11,327 matches
-
vilariene grație interpreților carismatici. Dar cînd au apărut pe scenă, amîndoi în negru, ea cu un mers șovăielnic, el splendid ca acum patruzeci de ani, cum să nu crezi că vezi fantome? Fantomele festivalului. Și, m-am întrebat atunci, nu evocau ele de asemeni o veche iubire toridă de teatru care astăzi, în 2007, am retrăit-o ca în romanul lui Laclos, a sfîrșit în copie dezabuzată? Cealaltă aniversare era consacrarea lui René Char, poetul care a avut intuiția originară a
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
acestui partid comunist unic în Europa, Partidul Comunist italian. în spectacolul lui Vincent, ceea ce captiva era mai întîi spațiul: o masă lungă cu o mașină de scris uitată pe o bucată de pînză roșie, cîteva scaune, o lumină palidă, totul evoca un loc de reuniune din alte timpuri. Modest și neimpunător, el are forța concretă a unui mediu evocator unde trei actori excepționali comunică între ei rămînînd în același timp singuri. Monologul transcende fără încetare solitudinea, el e un apel lansat
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
în relație cu scene din Hamlet sau Faust, Romeo și Julieta sau Livada cu vișini. în afara presiunii puterii, actorul se uită în personaj... cum să se regăsească? Există morala actorului, dar cel mai adesea el e tentat să o uite evocînd obligația profesională de disponibilitate. încă tînărul regizor Krzystof Warlikowski a pus în scenă Angels of America de Tony Kushner. Piesa mică a anilor "sida" și a rigorii morale impuse de Reagan, The Angels urmărește evoluția unui personaj celebru, avocat foarte
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
scrisori păstrate ca amintire de diverși localnici, colecții de ziare de la începuturile presei și până azi. Nu lipsesc nici elemente de istorie orală (autorii au explicat, la lansare, cu câtă pasiune unii locuitori vârstnici ai orașului le-au oferit sprijinul, evocând momente istorice trăite de ei înșiși). Aurelia și Ștefan Lăpușan și-au petrecut ani la rând în biblioteci și arhive pentru a reconstitui trecutul Mangaliei, cel mai vechi oraș din România (înființat probabil la începutul secolului IV î.e.n., cu numele
Povestea unui oraș by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9416_a_10741]
-
ce trebuie să înceapă pentru locuitorii adâncului de apă, ca și pentru cei care, astăzi, pe ruinele cetăților elenice, duc numai rămășița tristă și vulgară a unei civilizații pe care noi până astăzi n-am știut-o învia." Autorii monografiei evocă mai multe momente ale prezenței la Mangalia a lui Nicolae Iorga, ca și a altor personalități ale culturii noastre. La rândul ei, Manuela Cernat, în prefață, povestește ce se întâmpla în oraș imediat după cel de-al doilea război mondial
Povestea unui oraș by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9416_a_10741]
-
în el un "anarhist al dracului de deștept", părere ce mi-a fost confirmată de multe personalități locale care l-au cunoscut din perioada aceea.ť După discursuri, manifestații: de la verb la acțiune. Un ritual al protestului, observă S. Schafferman, evocînd manifestațiile sindicaliste din Brăila începutului de secol XX: ŤDupă întrunirile de protest de la sindicat, urma neapărat o manifestație de stradă. [...] în fruntea coloanei înaintau conducătorii locali, încadrînd, cînd era cazul, pe oaspeții veniți din capitala țării și din portul vecin
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
astfel la munții „așezați pe banii birului”. Ca atare, satele se proclamă proprietare dacă au apucat să plătească (Stahl, 1998, vol. I, p. 135). Operația matematică a fost una simplă. Un proces verbal asupra împărțirii (Stahl, vol. I, p. 136) evocă dificultatea evaluării directe a munților, care nu a putut fi făcută, și spune că s-a procedat la următorul artificiu de calcul: un munte a fost evaluat în funcție de „venitul munților”, și anume arenda, sau renta, produsă anual de fiecare munte
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
lucrurile: a doua moarte poate fi eliberatoare, prin ea poți renaște în înalt, dar și pe de-a-ntregul distrugătoare: pentru cine nu se poate desprinde de lumea de jos, a doua moarte garan tează infernul, focul gheenei. Această recapitulare îmi evocă bătrânele bordeluri de lux: la primul etaj - necesitatea și un păhărel de coniac; la etajul superior - destrăbălarea fastuoasă. Exact ca în poveștile noastre de dragoste, moartea devine actul final al efortului de seducție. Atâta doar că uneori ți se refuză
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
orientează lumea către un înțeles pe care lumea nu îl are. Omul se proiectează în simulacrul absolut al stării de per fecțiune obiectivă a lumii ca moment ideal al absurdului. Principiul moral pe care se întemeiază manifestarea spirituală a omului evocă necesitatea stării de existență fără lume, în prelungirea lumii, pe care omul transfigurat în energie subiectivă o înzestrează cu sens. Lumea se dizolvă astfel în simulacrul moral al stării de existență prin care i se manifestă temeiul, energia obiectivă. Morala
