12,743 matches
-
astfel de model, datorită prezentării și imaginii create în jurul său, consumatorul agreează imediat produsul ca urmare a unui impuls psiho-afectiv (like), impuls care îl determină să achiziționeze produsul (do), după care cumpărătorul încearcă să cunoască produsul pentru a-și satisface eul propriu și pentru a-și crește încrederea în alegerea făcută. e. Promoția se realizează conform pattern-ului: do learn like. Se realizează pe baza unui impuls rațional, dar nu referitor la produs, ci la câștig. Conform raționamentului: cumpăr produsul și
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
să mă mișc, dar torsul acela mi se cuibărise În ureche, mă amețea cumplit, mă trimitea Într-un soi de beție neștiută. O plăcere nouă, amestecată cu un fel de teamă și oboseală mă toropea câte puțin, abandonândumă În propriul eu. Căzusem În plasa dulce a unei stări de spirit nedefinite, care mă făcu sclavul ei În Întregime. În scurt timp nam mai știut nimic. M-am trezit cu o durere neînchipuită după ceafă și cu usturimi groaznice pe tot corpul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În special concepțiile Școlii neokantiene de la Marburg (Cohen și Natorp) și din concepțiile juridice ale lui Rudolf Stammler, atât Giorgio Del Vechio cât și Mircea Djuvara considerau că toate datele subiective, din punct de vedere psihologic și prin urmare și eul nostru empiric sunt manifestări ale cugetului (cogito-ului universal) și sunt subordonate principiului lor logic esențial, profund. Neokantian fidel, Giorgio del Vecchio, detașat de „ideea lucrului În sine” (Dans Ding an Sich) - afirmă că subiectul În general nu este un lucru
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
scoate nici o regulă imperativă din cea ce este, din lumea experienței”. Mai mult, principiile morale - după cum constatăm adesea -, vin În conflict cu faptele experienței, o experiență atât exterioară, cât și una interioară. Să nu uităm că Immanuel Kant distinge un eu transcendental și un eu empiric, „o puternică cetățuie egoistă a sufletului nostru, preocupată numai de fericirea individuală”. Acest eu empiric trebuie „Împarantezat” fenomenologic, pentru a rămâne numai subiectivitatea transcendentală capabilă de a furniza principiile și normele etern valabile și universale
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
din cea ce este, din lumea experienței”. Mai mult, principiile morale - după cum constatăm adesea -, vin În conflict cu faptele experienței, o experiență atât exterioară, cât și una interioară. Să nu uităm că Immanuel Kant distinge un eu transcendental și un eu empiric, „o puternică cetățuie egoistă a sufletului nostru, preocupată numai de fericirea individuală”. Acest eu empiric trebuie „Împarantezat” fenomenologic, pentru a rămâne numai subiectivitatea transcendentală capabilă de a furniza principiile și normele etern valabile și universale ale moralei. Procesul suspendării
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
efectul de nedespărțit de Însăși natura sa, că provoacă dușmănie și război”. În opoziție cu dimensiunea pozitivă altruistă și comunitară a datoriilor și virtuților, este dezvăluit În esența sa egoismul, prin care Paulsen Înțelege „restrângerea voinței la micile interese ale eului izolat”, care are efecte tulburătoare sau distrugătoare asupra vieții ambianței „În măsura În care nu se poate evita să se impună ca nedreptate și ostilitate; egoismul se manifestă tulburător și distrugător și pentru viața individuală: În măsura În care exclude participarea la viața generală și la
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
generală și la marile și permanentele sale valori și scopuri: viața egoistului este În mod necesar o viață săracă și amărâtă, chiar și atunci când aparent nu se distruge din cauza conflictului cu voința generală.” Contrar egoismului ar fi completa depersonalizare, nimicirea eului: „subordonarea la ceea ce este În vigoare și la general”. Împotriva acestei ipostaze social-umane, cu tenta ei de Înțelegere psihologică, Paulsen distinge „forța afirmării propriei personalități contra a ceea ce domină din afară, fie sub forma autorităților publice recunoscute sau a opiniei
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ei. Trebuie admis, așadar, faptul că realitatea nu este „exterioară” Eu-lui, nici situată În fața Eu-lui (considerat aici, de o manieră generală, ca fiind centrul sau sediul tuturor ideilor), ci că realitatea este, dimpotrivă, un produs sau o reprezentare a acestui Eu, iar că legile realității nu sunt decât niște legi ale spiritului. Tocmai acest lucru l-am putea numi „orientarea subiectivă” a conștiinței. Dualismul acesta constituie o lege imanentă și ireductibilă a ființei noastre care poate Într-un mod arbitrar, În virtutea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
