2,389 matches
-
sărăcită de elementul ei principal - filosofia - și de ceea ce „închidea cercul” presupus de enkyklios paideia, adică științele. Artele liberale - aritmetica, muzica, geometria, astronomia - au fost aproape total abandonate. Cunoștințele lui Casiodor în aceste domenii erau vagi și imprecise. Un alt erudit al vremii, Ennodius din Pavia, lega în chip straniu matematica de retorică. Când aceștia doi vorbesc despre „filosofie”, se referă la fizică și medicină. Boetius, care face excepție de la regulă, n-a fost apreciat de confrații erudiți ca matematician și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
imprecise. Un alt erudit al vremii, Ennodius din Pavia, lega în chip straniu matematica de retorică. Când aceștia doi vorbesc despre „filosofie”, se referă la fizică și medicină. Boetius, care face excepție de la regulă, n-a fost apreciat de confrații erudiți ca matematician și logician. Casiodor îl lăuda pentru talentul de traducător, iar Ennodius era interesat de acesta doar pentru că voia să-i cumpere casa. Până în secolul al IV-lea, nu apăruseră mari simptome ale sclerozei. Educația și școlile antice își
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și ascultarea. Se visa chiar la imitatio Christi.... 7.2. Regula monachorum - un curriculum educațional?tc "7.2. Regula monachorum - un curriculum educațional?" Opera lui Pachomius a fost completată de Vasile din Cezareea (330-379). Acesta nu era soldat, ci un erudit format la școlile înalte din Atena și Constantinopol. Se dedicase, la 27 de ani, vieții ascetice scârbit de „modul de viață lumesc”. În 370, renumele de „bun creștin” i-a adus rangul de episcop al Capadociei. Și-a păstrat rangul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1870) (Paris, Arnhem, Leipzig, 1901-1927). Părinții sinodali au condamnat pelagianismul în ședința a IV-a din 16 iulie 431, cu câteva zile înainte de a fi aruncat anatema și asupra doctrinei orientale similare a nestorianismului. Atât Pelagius, cât și Nestor erau erudiți de mare cultură care încercau să depășească absurdități ale creștinismului primitiv. Excomunicarea lor sugera agresivitatea de mai târziu a creștinismului - care, în Apus, a culminat cu ororile Inchiziției. 9. Viața și activitatea lui Honoratus au fost consemnate de Hilarius în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de inferioritate culturală și de sentimente de culpabilitate față de rafinamentul paideutic al celor pe care îi învingeau. (Este „trăirea” lui Alexandru Macedon ajuns în mirificul palat al lui Darius din Babilon.) Merovingienii chemau la curtea regală nu doar învățați și erudiți vestiți, ci și odraslele nobililor barbari pentru a-i supune, încă din copilărie, unui proces de rafinare spirituală și a-i face, astfel, capabili să ocupe importante funcții în stat. A luat naștere, în acest fel, un învățământ sui-generis, o
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sediu fix, era foarte ambițioasă încă din vremea lui Pepin cel Scurt. Un biograf al lui Adalard - văr al lui Carol cel Mare - susținea că acest învățământ palatin nomad ambiționa să cuprindă toate cunoștințele omenești, adică să deruleze un curriculum erudit care îngloba omnis mundi prudentia. Era o școală rezervată (sub Pepin) doar nobililor. Carol cel Mare a întărit-o cu cei mai iluștri savanți ai vremii sale: gramaticul Petru din Pisa, elenistul Paul Warnefried (cunoscut sub numele de Paul Diacre
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
siècles, Seuil, Paris, 1962 și 1995 (trad. rom.: Educație și cultură în Occidentul barbar, secolele VI-VIII, traducere de Florica Bechet, Meridiane, București, 2001), p. 455. 7. Beda Venerabilul (672-735), marele latinist al Northumbriei, a fost probabil cel mai mare erudit al Evului Mediu timpuriu. Opera sa, copleșitoare prin diversitate și dimensiuni, a marcat definitiv evoluția culturală și ecleziastică a popoarelor britanice. Într-o colecție de două volume alcătuită de C. Plummer și publicată cu titlul Venerabilis Baedae opera Historica (Clarendon
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Regală a Științelor. Pentru Comenius era prea puțin - dar era totuși ceva mai mult decât școala sa din Leszno. Hartlib era interesat doar de o reformă a educației cu planuri filantropice și caritabile 13. Or, Comenius avea viziunea unei omeniri erudite, morale și pioase, devenită astfel - în totalitatea ei și pentru veșnicie - pe calea unui curriculum educațional universal. Când va fi expus asemenea mirifice planuri „baconienilor”, aceștia se vor fi înfiorat. Știm că, pe la 1645, aveau loc întruniri nocturne secrete ale
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Homo pansophicus nu este „titanul” Renașterii. Pansophia christiana nu se rezumă, dar se sprijină pe Adevărul revelat; ea își extinde împărăția asupra întregii cunoașteri omenești, dar își are izvoarele în Atotștiința Sacră. Prin urmare, Homo pansophicus nu-i doar un erudit. Pe lângă eruditio, el este înzestrat cu moralitas și pietas. Situarea sa în centrul Creației îl determină la justă cântărire a poziției sale. Nu este „îngerul în acțiune” al lui Shakespeare, dar nu este nici doar păcătosul strănepot al lui Adam