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
de propriile opere, pe care le supraestimează și le recitesc mereu, extaziindu-se. COPILĂRIE TINEREȚE BĂTRÂNEȚE AMINTIRI Tinerețe Cine își păstrează sufletul de copil nu îmbătrânește niciodată. Evocare Amintirile, cele mai duioase rânduri subliniate din cartea vieții (V. Conta), sunt evocate și transformate după dorințele și preferințele posesorilor lor. Istorie Amintirile alcătuiesc istoria vieții fiecăruia dintre noi, trecutul nostru, de care nu ne putem despărți. Evocare Evocarea unor amintiri nu ne produce plăcere, dar nici nu le putem șterge cu buretele
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
cel al presei. Originea construcției nu este totuși foarte clară, pentru că evoluția de la sensurile curente în română ale verbului a seca la semnificația familiar-argotică nu este tocmai previzibilă. În sensurile sale figurate, legate de atitudini și sentimente umane, a seca evocă în primul rând durerea, suferința ("Cîntă cucu dă mă sacă", citat în Dicționarul limbii române, tomul X, partea a 2-a, 1987) - de la care trecerea către enervare și plictiseală nu e imposibilă, dar nici foarte probabilă. Derivatul vechi secătură "om
"Mă seacă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9451_a_10776]
-
o expoziție personală intitulată "Verdures", la Galeria de pictură din Place Beauvau, așadar chiar în apropierea centrelor de putere: la câțiva pași de Palatul Elysées și de Ministerul de Interne. Numele "Beauvau" - cel al unei familii din marea nobilime franceză - evocă pentru români lumea lui Marcel Proust și a prietenilor săi de la gurile Dunării, dar nu e deloc sigur că acesta ar fi fost motivul pentru care Philippe Caracostea organiza de multă vreme expoziții personale pe această simeză aflată într-un
Un pictor francez de origine română by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9454_a_10779]
-
1971), nuvela O singură vârstă (1975) cu scriitorul Alphonse și reluarea jurnalului din Ocheanul întors (1977) sunt, în fond, variante la un autoportret. Convergențe biografice ale diferitelor ipostaze concură la relevarea unității și conturarea unui univers interior comun. Se pot evoca mărunte coincidențe, dar nu lipsite de importanță: de pildă, preferința pentru aria italiană a trimiterilor din acest jurnal are un echivalent în lectura timpurie, pasionată, pe care o face Matei Iliescu din Ierusalimul eliberat, carte de căpătâi pentru el. Traiectul
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
firescul, descoperind libertatea de acțiune din spațiul în care trăiește muzica însăși. Pornind din zona Clasicismului muzical vienez de sfârșit de secol XVIII, și până la marile creații camerale ale muzicii secolului trecut, pertinența abordării este uimitoare. Nu pot să nu evoc - pe această direcție - concertul în care, cu luni în urmă, tot la București, tot la Ateneu, ne-au fost oferite trei dintre cvartetele de Bela Bartok. Ne aducem aminte, densitatea spirituală a comunicării era cutremurătoare! Nu știm dacă în contextul
Impresionant final de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9504_a_10829]
-
tuturor etapelor. Pledoariile scrise sau orale, rechizitoriul, strategia apărării și a acuzării imprimă romanului nu numai nerv, tensiune dramatică, ci și o mișcare de continuă pendulare între justificări, îndreptățiri și adevăruri opuse. Revoluția Franceză și figura tragică a lui Robespierre, evocate pe mai multe pagini, sunt ca o hârtie de turnesol pentru ceea ce urmărește să demonstreze prozatorul, și anume că nu se poate demonstra, până la capătul capătului, nimic. Paradoxal (sau poate nu), cu cât scriitorul focalizează mai mult valorile morale cu
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
la refuz/ cu ființe care strigă" (îngerul căzut). Ciorchine de imagini rebarbative, de metafore abrupte, provocatoare, lirica lui Adrian Alui Gheorghe se organizează totuși în cîmpul unei sensibilități capabile a se gospodări cu grijă. Absurdul, decompoziția, haosul pe care le evocă frenetic nu-l împiedică pe poet a-și structura discursul, a și-l omogeniza cu o luciditate pe care disoluția n-o conturbă, ci dimpotrivă pare a o consolida, a o nutri precum un vector "pozitiv": "Cerul e invadat de
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
a imaginat-o pentru noi înainte ca ea să înceapă cu adevărat în secolul XX în aplauzele grăbite ale spectatorilor inconștienți. L-am revăzut de mai multe ori cu același sentiment straniu de familiaritate, de déja-vu. Deși distopic, filmul îmi evoca o lume cunoscută, nu prin decorurile surrealiste sau intrigă, ci prin atmosferă, printr-un fel de parfum sau de cenușiu degradat, nebulos, dacă pot spune așa. O lume pe care nu o mai pot vizita decît în amintire, cea dinainte de
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