unei lumi a experienței, ca o parte determinată a acesteia. Valoarea absolută a naturii subiective (sau a personalității) se afirmă În conștiința acestui caracter transcendent, ceea ce face ca subiectul să aparțină unei alte lumi, o lume a ideilor În care eul Își găsește natura și regnul veritabile. Universul natural ni se Înfățișează din acest punct de vedere ca o imagine sau reflecție eronată din acest univers ideal pentru care eul constituie, Într-o anumită măsură, centrul. Ca formă și substanță absolută
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
să aparțină unei alte lumi, o lume a ideilor În care eul Își găsește natura și regnul veritabile. Universul natural ni se Înfățișează din acest punct de vedere ca o imagine sau reflecție eronată din acest univers ideal pentru care eul constituie, Într-o anumită măsură, centrul. Ca formă și substanță absolută, subiectivitatea nu poate fi decât universală și ea nu se epuizează În diversitatea fără număr a subiecților particulari care aparțin În același timp lumii fenomenelor. De aceea, orice manifestare
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
individuale constând tocmai În propovăduirea unei „noi dreptăți” și În anunțarea sfârșitului valabilității celei dominante În prezent. Însă curajul și puterea de a realiza o atât de uriașă Întreprindere Își are originea În certitudinea de a acționa nu În numele unui eu mic, subiectiv, Întâmplător, ci În numele și din Însărcinarea unei puteri mai mari, de a vesti dreptatea lui Dumnezeu contra dreptății și reglementării omului. Predica de pe Munte este exemplul cel mai Înalt al unei asemenea transformări a cerințelor morale, fundamentată pe
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
gândiri un subiect diferit de cel care acționează, ca și În limbajul comun. Chiar s-a ajuns uneori să se exprime această diferență atât de fină, ca de exemplu, În limba franceză prin distincția care se face Între pronumele „je” (eu) și pronumele „moi” (eu) . Obligația morală față de sine presupune, de fapt, o obiectivare logică posibilă a eului În raport cu propria sa activitate percepută interior: noi judecăm propriile noastre acțiuni, ca și cum ele erau acțiunile altuia și le judecăm moral, raportându se la
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de cel care acționează, ca și În limbajul comun. Chiar s-a ajuns uneori să se exprime această diferență atât de fină, ca de exemplu, În limba franceză prin distincția care se face Între pronumele „je” (eu) și pronumele „moi” (eu) . Obligația morală față de sine presupune, de fapt, o obiectivare logică posibilă a eului În raport cu propria sa activitate percepută interior: noi judecăm propriile noastre acțiuni, ca și cum ele erau acțiunile altuia și le judecăm moral, raportându se la propria noastră persoană ca și cum
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
uneori să se exprime această diferență atât de fină, ca de exemplu, În limba franceză prin distincția care se face Între pronumele „je” (eu) și pronumele „moi” (eu) . Obligația morală față de sine presupune, de fapt, o obiectivare logică posibilă a eului În raport cu propria sa activitate percepută interior: noi judecăm propriile noastre acțiuni, ca și cum ele erau acțiunile altuia și le judecăm moral, raportându se la propria noastră persoană ca și cum ea ar fi străină. Fiecare se concepe atunci detașat de activitatea sa, ca
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
acțiuni, ca și cum ele erau acțiunile altuia și le judecăm moral, raportându se la propria noastră persoană ca și cum ea ar fi străină. Fiecare se concepe atunci detașat de activitatea sa, ca un subiect logic pur căruia i se opune acest alt eu care este subiect ce acționează. „Eul se contrapune eului”, ca În orice judecată de valoare rațională făcută În general asupra unei activități reale reflectate. Eul care acționează ajunge astfel să fie gândit ca având același obiect. O obligație morală față de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și le judecăm moral, raportându se la propria noastră persoană ca și cum ea ar fi străină. Fiecare se concepe atunci detașat de activitatea sa, ca un subiect logic pur căruia i se opune acest alt eu care este subiect ce acționează. „Eul se contrapune eului”, ca În orice judecată de valoare rațională făcută În general asupra unei activități reale reflectate. Eul care acționează ajunge astfel să fie gândit ca având același obiect. O obligație morală față de sine Înseamnă astfel, În realitate, dacă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
