1,424 matches
-
Pentru a înțelege mai bine cum stau lucrurile, suntem obligați să ne întoarcem din nou la textul evangheliilor, concentrându-ne de data aceasta asupra unui episod „de tranzit”, cunoscut îndeobște sub numele de unctio Bethaniae („ungerea din Betania”). Să luăm evangheliștii pe rând, dat fiind că între versiunile lor există diferențe capitale. Fragmentul din Matei (26,6-13) ne prezintă o femeie oarecare ținând în mâini un vas de alabastru plin cu parfum de mare preț. Ea îl varsă, atenție!, peste capul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
altă perspectivă, penitențială. Totuși, chiar dacă sensul episodului diferă, Luca propune practic aceeași „piesă”, cu aceeași structură și aproximativ aceleași personaje. Mai mult, imediat după acest episod, inserat în prima parte a evangheliei, nu în ultima, cum se întâmplă la ceilalți evangheliști, Luca are notița despre grupul ucenicilor lui Isus, unde Maria Magdalena este descrisă ca o fostă posedată din care „au ieșit șapte demoni”. O asemenea învecinare nu poate fi cu totul inocentă. Deși femeia din casa fariseului nu poartă nici un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
autorul celei de-a patra evanghelii este un discipol anonim al lui Ioan, ascuns sub apelativul „ucenicul pe care Isus l-a iubit”. Există trei faze în constituirea evangheliei: o pre-evanghelie datorată „ucenicului iubit”; o pre-evanghelie produsă de autorul principal, evanghelistul ca atare; versiunea finală, scrisă de un redactor după moartea „ucenicului iubit”: trei autori în căutarea unui text. Conform tezei lui Brown, în comunitatea ioaneică s-ar fi produs foarte devreme o schismă radicală având drept mobil chestiunea cristologică. Majoritatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
figurii lui Iuda Iscariotul, de la Marcu și Matei la Ioan, în sensul umbririi sale treptate, până la înnegrire. Această evoluție se poate constata și statistic. Unii cercetători scrupuloși 25 au mers până acolo încât au numărat și cuvintele consacrate de fiecare evanghelist personajului nostru: Marcu, 169; Matei, 309; Luca și Fapte, 233; Ioan, 489. Vedem așadar că, pe măsură ce avansăm în Noul Testament, după rânduiala canonică a cărților, interesul pentru Iuda sporește, și nu tocmai în sens pozitiv. Înainte însă de a traduce și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
similară se întâlnește în 2Sam. 10,6.8, Isch tob, care înseamnă „oamenii originari din Tob”. Etimologia respectivă concordă și cu varianta din Codex Sinaiticus, apo Kariotou. Nu există nici un contraargument care să zdruncine această etimologie, susținută de majoritatea specialiștilor. Evangheliștii vor fi folosit acest supranume pentru a-l individualiza pe Iuda, personajul nostru, de celelalte personaje omonime. Dacă așa stau lucrurile, atunci dobândim o informație foarte importantă, poate chiar fundamentală: Iuda Iscariotul ar fi singurul apostol negalilean dintre cei doisprezece
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
că el nu contrazice verdictul nostru. Există încă un argument puternic de ordin filologic. Greaca dispune de un verb aparte, care înseamnă „a trăda”, „a vinde”, compus tot din verbul didomi, dar cu un prefix verbal diferit, pro: prodidomi. De ce evangheliștii n-au folosit, în cazul lui Iuda, acest verb curent, al cărui sens nu punea absolut nici o problemă, străduindu-se, împotriva oricărei logici, să contorsioneze sensul verbului paradidomi? Mai mult: caracterizându-l pe Iuda, Luca folosește termenul prodotes, care înseamnă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
echivalent prezintă unele inconveniente de ordin stilistic. În funcție de context, se pot folosi și verbele „a încredința” sau „a da”. Orice nuanță peiorativă nu-și are locul, pentru că, așa cum am văzut, dacă l-ar fi avut, ar fi fost sugerată de evangheliștii înșiși. Etapele diabolizării Pe lângă celebra „listă a apostolilor”, Marcu ni-l prezintă pe Iuda în două împrejurări, în Ghetsimani și la Cină. Mc. 14, 41-46: și șIsusț vine a treia oară și le zice: Dormiți la nesfârșit și vă odihniți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la fugă. Unctio Bethaniae declanșează drama Patimilor 36. La Marcu, tonul este măsurat, aproape impersonal. După ce femeia cu vasul de alabastru unge cu parfum de preț capul lui Isus, stârnind supărare între cei de față („unii dintre ei erau mâhniți”), evanghelistul trece, fără nici un element de legătură, la fapta lui Iuda: „și Iuda Iscariotul, unul din cei doisprezece, s-a dus la arhierei ca să li-L predea (paradoi). Iar ei, auzind, s-au bucurat și au făgăduit că-i vor da
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