a revenit în minte citind versurile lui Solo Juster. Prin concizia lor sugestivă, ele mizează constant pe colaborarea receptorului, chemat să preia și să ducă mai departe muzica interioară a poemelor. Nu faptul concret, transcris în nuditatea lui, ci semnificațiile evocate de el au darul de a reverbera în conștiință și de a trezi emoția poetică: "bocănitul securilor/ zguduie frunzișul/ și păsări zboară speriate// mai păstrează imprimată/ părerea copacului doborît/ un vid vertical în pădure// în liniștea foșnită de vînt/ păsări
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
mâncarea de carne de vacă cu prune". în schimb, Radu, fratele, cu un an mai mare, era "voinic, vesel și optimist", aducea "în locuința mohorîtă de pe strada Decebal, numărul 27, șdin Turnu-Severinț, un proaspăt vânt de primăvară". Grădina copilăriei este evocată, nu fără mustrări lăuntrice, față de efuziunile "impardonabile", într-un elan liric nebănuit și care, spune criticul, "nu mă prinde": "Paradis pierdut al copilăriei mele, grădină de vis, coborâtă pe pământ, tu mi-ai îndulcit copilăria de orfan sensibil și oropsit
Amintirile lui Șerban Cioculescu by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9547_a_10872]
-
adânc psihologia, răul - paradoxal - transformându-se de la un moment dat încolo, în bine. "Ei îi datorez puterea de rezistență, voința înceată și dârză, într-un cuvânt caracterul. Ea m-a făcut om. Fericirea nu are virtuți educative". Perioada studenției e evocată prin intermediul profesorului Mihail Dragomirescu, a lui N. Iorga, a lui Ch. Drouhet, Ovid Densușianu, a colegului de an, Vladimir Streinu. Ovid Densușianu, pe care l-a avut profesor în anul întâi: "Era un bărbat scund, claudicant, care se plimba în timpul
Amintirile lui Șerban Cioculescu by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9547_a_10872]
-
teribilii ani ai comunismului, o trinitate pe care nimeni și nimic n-a putut-o distruge. Asupra atmosferei anilor interbelici - perioadă când s-a produs afirmarea sa pe cele mai înalte trepte ale criticii literare - s-a oprit în treacăt evocând atât atmosfera politică, cât și pe cea culturală din redacțiile revistelor Facla literară, Săptămâna, Kalende, Viața universitară, sau de la Cenaclul "Sburătorul". Portretele scriitorilor cu care era prieten sau apropiat sunt creionate cu luciditate și simpatie. E cazul bineînțeles al lui
Amintirile lui Șerban Cioculescu by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9547_a_10872]
-
funcționare a sistemului politic. Totul trebuie judecat în comparație și înflorirea economică și culturală a țării este de natură să ne facă nostalgici. După o expresie importată, era o țară în care "il faisait bon vivre" și pe care o evocă cu pregnanță tonul și ideile lui Vasile Băncilă. Cele patru volume apărute la Brăila cuprind atât articole publicate, cât și texte de mai mică întindere din arhiva filozofului. Este proiectată o ediție monumentală, de 30 de volume, aceste prime patru
O restituție: Vasile Băncilă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9579_a_10904]
-
autorul rândurilor de față. însăși atmosfera cartierului pașnic de case-parter sau parter-și-etaj - numite în perioada interbelică "locuințe ieftine" și care astăzi nu își mai justifică deloc această denumire - înconjurate adesea cu mici grădini, cartier pe care Vasile Băncilă l-a evocat cu multă căldură, oglindește parcă destinul și preocupările personalității sale. Cartierul Dristorului, dintre strada Theodor Speranția și intersecția cu șoseaua Mihai Bravu, în care au locuit și sculptorul Gheorghe Anghel și dramaturgul Alexandru Kirițescu și alți intelectuali mai mult sau
O restituție: Vasile Băncilă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9579_a_10904]
-
se vede, ironia funcționează în toată ingeniozitatea ei. Cele mai multe dintre foiletoanele lui Sebastian au structura eseului, cu sclipitoarea lui expresivitate ideatică și atinse mereu de aripa unei ironii de o subțirime specifică unui intelectual rasat. În Minunile care dispar sunt evocate berăriile de provincie, cu pâlniile radiofonice, de unde emană un repertoriu elegiac, dansant sau lăutăresc. Subiectele sunt inepuizabile, numai rostul să li se distingă: școală, bacalaureat, Universitate, Academie, Justiție, edituri, studenți, milionari, "șomeri bine educați", "revoluționari și răzvrătiți", "martiri", feminism, "amor
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
umflat apele s-au potolit. Să fie oare un semn al senectuții care tinde să aplatizeze toate sentimentele - și cele bune și cele rele? Dar alții, dar alții... Intelectuali, scriitori, oameni nu lipsiți de fantezie... Mai bine, totuși să nu evoc cazurile dezolante care abundă în societățile noastre, cazurile de vindictă, lovituri sub centură, răniri cu vorba și cu fapta - toate sub imperiul mîniei, a vanităților oarbe, violenței, invidiei, setei de putere și glorie, adesea tot atîtea componente ale urii; să
Între dragoste și ură by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9599_a_10924]