16,546 matches
-
instrument de lucru! Deja știam: microbul traducerii sălășluia în mine; cum din această îndeletnicire nu se poate trăi, mi-am spus că voi traduce în timpul meu liber, ori de câte ori voi avea ocazia... Și am tradus câteva zeci de volume - romane, povestiri, eseuri, memorialistică - peste 35 de piese de teatru, dar vă garantez, cu mâna pe inimă, că DICȚIONARUL - atât cel spaniol-român, cât și cel român-spaniol - semnat de Calciu și Samharadze, a fost instrumentul meu de lucru esențial, ce instrument, mâna mea dreaptă
Am umblat ani de zile ca să obținem adeverința că manuscrisul dicționarului nostru nu are nimic... subversiv“ by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2512_a_3837]
-
la vecinul bine temperat, Ed. Brumar 5. Varujan Vosganian, Jocul celor o sută de frunze, Ed. Polirom Cartea de Teatru 1. Daniel Bănulescu, Vrei să fii prietenul lui Dumnezeu?, Ed. Charmides 2. Alexandru Hausvater, Golem, Ed. Tracus Arte Cartea de Eseu, Critică și Istorie literară 1. Mircea Anghelescu, Poarta neagră, Ed. Cartea Românescă 2. Adriana Babeți, Amazoanele, Ed. Polirom 3. Antonio Patraș, E. Lovinescu și modelele românești și europene ale criticii literare interbelice, Ed. Muzeul Național al Literaturii Române 4. Irina
Nominalizări la Premiile Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2013 () [Corola-journal/Journalistic/2519_a_3844]
-
tineretului și sportului (Monitorul Oficial 617bis din 2011) sunt: Jurnalism tematic (doi ani) Comunicare corporativă (doi ani). În perioada 5 - 15 septembrie (mai puțin sâmbătă și duminică) se pot depune dosarele pentru concursul de admitere, nivel licență, pe baza de eseuri de motivație la secția ID a FJSC. Programele de licență, învățământ la distanță, sunt: - Comunicare și relații publice - autorizare provizorie (HG 749/2009), în curs de acreditare - Jurnalism - autorizare provizorie (HG 749/2009). Cifra de școlarizare, finanțată de la bugetul de
Admiteri în septembrie la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, Universitatea din Bucureşti () [Corola-journal/Journalistic/25258_a_26583]
-
Vitalie Ciobanu. Sunt destule lucruri de consemnat: poemele lui Arcadie Suceveanu, cronica literară a lui Mircea V. Ciobanu la volumul lui Serafim Saka, Pe mine mie redă-mă, apărut la Editura Cartier, interviul cu Armand Goșu realizat de Vitalie Ciobanu, eseul lui Vasile Gârneț despre proza lui Gabriel Garcia Marquez, pe care o așază între realismul tragic și cel magic, cosmogramele lui Leo Butnaru, dar și suplimentul revistei, unde sunt publicate texte ale participanților la Ediția a IV-a a Festivalului
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2531_a_3856]
-
se află într-o creștere calitativă. Numărul 4 este centrat pe sărbătorirea unui fost redactor-șef al revistei cu texte semnate de Gabriel Coșoveanu, Nicolae Coande, Constantin M. Popa, Ioan Lascu, Ștefan Vlăduțescu, dar conține și alte puncte de interes: eseul lui Liviu Malița despre teatrul românesc în comunism și cel al Roxanei Ghiță intitulat Prezențele la pândă: imensa suferință, marea teamă, ca și rubricile fixe susținute de Gabriel Dimisianu, Gheorghe Grigurcu, Adrian Popescu și Nicolae Prelipceanu. În numărul 5, ne-
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2531_a_3856]
-
principale ale postului: 5 zile pe săptămână, după-amiaza, 11 metri cu Andy Stănescu și Radu Banciu, iar în weekend Liga Lui Mitran. Marți, postul va difuza o emisiune despre baseball și softball cu Criști Manea, iar joia e rugby, la Eseu Live. În fiecare joi seara, timp de șase luni, ascultătorii sunt invitați în culisele marilor cazinouri, la World of Gambling, o emisiune de tip magazin, cu invitați, întrebări în direct, concursuri și multe informații utile despre jocurile de noroc. În
După abandonul lui Turcescu, Radu Banciu şi Andy Stănescu revin în forţă cu emisiunea "11 metri!", de la 1 septembrie () [Corola-journal/Journalistic/25349_a_26674]
