3,226 matches
-
astfel și voi, cu multă prezență de spirit, ați pus laolaltă sămânța care a fost aruncată de râvna lui Petru și Paul, adică romanii și corintenii. De fapt, cei doi au venit în orașul nostru Corint, și, aruncând sămânța învățăturii evanghelice, ne-au învățat; și împreună, au mers în Italia, au suferit simultan martiriul după ce v-au instruit și pe voi. Fragmentul lui Dionisie ne prezintă două acțiuni distincte ale Apostolilor: a) aruncarea seminței creștinismului în cele două orașe prin cuvintele
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
puteau conta (cf. Rom 16). Este uimitor cum niște oameni simpli din Galileea, disprețuiți până și de iudei, coreligionarii lor, ar fi putut să aibă atâta cunoștință despre lumea romană, atâta practică de viață, atâta intuiție în facilitarea cuceririlor lor evanghelice și geografice și atâtea inițiative în a le păstra. Păreau exploratori și cuceritori înnăscuți, bărbați încercați de oboseala drumurilor, cunoscători ai populațiilor și ai tradițiilor lor, erau ca niște administratori experți ai unui exercițiu îndelung. Capacitatea organizatorică a Apostolilor a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Paul (cf. îndreptățirea prin credință) corupând-o și ajungând la disprețul faptelor meritorii, golindu-le de orice consistență morală. În paralel, în Biserica dătătoare de legi, montaniștii vedeau o deviere și o trădare a conformității genuine și integrale a legii evanghelice, care dezicea viața militară și războiul considerate repugnante și antitetice principiilor umanității, fraternității și pacifismului predicate de către aceasta. De aceiași părere erau și maniheii, cu toate că învățătura lor nu era o simplă erezie creștină, ci chiar o nouă religie. Biserica a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștinului la Evanghelie: creștinul, fiu al adevărului, al blândeții și al dreptății (Filip 2, 5), îl are ca părinte pe Isus Cristos, personificarea absolută a acestor trei virtuți esențial creștine (Mt 11, 29; cf. Lc 23, 47). Absența acestor virtuți evanghelice, bazate pe doctrina scripturistică, ar duce la prăbușirea întregii construcții a creștinismului. Prin urmare, credința interzice creștinului să se înroleze în armată și să lupte, pentru că tocmai pe durata războiului este constrâns să încalce în chip înfiorător dreptatea și blândețea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
căruia a ieșit nevătămat de ceva vreme, pentru ca Biserica să poată avea o viață senină și liniștită și să poată continua opera de persuasiune, iar creștinii, nedevenind cauza represiunilor polițienești, să fie supuși superiorilor civili legitimi cu pioșenie, cu spirit evanghelic și cu onestitate, cu lealitate și blândețe. Din diferitele fragmente ale scrisorilor petrine și pauline putem vedea că primii creștini nu erau în totalitate modele de sfințenie. Chiar și Apostolii se plâng deseori că unii dintre creștini erau bârfitori, apostați
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Iuda, în care unii creștini sunt numiți de către Apostol cârtitori, nemulțumiți de starea lor (Iuda 1, 16), lume care se jeluiește de toate, de Dumnezeu și de providența sa și cu precădere de superiorii religioși și civili. În numele intransigentei morale evanghelice, creștinii din Roma, care erau din punct de vedere spiritual mult mai bine formați (cf. Rom 1), nu puteau să tolereze și să aprobe josniciile, extravaganțele și destrăbălările împăratului lor care le apărea, după cum l-a descris mai apoi chiar
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Încă din 20 ianuarie 1941, Horia Sima se ascunsese cu ajutorul celor din serviciile dirijate de Himmler (von Bolschwing era personajul destinat); după 23 ianuarie 1941, a fost plimbat ba la Constanța, ba la Sibiu, unde fusese ascuns într-o școală evanghelică, apoi la București, iar prin Giurgiu. Neubacher, reprezentantul economic al Legației germane la București l-a trecut Dunăre cu mașina sa personală. În cele din urmă este dus la Legația germană din Sofia unde a fost ascuns o bună perioadă
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
reprezintă forța contestatară a epocii, se datorează unei multitudini de cauze, dintre care cea mai vizibilă este declinul Bisericii de la Roma, care se îndreaptă către o criză profundă: abuzurile sunt din ce în ce mai multe, moravurile celor mai înalte autorități sunt corupte, valorile evanghelice sunt nesocotite etc. Biserica nu mai are nici măcar resursele necesare pentru a se autoreforma. Din momentul în care conflictul este deschis, forțele politice intră în scenă pentru a profita de schimbările religioase în disputele lor pentru putere. Păturile populare se
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
un literat, un slujitor al scenei Teatrului, bun prieten cu poetul Mihai Codreanu, cu „preotul frumosului” - Catulle Mendez, om de teatru francez, interesat de opera lui Spiru Prasin, de origine grec, dar născut la Gala ți: „Myriam de Magdala”, pentalogie evanghelică jucată pe scena Teatrului Național din Iași, poem biblic; „Pentru țară”, piesă într-un act; „Ceea ce nu moare” - dramă în 4 acte; „Calea robilor” - roman; „Mioara”, comedie în 3 acte, în colaborare cu Gh. Volenti; „Lumini stinse” - povestiri în proză
