4,693 matches
-
de-al cunoaște, Că pe dosul Fiului Scrisă-i luna și lumina. Și pe fața Fiului Scrisă-i raza soarelui. Și pe alui doi umerei Scrisi-și doi luceferei.... Alte exemple completează portretul cu imagini cîmpenești. Le găsim și-n evocarea păstorului: - «Nu mi-ați voi văzutu, Fiușorul meu Ș-alui Dumnezeu?». - «Noi de l-am văzut Nu l-am cunoscutu». - «Lesne de-al cunoaște: Ochișorii lùiu, Mura cîmpùluiu, Sprincenele lùiu, Peana corbulùiu. Săbioara lùiu, Tăiată-n săgeată Chiar pe mîna
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de pildă, sau la stejarul Mamvri; poate „pe-un picior de plai”; loc ales și rezervat incintelor sacre, nu străbătut în toate direcțiile de turme de oi. Moartea ca limită ce limitează, desparte, „ucide” încă nu-și arătase chipul. Doar evocarea locului „de sus” ori „de jos” arăta starea ființei, fără neliniște, fără dramatism. Trupul nu constituia o povară, iar sufletul, dacă se făceau asemenea distincții, își putea găsi oricînd o nouă înfățișare, în asemănare cu strămoșii, cu vietățile totemice, chiar
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
timp ales, alegoria apare desprinsă de context, autonomă; cu alte cuvinte, întîmplarea se obiectivează, capătă libertate deplină. Tocmai de aceea mitologia a experimentat moartea în cîteva variante memorabile, ca aventuri exemplare puse pe seama unor divinități prestigioase. Cu atît mai mult, evocarea la fereastră, în ajun de sărbătoare consacrată, îndeamnă la meditație, cu reculegere și răspundere pentru ființa conștientă de sine. Să reținem: cînd moartea victimizează o persoană care se află la sfîrșitul parcursului biotic, mentalul colectiv, atent la „firescul” și măsura
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
serie de „bijuterii” poetice de o pronunțată individualitate. Oriunde, în compartimentele oralității, ne întîmpină alegoria moartea-nuntă, portretul idealizat, portretul alegorizat al unui chip uman, dipticul de metafore-catareze, recunoaștem probabila lor proveniență: cea mioritică. Pe scurt, ca să ne oprim doar la evocarea a două direcții, literar-estetică și ontologică, să constatăm că cercetarea mioritică se află într-un oarecare impas. Și, ca în orice asemenea situație cînd se vorbește în ultima vreme despre Miorița, se repetă peste măsură lucruri arhicunoscute sau se lansează
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
SCRIERI: Idoli de humă, în Eugen, Paul și Savin Constant, Poezii, Craiova, 1926; Autentice..., Arad, 1926; Viața și opera poetei Alexandrina Mihăescu, București, 1926; Pata de cerneală, București, 1928; Versuri, Craiova, 1935. Repere bibliografice: Metzulescu, Literile, I, 39-43; Eugen Constant, Evocări, postfață Darie Novăceanu, Craiova, 1980, 96-100; Firan, Profiluri, 217-220; Ștefan Baciu, Praful de pe tobă, București, 1995, 276-278; Dicț. scriit. rom., I, 641; Radu Gyr, Calendarul meu, îngr. și pref. I. Popișteanu, Constanța, 1996, 71; Faifer, Pluta, 77-78. F.F.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286362_a_287691]
-
și cronicarul Miron Costin), ucis în chinuri atroce, fusese „nelacom, bun la judecăți, libovnic”, ultima trăsătură având-o și fiul său, Alexandru Ruset, ale cărui chefuri rămân de pomină în multe din letopisețele cronicarilor moldoveni. Un spațiu mai larg ocupă evocarea lui Gheorghe Duca, a cărui domnie nefastă a polarizat resentimentele tuturor cronicarilor. Răutatea lui Duca era celebră și dincolo de hotare, fiind cunoscută de vecinii turci, tătari, greci și sârbi. Duca este pizmaș, „îndelungareț” la mânie, lacom de averi, iar doamna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287786_a_289115]
-
leafă” ca pe o sărbătoare, din panoplia clasei priveghează faimoasa „Usturica”, o replică naivă - citadină - la amintirile „humuleșteanului”). Cultivă tot mai dezinvolt, apoi, un aliaj de haz destins, bonom, vervă surâzătoare ori ironie subversivă, iar ca revers, un gen de evocare, agreabil, ce-i va atrage cititori fideli. Cartea ce îi aduce recunoașterea e Cișmigiu et Comp., o odisee de licean simpatic, șturlubatic premiant, aplaudat ori, după caz, temut între rivalii „lăzăriști”, irezistibil umorist și mim. Amestec de lirism și de umor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]
-
