1,259 matches
-
În lumea celtică a cultului așa-ziselor Matronaexe "Matronae". 9. CULTUL MATROANELORTC "9. CULTUL MATROANELOR" În Încercarea de a analiza semnificația exactă a acestui cult - de la care ne rămân numeroase atestări epigrafice și figurative - este bine să acordăm atenție informației etimologice; avem aici bine-cunoscutul sufix *-no-, care exprimă reprezentantul a ceea ce este indicat În termenul de bază: după cum latinescul tribunus este cel care reprezintă și Întrupează În persoana sa tribul, la fel și celticul Matronaexe "Matronae" sunt Întruparea divină a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
evident că unele personaje sunt În realitate divinități antice precreștine. Acest lucru este adevărat mai ales În cazul lui Lleu, forma galeză corespunzătoare numelui zeului galic Lugusxe "Lugus" și al zeului irlandez Lugxe "Lug". Și nu este doar o identitate etimologică: dacă Lugus și Lug reprezentau zeul care patrona toate meșteșugurile, epitetul Llaw Gyffes „cu mâna pricepută”, care se adaugă constant numelui Lleu, indică aceeași specializare. La fel, și numele Dônxe "Dôn" este comparabil etimologic cu cel al zeiței irlandeze Danuxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cei mai dinăuntrul țării herminoni, iar ceilalți istevoni 1. Acest mit păstrează, În mod cert, o credință străveche, având În vedere că se găsesc termeni clari de comparație cu mitologia indo-iraniană. Să Începem cu Tuistoxe "Tuisto". Din punct de vedere etimologic, acesta reprezintă forma slabă (adică individualizantă) al unui nume care conduce la numeralul „doi”; semnificația sa trebuie să fi fost „dublul, geamănul”. Este deci inevitabilă comparația cu zeul vedic Yamaxe "Yama" (care Înseamnă tocmai „Geamăn”), din a cărui iubire incestuoasă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care este numit de mai multe ori „tată al tuturor” (În limba nordică antică alfoär, alfaär). Nu există nici un motiv pentru care să credem că acest element ar presupunerea cunoașterea unor elemente de cultură creștină, având În vedere că echivalentul etimologic precis se regăsește și În termenul irlandez vechi ollathir, „mare tată”, epitet al zeului Dagdaxe "Dagda" („Zeul cel Bun”) și, În plus, conceputul de paternitate universală este un atribut des Întâlnit În culturile indo-europene și aparține În general divinităților majore
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Polomé, 1989, p. 107). Până acum, am Întâlnit printre zeii germanici amintiți de Tacitus o zeiță numită Nerthusxe "Nerthus". În lumea medievală, un zeu important al funcției a treia este Njördr, al cărui nume este identic, din punct de vedere etimologic, cu Nerthus. Acest lucru pune În mod clar probleme, având În vedere că identitatea numelui este Însoțită de diferența de sex; desigur, au fost formulate diferite ipoteze. S-a considerat, de exemplu, că o zeiță inițial feminină a agriculturii s-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mod, s-a descoperit că În India, zeul Soarexe "Soare" apare când ca Surya (masculin), când ca Sury³xe "Surya>" (feminin). Totuși, după părerea noastră, la această problemă nu s-a găsit Încă o soluție satisfăcătoare. Pe de altă parte, identitatea etimologică nu trebuie să afecteze a priori definirea zeiței Nerthus, făcând din aceasta o zeiță legată de apă și mare, cum este cu siguranță Njördr, răsturnând astfel vechea și la fel de nesatisfăcătoarea definiție a lui Nerthus ca zeiță-mamă, care ocrotește agricultura; această
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și prin implicațiile lor în desfășurarea funcțiilor vitale. Așa se explică și faptul că primele descrieri ale leziunilor inflamatorii au fost identificate în papirusurile egiptene cu 6000 de ani înainte de Hristos și apoi în scrierile lui Hippocrat, Celsus, Galen etc. Etimologic, inflamația semnifică o stare tisulara de aprindere, de “supraîncălzire” a unor organe sau a unor teritorii corporale. În vorbirea populară românească mai persistă denumirea unor inflamații că “aprinderi de plămâni, de intestine etc.” Cornelius Celsus a caracterizat răspunsul inflamator prin
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
cartea deja amintită, sau, în formularea lui Claude Bernard, „ipoteza este ideea experimentală, ideea de la care plecăm în experimentare”. Ambele definiții sînt desigur corecte, acceptabile fără nici o reținere, dar pentru a înțelege lucrurile poate e recomandabil să plecăm de la sensul etimologic: termenul modern ipoteză provine din cuvîntul grecesc antic hypothesis, care trimite la sensurile „bănuială”, „presupunere”, „supoziție”. Această prespunere, această bănuială se produce în legătură cu o problemă care se cere rezolvată - în cazul nostru, cu o problemă de natură educațională. Ipoteza pretinde
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
retori Arheologia egiptenilor, grecilor și a romanilor Principiile algebrei practice Geografia Franței, Belgiei, Olandei, Spaniei, Portugaliei, Angliei; după aceea a Americii și Australiei Din istoria cronologică de la Hristos până la Carlos Din religie, învățătura moralei creștinești Limba elenă, începuturi și partea etimologică Umanioară (clasa a II-a) Anul VIII Poezia Mitologia Citirea și analiza autorilor poetici ai romanilor Geografia Asiei, Africii, după aceea geografia matematică și geografia cea veche Geometria Din istorie: urmarea cronologică de la Karlu până în zilele de acum Religia: urmarea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]