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de comunități se referă la eforturile membrilor de a-i convinge pe ceilalți de veridicitatea și validitatea argumentelor proprii, în încercarea de a impune orientările valorice specifice confesiunii la care aderă. Un exemplu de astfel de comunitate este comunitatea Dialog Evanghelic Ortodox. Punctele forte ale acestui tip de comunități sunt deschiderea la dezbatere și gradul ridicat de elaborare al argumentelor și raționamentelor logice. Punctele slabe includ atmosfera conflictuală și incapacitatea elaborării unui model integrator, cu toate că misiunea declarată conține elemente comunitare valoroase
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
semnificativă (9,26% "în totalitate" și 38,89% "în mare măsură") manifestă deschidere pentru dezbaterile între persoanele de religii diferite. Această atitudine este susținută de prezența unor spații de dezbatere destinate discuțiilor interconfesionale sau chiar de tematica principală declarată (dialog evanghelic ortodox, de exemplu). Totuși, analiza conținutului acestor dezbateri evidențiază scopul mai degrabă apologetic (de apărare a credințelor și dogmelor considerate adevărate) decât deschiderea la idei noi cu scopul îmbogățirii și diversificării concepțiilor proprii. Acest rezultat este concordant cu cele obținute
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
bogat pe care nul folosise. Voia să debuteze în literatură cu un roman al cărui personaj principal să fie copilăria. Poem și roman mereu suprapuse. Contopire de viață și basm. Să aibă lectorul mereu impresia miracolului posibil, ca în epocile evanghelice, deși acțiunea să fie situată în realitatea contem porană. De altfel, astai copilăria. Copiii nau cretinismul beat și serafic pe care lil atribuie literatura confecționată în cofetării. Realitatea există pentru copii mai violent decât pentru omul matur, blazat de ea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
și opt de membri ai Camerei Reprezentanților i-au trimis lui Ford o petiție prin care îi cereau să discute cu Ceaușescu despre situația minorității maghiare din România. Pe aceștia îi îngrijorau, de asemenea, minoritățile religioase și în special confesiunile evanghelice protestante. Ei înțeleseseră că oamenii lor sînt hărțuiți și privați de multe din drepturile omului, mai ales în domeniile locuințelor, slujbelor, învățămîntului și educației religioase 1744. Printre semnatari erau Philip Crane și Larry McDonald, care aveau amîndoi, să militeze împotriva
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
omului, existau discrepanțe majore între "standardele general acceptate" și practicile din România. În raport se arăta că deși în România religia este activă și are o răspîndire largă, guvernul impunea adeseori restricții cultelor religioase nerecunoscute oficial și în special sectelor evanghelice. Membrii acestor grupuri erau supravegheați de către guvern, adeseori își pierdeau slujbele și drepturile sociale și erau intimidați, bătuți și arestați de către poliție 2423. Faptul că acest raport reflecta vederile Administrației i-a încurajat pe mai mulți congresmeni să sprijine moțiunea
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Cassian la dezvoltarea literaturii patristice 1. Forme de manifestare a ecumenismului regional în Scythia Minor Ecumenismul creștin al perioadei ce ne interesează (sec. IV - V) este complex și s-a manifestat, în primul rând, datorită universalismului spiritului grec și mesajului evanghelic, dar și grație vastelor dimensiuni terestre ale Imperiului roman. Scythia Minor a beneficiat de universalismul culturii grecești și de cel al latinității prin romanizare. Elenismul și latinitatea se întâlneau însă, în Scythia Minor pentru că ea era o ,,cale de circulație
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
-a (17capitole) este susținută de Avva Piamun - conducătorul și prezbiterul tuturor pustnicilor din acea regiune, care se referă la trei feluri de monahi. Cassian îl descrie pe acest pustnic ca fiind asemenea ,,unui far foarte înalt“ și ca ,,o cetate evanghelică în mijlocul muntelui înalt”. Cele trei categorii de monahi întâlniți în Egipt, sunt: 1) cenobiții sau chinovialii, cei mai numeroși din Egipt, care trăiau în comunitate și erau conduși de înțelepciunea unui bătrân; 2) pustnicii sau anahoreții, care erau formați în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
liniște sau stabilitate trimite la sensul noțiunii lui Evagrie, ea nu apare niciodată. Termenul evagrian de apatheia era expus răstălmăcirilor, fiind caracterizat de Ieronim ca nepăcătoșenie și condamnat ca o pretenție îndrăzneață. Cassian pune la baza susținerii acestei expresii versetul evanghelic: ,,Fericiți cei curați cu inima, căci aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5,8) și care leagă un mijloc de un scop. Cassian accentuează experiențele pe care curăția inimii le face posibile: iubirea, contemplația, cunoașterea duhovnicească, rugăciunea neîncetată, castitatea, unirea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