moral, raportându se la propria noastră persoană ca și cum ea ar fi străină. Fiecare se concepe atunci detașat de activitatea sa, ca un subiect logic pur căruia i se opune acest alt eu care este subiect ce acționează. „Eul se contrapune eului”, ca În orice judecată de valoare rațională făcută În general asupra unei activități reale reflectate. Eul care acționează ajunge astfel să fie gândit ca având același obiect. O obligație morală față de sine Înseamnă astfel, În realitate, dacă se observă cu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
detașat de activitatea sa, ca un subiect logic pur căruia i se opune acest alt eu care este subiect ce acționează. „Eul se contrapune eului”, ca În orice judecată de valoare rațională făcută În general asupra unei activități reale reflectate. Eul care acționează ajunge astfel să fie gândit ca având același obiect. O obligație morală față de sine Înseamnă astfel, În realitate, dacă se observă cu atenție acest lucru, un drept al unei persoane În raport cu propriul eu. Noi ne judecăm uneori pe
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
asupra unei activități reale reflectate. Eul care acționează ajunge astfel să fie gândit ca având același obiect. O obligație morală față de sine Înseamnă astfel, În realitate, dacă se observă cu atenție acest lucru, un drept al unei persoane În raport cu propriul eu. Noi ne judecăm uneori pe noi Înșine, de exemplu atunci când recunoaștem că am meritat moral o suferință pe care o Îndurăm; acest exemplu exprimă categoric posibilitatea unui drept moral față de noi Înșine. Rațiunea creează, astfel un subiect logic nou de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Înșine, de exemplu atunci când recunoaștem că am meritat moral o suferință pe care o Îndurăm; acest exemplu exprimă categoric posibilitatea unui drept moral față de noi Înșine. Rațiunea creează, astfel un subiect logic nou de atribuire pe care ea Îl opune eului ce acționează interior. Analiza moralei se reunește astfel cu ce a dreptului, reducând pretutindeni și În aceeași manieră, În aceste două domenii, ideea de persoană la un simplu subiect logic. Prin urmare, unitatea intimă a structurii raționale a dreptului și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Statul are totdeauna și numai scopul de a limita individul, de a-l supune, de a-l constrânge printr-o generalitate oarecare; el durează până la faptul ca individul să nu fie total integrat, și este numai limitarea deschis exprimată de eul meu, de limitația mea, de sclavajul meu”. „De asemenea, noi doi, Statul și eu, suntem dușmani”. „Statul se Întemeiază pe sclavajul muncii. Din momentul În care munca devine liberă, Statul este pierdut”. Este amintit, de asemenea, Friedrich Nietzsche cu poemul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
era angajată, de mai bine de trei decenii. Orele de până la amiază trecură destul de repede. După prânz se duse grăbită acasă. O bojdeucă de nici doi bani, ca de la marginea fostelor vii ale fostului grajd. După ce numără, să vadă, câți euri are, se mai liniști. Față de cât fură ăia, și ăia, conchise ea, e un fleac.O sună la telefon pe fiicăsa, Paraschiva, din Italia. O găsi. Îi spuse: fata mea, am o mare bucurie. Care? Nu ți-o spun. Astea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ce-ți plătești avionul, la venit și la plecat? Că eu nu prea am bani. Lasă, că am eu. Bine. Vino. S-a dus. Au numărat și au tot numărat, ele, și au văzut că este jumătate de milion de euri. I-a povestit, fiicei, ce și cum. Tu, acum, ce zici? Eu, mămico, zic așa: du-te acasă și dă banii la poliție. Nici prin gând nu-mi trece. Atunci? Te rog, pe tine, dacă ai cum, să mi-i
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
interpretul contemporan a devenit un spunător inteligent. Piesa va fi citită În costume, cu machiaj’ - s-ar putea pune pe afișe.” „Spunătorul” de care vorbește regizorul rus nici măcar satisfacția cabotinului n-o poate avea! „Actorul contemporan caută să-și aneantizeze eul, să dea pe scenă iluzia vieții. De ce să se tipărească pe afi șe numele interpreților? Se poate numi interpret cel care se străduie să fie natură?[...]El nu ignoră că e un produs al artei teatrale. Acest nou stăpîn (s.n.
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
trăim dar nu ne bucurăm. Mintea mea cu fluxul ei constant de gânduri, despre trecut și griji în ceea ce privește viitorul, nu-mi oferea spațiul necesar trăirii momentului. Am făcut greșeala să mă identific cu propria minte, gândindu-mă că acela era Eul meu, când de fapt eu eram cu totul altceva și corpul meu încerca să-mi vorbească. Doar trebuia să mă conectez cu ființa mea (forța interioară) care era și este energia vitală unitară, eternă, mereu prezentă și comensurabilă și care
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]