că-i vor da argint (argyrion). și a început să caute cum să-L predea la momentul potrivit (eukairos)”37. La Marcu, repet, nu există nici o legătură de la cauză la efect între episodul parfumării lui Isus și hotărârea lui Iuda. Evanghelistul amintește de supărarea câtorva ucenici, dar fără să indice vreun nume exact. Motivul cârtirii lor era prețul, socotit exorbitant, al parfumului din vasul de alabastru, peste trei sute de dinari, bani care ar fi putut să fie împărțiți săracilor. Tot din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
au arătat însă „foarte bucuroși”, făgăduindu-i acestuia „argint” (argyrion este la singular, Marcu nu precizează nici o sumă). Surprinde gratuitatea gestului: Iuda le propune arhiereilor o colaborare fără să pretindă nici o recompensă. Vom vedea că lucrurile se schimbă la ceilalți evangheliști. În fine, momentul Cinei de Taină: Pe când ședeau ei și mâncau, Isus a spus: Amin vă zic că unul dintre voi mă va preda, șunulț care mănâncă împreună cu Mine. Au început să se supere și să-I zică, unul câte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
reamintească cititorilor acest lucru, precizând că Satana a intrat în Iuda. Precizarea vine în contextul prigonirii lui Isus de către arhierei și cărturari. Diavolul dă un ultim asalt în acest moment, foarte „potrivit” scopului său, și anume îngenuncherea Domnului. Acum, scrie evanghelistul, „a intrat Satana în Iuda, cel numit Iscariotul, care se număra printre cei doisprezece (exact: care era din numărul celor doisprezece)”. La ceilalți doi sinoptici, decizia lui Iuda intervine imediat după unctio Bethaniae. Risipa acceptată, ba chiar binecuvântată de Isus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
intrat în el și Satana” (kaˆ met¦ tÕ ywm...on tÒte e„sÁlqen e„j ™ke‹non Ð Satan©j). Isus adaugă porunca, uitându-se doar la Iuda: „Ceea ce ai de făcut (exact: ce faci) fă repede!”, cuvinte care, zice evanghelistul, n-au fost înțelese de apostoli. Unii credeau că Isus i-a poruncit să meargă la cumpărături, pentru a pregăti sărbătoarea pascală; alții, să împartă bani săracilor. Cert este că, imediat după scenă, Iuda părăsește adunarea apostolilor și dispare în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
arghirofil, care pentru un pumnișor de bani Îl vinde pe Isus și care, culmea grozăviei, își ia singur viața, spânzurându-se de creanga unui copac. În realitate, am văzut din dosarul analizat mai sus, lucrurile sunt ceva mai colorate. Fiecare evanghelist propune versiunea lui asupra lui Iuda și istoricul trebuie să discearnă atent grăuntele de adevăr istoric (probabil niciodată pur sută la sută) de aluviunile tendențioase. În primul rând, trebuie să reamintim sensul justificat filologic și teologic al termenului paradidomi, impropriu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
seacă se ajunge la pamflet demolator. Moartea lui Iuda Moartea lui Iuda ridică mari probleme și semne de întrebare din cauza relatărilor diferite pe care le întâlnim la Matei și în Faptele apostolilor (Luca). Am văzut că Matei introduce, singurul dintre evangheliști, tema îngrijorării personajului, urmată de sinucidere. Fragmentul, tradus ceva mai sus, necesită câteva comentarii aplicate. Matei folosește verbul metamelein, al cărui sens nu este acela de „a se pocăi”, ci de „a fi îngrijorat”. El evită conștient folosirea termenului consacrat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fost ucis simbolic odată cu părăsirea comunității apostolilor 39. Părăsind „secta”, el nu mai există, e ca și mort. Cred că, în acest caz, nu trebuie căutată o singură soluție, ci două, adică trebuie admis faptul că fiecare din cei doi evangheliști a redat moartea - efectivă, din punctul meu de vedere - a lui Iuda plecând de la teologia și intențiile proprii. Moartea lui Iuda nu e o moarte oarecare, ci are sensul unei punițiuni divine exemplare și terifiante. Pentru Matei, moartea prin spânzurare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sângelui”; Luca, dimpotrivă, afirmă că Iuda însuși l-a dobândit înainte de „a crăpa” și că din cauza morții sale „toxice” locul a fost botezat ca atare. Elementul comun este numele: „țarina sângelui”. Probabil bucata de pământ purta deja numele respectiv, iar evangheliștii nu fac decât să speculeze relația dintre toponim și fapta lui Iuda, fiecare propunând o versiune conformă cu propria teologie 43. * În finalul „dosarului Iuda” oferit de Noul Testament aș dori să invoc trei chestiuni spinoase, fără pretenția de a aduce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