-
Cornel Ungureanu Istoria literaturii, de ieri și de azi.... A gândi romanul la Târgu Mureș, iată primul titlu pe care aș fi vrut să-l pun unei recenzii despre Marea miză. Mihai Sin, autorul remarcabilului, ambițiosului eseu din 2003, avea o experiență de romancier, de publicist, de eseist - de ins care a trăit o viață sub semnul experienței literare. A experienței literare, politice și geopolitice. Era un om al revistei „Vatra” - așa cum arăta ea pe vremea lui
Mihai Sin și cărțile sale necunoscute by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2534_a_3859]
-
Nu lipsesc recuperările postume prin care texte exegetice mai puțin știute sunt redate atenției publice. Așa se face că Eugen Coșeriu apare cu un studiu de strictă aplicație morfologică asupra limbii barbiene, în vreme ce Mircea Ciobanu e prezent cu un pitoresc eseu inspirat de stanțe. În totul, o antologie meritorie, al cărei scop - comemorarea unui număr rotund de ani de la moarte - a fost atins în ciuda discrepanței de viziune a articolelor. Mai pe șleau, inegalitatea de ton a contribuțiilor preschimbă volumul într-un
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
rotund de ani de la moarte - a fost atins în ciuda discrepanței de viziune a articolelor. Mai pe șleau, inegalitatea de ton a contribuțiilor preschimbă volumul într-un vas ciobit, pe întinderea căruia se ițesc goluri terne, echivalînd cu un șir de eseuri fără har. Din acest motiv, să lauzi intenția din care s-a ivit volumul e inevitabil, atîta doar că trecerea sub tăcere a lacunelor ar fi neserioasă. E uimitor să vezi cum, despre un poet a cărui cadență îi molipsește
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
nu le băga în seamă, drept care autoarea, neconsolată după atîta timp, le mai povestește o dată, spre a ne împrospăta memoria. Cazul lui Șerban Foarță din Locuri și grupuri e cu totul aparte: poetul nu poate în ruptul capului să scrie eseu, dar nu pentru că ar fi liric sau fiindcă ar avea repulsie față de nuanțele speculative (dimpotrivă, Foarță e un prestidigitator al noțiunilor rare), ci pentru că urechea îi este pliată exclusiv pe calambururi sonore, drept care aliterațiile, asonanțele și etimologiile la care recurge
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
reînnoadă legăturile cu colegii veniți, la momente diferite, din România: Paris, 1952-1956 (p.105-141). Informații importante sunt puse la contribuție și în capitolul privind anul petrecut în Israel, unde se produce despărțirea principială de Gherasim Luca. Din această reconstituire - primul eseu monografic consacrat lui Dolfi Trost - două perioade rămân în oarecare umbră, respectiv cele două capete ale vieții și activității sale: anii debutului și ai afirmării sale, înainte de război (1936-1940) și ultimii, cei petrecuți în Statele Unite, despre care știrile sunt puține
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
în paginile căreia se întâlneau de fapt (și nu cu texte complezente) autori pe care i-am fi crezut incompatibili, Mihail Sebastian, Ion Călugăru, Eugen Ionescu sau Al.Sahia, cu Eliade, Cioran, Petru Manoliu sau... N.Roșu. Despre această perioadă, eseul lui Michael Finkenthal prezintă o serie de date care tind să contureze profilul unui tânăr intelectual interesat de domenii diverse în spațiul literaturii, inclusiv de suprarealism, despre care scria în „Rampa” din 1935 și observa „cu acuitate” întoarcerea acestei mișcări
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
un număr destul de mare de recenzii și de câteva articole teoretice care apar chiar în anul 1940, când se închid în fața sa toate porțile oficiale ale afirmării: Starea melodramatică, din „Viața românească”, în ianuarie, citat și comentat de autorul acestui eseu, și Observații asupra realismului în artă, din „Revista Fundațiilor Regale”, în iulie, pe care autorul nu-l citează. Or, acesta mi se pare mai important pentru că, dacă „melodrama” are ca „temelie ideologică... supunerea individului la destin” și „anumite tendințe reacționare