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
peste tot se autoînviorează și se umple cu rod, care să fie un copac viu al întregului 24. Prin pansophia omul își câștigă, treptat, poziția privilegiată, depășindu-și condiția precară cu care vine pe lume. Omul, ca „fruct pansofic”, este erudit, moral și pios. Dar cum se ajunge acolo? Comenius vedea acest extraordinar proces paideutic ca unul de parcurgere a unor „grade” sau „trepte” (cum vor fi avut și „frații invizibili”). De fapt, este vorba de o călătorie inițiatică prin lumi
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
munci”. Cea mai importantă trăsătură comună este apaideusia, adică incultura. Semidoctismul acestor „biruitori americani” este notoriu și răspândit în proporție de masă. Majoritatea populației Statelor Unite era alcătuită, în secolul XX, din middle men formați în collegies și schools, fără pretenții erudite; astfel încât acești middle men șocau întotdeauna absolvenții asprelor și prea livreștilor școli europene prin faptul că locuiau în case cu bucătării luxoase - dar fără biblioteci - și își dictau scrisorile pentru că nu știau să le scrie singuri... Și totuși, conducerea științifică
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cea mai frecventă deficiență a planurilor și programelor de învățământ. A treia întrebare reclamă designerului curricular, de asemenea, competență psihopedagogică remarcabilă, dar și ingeniozitate. Articularea pe verticală și pe orizontală a experiențelor - atunci când ea este perfectă - e opera unui geniu erudit. Desigur, asemenea designeri nu pot fi decât rari și, de aceea, este de preferat ca la întrebare să răspundă echipe mixte de specialiști și pedagogi. În fine, ultima întrebare obligă la o nouă „știință a evaluării performanțelor de învățare” - care
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care adâncesc explorările hermeneutice ezoterice fără intenția de a le dezvălui publicului larg. Actualmente se continuă încă publicarea operelor complete în seria Husserliana, care, în 1989, a ajuns la volumul XXVII. Încă necunoscut complet, Husserl a fost nu numai un erudit, similar „titanilor” din Renaștere, care a reușit, în chip miraculos, în plin veac XX, să evite capcana „prăpastiei culturale”, ci și un geniu ce, prin gândirea sa revoluționară, a reușit să penetreze granițele dintre obiectivitate și subiectivitate - decretate ca inexpugnabile
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a dat uitării pe marele vizionar. Cele mai frecvente sunt legate de idealul erudiției, de cultul specialistului și de disprețuirea diletantismului. Ideea că idealul erudiției a devenit irealizabil în zilele noastre, din cauza multiplicării cunoștințelor, pare cea mai stupidă. Nici un mare erudit nu a stăpânit toate cunoștințele existente - nici măcar Aristotel, Pico della Mirandola sau Comenius însuși; ei au stăpânit multe cunoștințe și s-au străduit să asimileze cât mai multe. Nu prea văd ce necazuri i-ar pricinui unui învățăcel contemporan să
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
este specialist. Ce-i rău în asta? Îl oprește diletantismul pe specialist să fie bun specialist? Desigur că nu! Mai mult, aș spune că, în vremurile noastre, idealul erudiției s-ar putea realiza tocmai prin această fericită îmbinare. Înțeleg prin erudit un specialist excelent într-un domeniu oarecare ce se adapă însă, fără saț, din toate domeniile culturii cu valori autentice. Dar curricula formale moderne, cel puțin în ultimul veac, au produs aproape numai experți - cu competențe predefinite și abilități standardizate
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a strămoșilor noștri ca acei care s-au dedicat nobilelor studii și artelor, înainte de a se îndrepta către practica vieții comune, să obțină dovada meritată a erudiției lor, în mod legal. și astfel, după ce domnul ION CHELCEA, foarte pregătit și erudit, în vârstă de 37 de ani, de religie greco-otodoxă, născut în satul Boteni, județul Muscel, a dovedit erudiția și știința sa în această Universitate Regală Daco-Română în disciplinele filosofiei, adică în disciplina Etnografie, ca principală, și în disciplina Sociologie, ca
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
conștiință, o recuzită evenimențială pentru disertație. În natura meditației își are originea și stilul ales, cizelat până la hipercorectitudine, adesea pedant. În astfel de digresiuni rafinate autorul dă la iveală și o latură intelectuală a scrisului său, preocupată de comentariul elevat, erudit. RADU G. ȚEPOSU SCRIERI: Aripa grifonului, București, 1980; Drumul spre Polul Sud, București, 1985; Frigul verii, București, 1985; Atena, Atena!, Cluj-Napoca, 1994; Fals tratat de conviețuire (în colaborare cu Daniel Vighi și Wisky Andras), Cluj-Napoca, 2002; Sticla de lampă, Cluj-Napoca
VLAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