prea puțini o cunosc din experiență este, la propriu vorbind, inefabilă; ea transcede orice simț uman, iar sufletul luminat de o lumină cerească nu se exprimă mai mult într-un limbaj uman (Convorbiri duhovnicești IX, 25-27, 31-32). Urmare a episodului evanghelic cu Marta și Maria, Cassian afirmă trei chestiuni de bază: împarte existența umană în activă și contemplativă; schițează un șir continuu de contemplări pornind de la lucrările văzute ale lui Dumnezeu în creație și până la tainele dumnezeiești sesizabile doar cu simțurile
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Dumnezeu prin unirea cu El - și cele chinovitice, punând în centru liniștea și ascultarea, care nu le exclud pe cele dinainte, ci năzuiesc spre ele. Este fundamentul, simplificat într-o oarecare măsură, plecând de la practica virtuților ascetice și a activității evanghelice din Egipt. El se va întinde, după moartea Sfântului Cassian, prin scrierile sale și prin conducătorii Bisericii apusene - fapt de care va fi conștientă și cea răsăriteană, prin traduceri în circulație și prin capete luminate ca Fotie -, extinzându-se până în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
al vieții monahale în Apus, îl va actualiza, universaliza și permanentiza, ca pe un adevărat urmaș al Sfinților Apostoli. Owen Chadwick înregistrează două personalități care l-au dominat: Fericitul Augustin și Sfântul Ioan Cassian. Stăpânit de duhul invincibil al smereniei evanghelice, deci fără voia și intenția lui, Sfântul Cassian va fi implicat într-o polemică dogmatică, la care nu va replica absolut nimic, deși ea va continua ani la rând. Se vor amesteca alte personalități, ucenicii săi și ai Fericitului Augustin
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
aceștia serbau ca Paști învierea Mântuitorului, cvartodecimanii serbau la 14 nisan ospățul pascal al Mântuitorului cu ucenicii Săi, ca zi de început al patimilor Domnului, a cărui moarte era socotită la 15 nisan. Era o chestiune de interpretare a cronologiei evanghelice a Patimilor, cvartodecimanii bazându-se pe cea a Sfântului Matei, respectiv a sinopticilor, iar adversarii lor pe cea a Sfântului Ioan, ceea ce a încercat să lămurească Claudius Apolinaris”. La acest dezacord privind data sărbătoririi Paștilor, se adăuga durata postului premergător
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a două contrarii. Este un spirit în care negația barează drumul spre afirmație. Este un neutru". Lui Alcide De Gasperi îi plăcea să citeze lucrarea lui Bergson Les deux sources de la morale et de la religion (1932): "Democrația este de esență evanghelică". Dorindu-se fideli mesajului lui Cristos și doctrinei pontificale, creștin-democrații nu se identifică cu funcționarea instituției ecleziastice și își susțin cu fermitate caracterul non-confesional, sursă, adesea, de dispute cu Biserica. Se pune astfel problema majoră a relației dintre credință și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
funcționarea instituției ecleziastice și își susțin cu fermitate caracterul non-confesional, sursă, adesea, de dispute cu Biserica. Se pune astfel problema majoră a relației dintre credință și activitatea politică, de vreme ce apare problema fidelității față de credință în acțiuni, a îmbinării dintre valorile evanghelice și acțiunea publică, ocazie pentru a verifica spusele lui Max Weber din Le savant et la politique: "Etica convingerii și etica responsabilității nu sînt contradictorii, ci ele se completează una pe alta, formînd împreună omul adevărat, adică omul care poate
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ateilor. Democrația creștină apare ca un curent politic democratic de inspirație creștină, autonom față de instituțiile bisericești, dar avîndu-și rădăcinile în tradiția creștină; creștin-democrații acționează în cadrul societăților pluraliste și secularizate, avînd ambiția vădită de a duce o politică bazată pe mesajul evanghelic, cu valori proprii creștinismului. Ei sînt mesagerii unei viziuni asupra lumii conforme Evangheliei și magisteriului pontifical. Aceste partide sînt Weltanschauungsparteien. Pe 17 martie 1990, într-un articol de trei pagini consacrat partidelor creștin-democrate din Europa, săptămînalul The Economist scria: "Much
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
măsură față de reprezentanții superiori ai Bisericii. Această generație a primit o misiune deosebită atunci cînd "statele creștine" (și chiar statul pontifical) au dispărut. Era foarte important să fii prezent în mod activ în sînul societăților secularizate pentru a răspîndi influența evanghelică. Pentru unii, acțiunea socială nu se putea rezuma doar la bunăvoința sau la generozitatea caritabilă a claselor conducătoare, aceasta cerînd ca instituțiile (statul, biserica) și cei implicați să își asume fiecare în parte responsabilitatea. Or, trecerea la acțiunea politică era
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]