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
cuvinte, francezul l-a studiat pe Satana în buchii, dar nu l-a întîlnit aievea. Dacă îl întîlnea, arunca buchiile și ștergea erudiția, scrîntindu-se brusc sub iminența unei traume. Dar cum trauma întîlnirii nu a existat, Jacques Duquesne scrie un eseu doct a cărui amănunțime a informației e dozată în așa fel încît cititorul să nu moară sufocat de scolii oțioase. Oricum, la Duquesne prăpastia dintre știința din jurul unei teme și periția impusă de trăirea aceleiași teme e de netrecut, catolicul
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
pleoape, somnul nimănui”. (Rainer Maria Rilke) Prin reeditarea, după cinci ani a cărții Incertitudine - gândire strategică și relații internaționale în secolul XXI, Editura Rao, 2014 (299 p.) profesorul George Cristian Maior, adaugă subtil literaturii de specialitate un profund și misterios eseu despre putere. De altfel, atent analizate, demersurile creative și ideatice ale autorului, ilustrează două importante laturi ale personalității sale: spiritul vizionar și discreția. Ambele capacitarăți n-ar fi putut fi dezvoltate fără un uriaș efort de acumulare intelectuală și experiență
Teoria și practica puterii by Flaviu Pre () [Corola-journal/Journalistic/2431_a_3756]
-
acțiunilor lui George Maior. Un cuvânt cu un caracter poate mult prea larg pentru limbajul științific, dar cu o forță valorică și semantică echivalentă cu libertatea și iubirea. Profesorul Maior, în prezent director al Serviciului Român de Informații, își axează eseul pornind de la faimoasa trilogie Fundația (Fundația , Fundația și Imperiul și A doua Fundație), povestiri științifico-fantastice create de omul de știință american, Isaac Asimov (1920-1992). Acestea au apărut între anii 1942-1950, în revista „Astounding Science Fiction”, astăzi „Analog Science Fiction and
Teoria și practica puterii by Flaviu Pre () [Corola-journal/Journalistic/2431_a_3756]
-
istoricului englez Edward Gibbon. În psihologia clasică, mecanismul înțelegerii are la bază un anumit cuplaj informațional, oamenii fiind considerați „agenți” activi ai cunoașterii, rezolvând probleme înțelegându-le și invers. Să caute oare autorul un termen-cheie, de legătură, în noul său eseu din Incertitudine și psihoistoria lui Asimov? Această știință care provine dintrun raport între istorie, psihologie și statistică matematică se vrea a fi și un procedeu de anticipare a unor fapte și evoluții cu impact asupra relațiilor interumane, dar mai ales
Teoria și practica puterii by Flaviu Pre () [Corola-journal/Journalistic/2431_a_3756]
-
fie capabilă să depășească limitele gândirii umane, mergând chiar și pe tărâmurile neexplorate ale fantasticului pentru a putea găsi soluțiile cele mai corect aplicabile în relațiile interstatale și deci în sprijinul armoniei. Nu întâmplător, atât în carte, cât și în eseul ambasadorului Maior, este evidențiat, prin particularizare, caracterul individual al cunoașterii. În povestirile lui Asimov personajul central este cercetătorul aproape necunoscut Hari Seldon, cel care propune o teorie generală de înțelegere a lumii, fiind totuși singurul depozitar al acesteia și de
Teoria și practica puterii by Flaviu Pre () [Corola-journal/Journalistic/2431_a_3756]
-
american, scopurile psihoistoriei au ca obiectiv prezervarea imperiului, consolidarea ordinii imperiale, preîntâmpinarea unor evenimente grave, crize economice și războaie civile, deci păstrarea și exercitarea puterii. Nimic nou, am putea spune la prima vedere. Deloc întâmplător, George Maior, face spre finalul eseului o trecere din viitor direct în străfundurile istoriei, la Tucidide, Machiavelli și Clausewitz, subliniind nevoia de gândire realistă, cea a realpolitik-ului. Acest mod de acțiune, care pentru cei neinițiați poate suna dur, dar care pentru un bine comun, împinge spre