în parte. După M. Zlate, calitatea observației depinde de o serie de factori cum ar fi: - particularitățile psihoindividuale ale observatorului (concentrarea atenției, capacitatea de sesizare a esențialului, intuiția etc.); - ecuația personală a observatorului: tip evaluativ, tip descriptiv, tip imaginativ, tip erudit; - caracteristici ale percepției: selectivitatea percepției, factori sociali care pot modela sau deforma percepția etc. De asemenea, se știe că procesele, stările, însușirile psihice nu pot fi studiate, cunoscute în mod direct, ci indirect, prin modalitățile lor de manifestare în conduită
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
din toate provinciile românești. Dacă tratează obârșiile - perioada colonizării romane în Dacia - în chip fantezist, lucrarea are, în schimb, meritul de a fi subliniat însemnătatea literaturii populare ca tezaur al specificului național. Din cultura veche P. menționează pe Neagoe Basarab, „erudit al epocii sale”, pe Coresi și Varlaam, cronicarii și cărturarii Școlii Ardelene, iar între primii noștri poeți, pe Iancu Văcărescu, Costache Conachi, Anton Pann. Partea a doua subliniază însemnătatea „direcției noi” și a personalității lui Titu Maiorescu, aproape toți junimiștii
POP-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288895_a_290224]
-
Poenar, În partea dinspre Luca Pițu, ST, 1994, 7-8; Gheorghe Grigurcu, Despre Luca Pițu, RL, 1996, 22; Ovidiu Nimigean, Monstrum eruditionis, „Timpul”, 1996, 5; Nicolae Țone, Pe cât de talentat, pe atât de capricios: Luca Pițu, VR, 1996, 7-8; Alex. Ștefănescu, Erudit și libertin, RL, 1997, 11; Traian Ștef, Luca Pițu și sentimentul nostru românesc, F, 1997, 11; Borbély, Xenograme, 71-73; Luminița Fassel, Literatura multilingvă în Europa de Est. Funcția stilistică a germanismelor la Luca Pițu, VTRA, 1998, 1; Gheorghe Grigurcu, Magistrul din Cajvana
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
și din evocarea dramelor unor sălbăticiuni, spre exemplu a unui jder care cade într-o cursă, a unui tap negru din Munții Făgărașului ș.a. De asemenea, sunt portretizați savuros, frecvent cu un umor delicat, oameni simpli, inițiați și uneori chiar erudiți în tainele naturii. Câteva volume că De la urs la pănțăruș, Întâlniri neașteptate și Pași prin lumea păsărilor, i-au fost traduse în limba germană, o versiune semnată de Yves Auger apărând și în franceză - Rencontres avec leș bêtes (Neuchâtel, 1973
POP-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288889_a_290218]
-
în cadrul căreia se îmbină speculația, specularul și spectacularul. Oricât ar uza de instrumentele ludicului sau ale divagației, prima parte (Introducere în angelologie) rămâne un tratat în toată regula, unde artificiile stilistice nu alterează înlănțuirea ideilor. Astfel, într-o privire deopotrivă erudită și problematizantă, unde farmecul discret al citatului alternează cu speculația dezlănțuită, P. traversează problemele importante ale „angelologiei”: legitimarea temei îngerilor prin depășirea binarismului logic, raportul între om și înger, discutarea argumentului tomist privind existența acestor mediatori, situarea îngerilor în zona
PLESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288852_a_290181]
-
căruia un critic tânăr trebuie să își încerce forțele în spațiul clasic. În 1961 publică Literatura română veche, urmată în 1964 de Literatura română premodernă, iar în 1981 scoate Istoria literaturii române de la început până azi. Critic total, istoric literar erudit, P. este mefient față de noile metode, considerând că „nu metodele fac critici, ci invers”. Viața lui G. Ibrăileanu este o biografie în stil pozitivist, cu încercarea, totuși, de a face portretul intelectual și psihologic al unui om reputat, până atunci
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
strălucit. Când investighează opera, criticul merge dincolo de text, caută filiația ideilor și metamorfozele spiritului care le pune în mișcare. Temperează legenda și dă, prin analiză, o imagine verosimilă a lui Ibrăileanu: un critic prob, fin cititor de literatură, informat, chiar erudit, cu mari posibilități de disociere în sfera ideilor. În analiza critică și în descrierea operei, P. folosește un stil exact, concentrat, de o simplitate de bun-gust, însoțit de o ironie cordială. Romanul Adela este văzut ca o „patetică elegie a
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
cea cosmopolită și umanitaristă a „omului evanghelic”, cultul „datelor generale ale sufletului omenesc” și „respectul de regulă și de model”. „Santa Cetate”. Între utopie și poezie, studiul din același an, având în centru poemul heliadesc, este de fapt o cercetare erudită a fundamentelor poeziei sociale de după „eșuarea” în utopie - pe teren istoric - a „tuturor experiențelor socialiste”, dar în beneficiul poeziei, care își revendica astfel generoasa temă. Lucrarea investighează gândirea socială a lui Teodor Diamant, N. Bălcescu, C. A. Rosetti, Ion Ionescu
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]