momentul întemeierii, banchetul pascal va fi fost întinat de prezența unui trădător. Aici mă declar întru totul de acord cu poziția lui Klauck. De vreme ce grupul celor doisprezece s-a constituit din timpul vieții lui Isus, nefiind o inovație tardivă a evangheliștilor, era absolut normal ca Iuda să fi participat la Cină de la început până la sfârșit, împărtășindu-se din darurile consacrate. „Oroarea” faptului respectiv ține de atitudinea subiectivă a exegeților, nu de faptul în sine. Din moment ce Isus a considerat normală împărtășirea lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
un nivel social sau politic, nu e o dramoletă cu un hoț avar și un stăpân naiv, ci o veritabilă dramă cosmică, avându-i ca protagoniști pe Isus și pe Satana. Origen reia, prelungește și adâncește în chip genial intuiția evanghelistului Luca. Trădarea constituie a patra ispită a diavolului, cea mai teribilă, pentru că începe cu o răstignire, dar și cea mai zdrobită, pentru că sfârșește cu învierea. Cât este vina lui Iuda, cât este vina diavolului? Cât se datorează liberului arbitru și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la o viață mai rea decât moartea”. Urmează un sărut pe gură și Iuda pleacă în transă spre locuința lui Caiafa. În capodopera sa Maestrul și Margareta, Mihail Bulgakov inventează un scenariu inedit al morții lui Iuda. Îndată după Răstignire, evanghelistul Matei se hotărăște să-l ucidă pe trădător și să-și răzbune în felul acesta Învățătorul. Dar planurile îi sunt dejucate de Pilat. Într-adevăr, în chiar seara zilei în care Isus își dăduse sufletul, căpetenia serviciilor secrete romane, prinzând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Iuda, singurul care l-a înțeles pe Isus. Vorbește-mi despre imaginea lui Iuda de la Evanghelii până azi. C.B.: Tocmai scriu un studiu pe acest subiect și sunt fascinat de peripețiile personajului de-a lungul secolelor. Nuanțele încep chiar de la evangheliști. Marcu îl prezintă detașat, fără nici o ranchiună, neacordându-i, de altfel, mare importanță. Matei adaugă episodul căinței și al sinuciderii. În fine, Luca, dar mai ales Ioan, care-l detestă fanatic, îl echivalează pe Iuda cu diavolul. Câteva întrebări trebuie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
delicată. Origen, care încearcă să intre în psihologia personajului, vorbește despre „taina trădării”. Dacă Isus trebuia trădat (de ce trebuia trădat? - iată întrebarea) și dacă Iuda nu ar fi făcut-o, atunci cine ar fi făcut-o? O altă întrebare: de ce evangheliștii folosesc, în legătură cu Iuda, un verb care înseamnă, în greacă, pur și simplu „a preda”, „a livra pe cineva”, iar nu „a trăda”? Ei folosesc verbul paradidonai, cu sensurile de mai sus, când aveau foarte bine la îndemână verbul prodidonai, „a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vedea mai târziu. . . Asta se petrecea înainte de o vacanță a Pastelor, pe care am trecut-o cu Elena la moșie. De la ea știu; dar când i-am cerut detalii, Elena, nu din discreție, din dezgust, m-a trimis să consult evangheliștii: pe Boccacio și Casanova. La rândul tău, dacă ești curioasă?. Ți-a plăcut! Mini râse pe jumătate. - Se poate chema LP.S moines defroques! - Da! Și cu stampe!. . . E o potecuță care a dus pe Mika-Le drept la Ptoma. Știi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
-i ajute pe oameni să intre pe drumul corect, pentru că tu vei face curățări și le vei așeza structura fizică, dar Alexandra, prin astrogramă, poate să-i ajute să pornească pe cărarea lor... Există aici pe Pământ așa-zișii Simboliști, Evangheliști, care nu mănâncă carne; ei sunt mai aproape de Matrice? Ei și orice altă formă de religie, chiar dacă nu mănâncă carne, dacă aleg să cadă În păcatul orgoliului și al mândriei, considerându-se superiori altora, nu au rezolvat nimic. Primul pas
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
106 (n. 96), 106, 120- 131 Heraclit din Efes 41 (n. 24), 45 (n. 31), 50, 57, 59, 60, 63, 64 Hisdosus Scholasticus 41 (n. 24) Homer 73 (n. 58) Hume, David 194 Husserl, Edmund 14 (n. 3) I Ioan Evanghelistul (Sf.) 152 Ioan Gură de Aur (Sf.) 19 Ionescu, Eugen 108 K Kafka, Franz 11, 182-190 Kant, Immanuel 10, 65, 76-84, 123 Kierkegaard, Søren 10, 78 (n. 63), 80 (n. 67), 129, 148 (n. 148), 164-182, 177, 181, 188-189 Kirkpatrick
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
nostru! Jucătorii erau numai arc toți, unul și unul, aleși pe sprînceană! Ghiță adusese maieurile, de un albastru deschis, cu guler și mânecuțe albe, de ți-era mai mare dragul să privești la ele. * Meciul! Ai noștri, în maiouri albastre, evangheliștii, în maiouri galbene. Ghiță Drăghicescu zvârle un ban în sus, ca la rișcă, să hotărască norocul pe care parte a terenului urmează să joace Lazărul prima repriză. Jocul a început. Ghiță e numai ochi și picior... Evangheliștii joacă bine, ce
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]