Teoria și practica puterii by Flaviu Pre () [Corola-journal/Journalistic/2431_a_3756]
-
o existență reală, toate celelalte reflexii fiind reprezentări ale sale. În celebra sa carte Structura și dezvoltarea personalității Gordon Allport spunea că oamenii nu caută o stare lipsită de tensiune, ci chiar procesul de reducere a tensiunii. Astfel, nu doar eseul și cartea domnului Maior, care constituie partea teoretică, ci mai ales tandemul lor cu reușitele practice, ridică ștacheta valorică a gândirii sale moderne, în care schimbul de cunoaștere și interacțiunea aduc soluții și un climat stabil. Valoroasele idei despre esențializarea
Teoria și practica puterii by Flaviu Pre () [Corola-journal/Journalistic/2431_a_3756]
-
promovată de ideologia comunistă nu este altceva decât un subterfugiu al imposturii și minciunii, o altă formă a oprimării la care era supus scriitorul, obligat să se supună constrângerilor mutilante ale cenzurii. Edificator, pentru o astfel de condiție umilitoare e eseul Referatul cenzorului în care sunt evocate avatarurile apariției romanului Plicul negru. Confruntarea cu cenzura, cu mutilările și opresiunile impuse de ideologia comunistă l-a determinat, în cele din urmă, pe scriitor să părăsească definitiv România. Desigur, exilul problematizează și condiția
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
perioada războiului rece, cu referiri speciale la poeții din Germania de Est. Avui plăcuta surpriză de a recunoaște printre textele selectate de Divers și pe unele incluse de mine în capitolul Jazz poetic/poesie jazzificată, din volumul Cutia de rezonanță/Eseuri despre jazz din perspectiva culturii actuale, pe care îl publicasem în 1985 la editura Albatros. Alte titluri (și lucrări) interesante și, pe alocuri, provocatoare: Devalorizare monetară și sincopare: ritmul literaturii austriece din perioada interbelică de Veronika Hofeneder (Universitatea Viena); Jazz
Jazz în cuvânt la Universitatea din Viena by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/2438_a_3763]
-
Ele sunt, mai degrabă, niște microeseuri din care răzbate vocea inubliabilă a prozatorului, o repatriere a experienței amplificată de marele ecran menit să confere amploare propriului traseu destinal. Dacă termenul de „existențialist” ar putea fi adaptat literaturii critice, ei bine, eseurile acestui rafinat cinefil l-ar merita cu prisosință. Există și un alt punct de convergență, majoritatea filmelor în discuție aparțin Noului Val, sau Noului Cinematograf Românesc cum a mai fost numit acest fenomen unic în cinematografia noastră. Într-un fel
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
etc. configurează în primul rând un remarcabil autoportret de autor. Ceea ce nu înseamnă că autorul cultivă un narcisism maladiv sau că finețea analitică i-ar lipsi, ci doar că „omul e stilul” în aceste minunate poeme în proză care devin eseurile lui. Și când mă refer la stil, nu pierd din vedere și un vocabular specific, fosforescent și vezicant, căci și pe acest tărâm CTP este un inventator de: kivetsch, sclaveți, encomniasme, bâlcism, parapsoi etc. Volumul lui Cristian Tudor Popescu, Filmar
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
Cititorul român, la prima întâlnire cu Embirikos, are la dispoziție toate reperele necesare pentru a se apropia de opera fondatorului suprarealismului neoelen. În paralel cu pertinentul și inspiratul studiu introductiv, această ediție-eveniment cuprinde o cronologie cu principalele date bio-bibliografice. În eseul său la fel de inspirat intitulat Sunetul, sensul și tăcerea în traducerea poetică: cazul lui Embirikos, profesorul canadian Jacques Bouchard, de la Universitatea din Montréal, ne împărtășește dificultățile cu care s-a confruntat în transpunerea în franceză a textelor lui Embirikos. Deși există
Literatura neoelenă în România by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/2441_a_3766]