direcție tematică pe care am putea s-o punem în legătură cu evocarea "sfintelor firi vizionare" din Epigonii. Chiar dacă nu figurează în poemul eminescian, Cipariu și August Treboniu Laurian ar fi putut fi printre eroii acestuia. Îi aflăm în scrisul publicistic al poetului în care, de asemeni se fac referiri la însemnătatea Răscoalei din 1784. Prima poezie despre Horea tot lui Eminescu i-o datorăm. Toate aceste dovezi ale prețuirii pentru Ardeal și ardeleni, explică
Despre "ardelenismul" eminescian by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17408_a_18733]
-
text literar a revenit în spațiul Muzeului... sub o formă mai puțin ostentativa, dar mult mai spectaculoasă și mai profundă: comunicarea în spirit a celor două limbaje, solidaritatea lor în absolut, dincolo de orice sofism optic și de orice regie superficială. Eroii acestei acțiuni, care a fost și o acțiune propriu-zisă, adică un performance, sînt, de fapt, două eroine: pictorița Maria Lie-Steiner și poeta Saviana Stănescu. Cele două artiste expun împreună pictură și texte poetice în cadrul unui proiect comun, fără ca vreuna din
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
Rezistență, împotriva hitleriștilor, până în momentul în care țara a fost eliberată de trupele aliate. Este prilejul cu care voluntarul român îl cunoaște pe generalul canadian J.P.E. Bernadotte. Rememorarea labirinticelor aventuri din timpul războiului (care îl transformă de multe ori pe erou din subiect în obiect, ca pe personajul lui Virgil Gheorghiu din Al 25-lea ceas) și, în continuare, a persecuțiilor suferite în anii stalinismului românesc este prolixa și lasă multe aspecte neclarificate. Nu se înțelege nici măcar dacă Ștefan Predescu a
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
nuvelă "italiană" (de astă dată florentina) în care se narează viața falsă a călugărilor dominicani, urgisiți de mai marii ordinului. E adus în scenă Mateo Cipriani care îl ucide, la Livorno, justițiar, pe trădătorul patriei. După romanțioasa incursiune în viață eroului, urmează execuția să, în aclamațiile mulțimii care îi cer eliberarea. Și, firește, ca în orice narațiune romantică, ea vine prin grațiere. Dar, nenorocire, rană i se redeschide și, după ce își revede mama necunoscută și iubita, moare, totuși, înmormîntat fiind, odată cu
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
Gaula, un alt precursor eroic". Învîrtesc de multă vreme prin cap tot soiul de considerații cu privire la caracterul ludic al aventurii lui Quijote, așa că Harold Bloom nu face decît să mă întoarcă la o obsesie. Cît despre caracterul literar al nebuniei eroului, acesta nu comportă nici o îndoială. Doar o precizare: aș prefera, din consecventă, dacă, la fel cu Bloom, nici eu nu cred în nebunia sau în prostia lui Quijote, să vorbim de caracterul literar al jocului sau. Toată problema e dacă
Însemnări despre Don Quijote by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17960_a_19285]