a măsurilor, va pune în valoare multiplele efecte politonale care preced acea imprevizibilă revenire finală la tonul major inițial (fa# major). Capitolul III Préludes, I er livre 1910 III.1. Danseuses de Delphes (Dansatoare din Delphi) Presupusă a fi stimulul evocării debussyiste, imaginea cariatidei admirate de compozitor la galeriile de la Louvre o regăsim într-un instantaneu sonor impregnat de simplitatea și distincția acelei epoci străvechi a Antichității. Ideea invocării orașului Delphi, constituind doar o simplă asociere simbolică cu acel loc considerat
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
identifică cu ostinato ul sonor al pedalei de , a cărei evoluție monotonă și insistentă se impune ca element unificator pe parcursul întregului discurs al preludiului. La nivel conceptual, acesta descrie o afinitate simbolică elocventă cu imaginea impasibilă a peisajului marin supus evocării. Factorul armonic îndeplinește o funcție decisivă în contextul circumscrierii secțiunilor constitutive. Astfel, armonia preludiului ce gravitează aproape în întregime într-o zonă exclusiv hexatonală se va juxtapune configurației pentatonice a părții intermediare, determinând o structură formală tripartită: A (măsurile 1
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
static al discursului datorat țesăturii predominante în triluri; o nouă ipostază de parafonie ce alternează înlănțuiri de cvinte perfecte și micșorate; divergența sensului de evoluție a celor două planuri melodice, anterior expuse în trasee cvasi-paralele. Printr-o remarcabilă acuratețe a evocării, apariția intempestivă a unor scurte „rafale de vânt” (ce coincid la nivelul structurii conceptuale cu punctul culminant al acesteia) pun în valoare adevărate capacități de maestru ale lui Debussy în surprinderea cu fidelitate a efectelor realiste. Echivalențele sonore ale acestor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Straturile sonore se completează organic în difuzarea acestei stări de profundă criză existențială, pentru care „pașii” nu sunt pași pe zăpadă, ci urme dureroase pe nisipul Timpului efemer. Impresia irosirii și implicit a înfrângerii în fața vieții conduce imaginea finalului dincolo de evocare. Libertatea structurii formale (A1 - măsurile 1 - 15; A2 - măsurile 16 - 25; A3 măsurile 26 - 36) constituie una dintre caracteristicile esențiale ale limbajului debussyist, în care forma apare în mod invariabil subordonată resortului conceptual. Acest fapt confirmă lipsa unui obiectiv axat
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
marca în exclusivitate expresia arpeggiato-ului, pentru ca tremolo-ul să apară punctat de un schimb al aceluiași efect de pedală, precum și de estomparea produsă prin activarea surdinei. La nivel conceptual, inserarea elementului cromatic prototip consacrat al vocabularului sonor apelat în cazul evocării unor asemenea fenomene intempestive - semnalează avansarea discursului spre o nouă fază a expunerii descriptive, corespondentă „izbucnirii furtunii”. Plasarea ritmului dublu punctat în planul inferior (un peu marqué - puțin marcat) deține rolul unei reale potențări expresive a evoluției cromatice, care se
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
un ambitus de trei octave, atacul predominant în stacc., scara melodică arabă (cu secundele sale mărite), abundența parafoniilor de cvintă perfectă, precum și 149 prezența numeroaselor figurații melodice (diverse tipuri de apogiaturi și arpegieri) sunt opțiuni de limbaj puse în slujba evocării sunetului de chitară idiom al muzicii flamenco prin excelență. Astfel, în „comentariile” instrumentale recunoaștem simularea tehnicilor de atac specifice acesteia rasqueado și punteado, reprezentând arpegierea sau ciupirea corzilor. În plan interpretativ, acest aspect se va reflecta într-o modalitate de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
află sensul într-un trecut memorial. În pofida asocierilor vizuale de o mare forță sugestivă, încărcătura spirituală resimțită la audierea acestor pagini muzicale primează. Preluând același subiect consacrat al universului impresionist - apa, Debussy oferă o ipostază inedită a reprezentării acesteia, prin evocarea lumii submarine, ca simbol al experienței interioare a subconștientului. În demersul explorărilor debussyiste, principiul esențial al „adecvării” își atestă funcția coordonatoare prin aflarea unor mijloace de limbaj compatibile cu semnificația resortului conceptual. Un exemplu concludent îl oferă La cathédrale engloutie
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Claude Debussy, la 25 mai 1910. Structura formală relevă desfășurarea narativă a viziunii conceptuale prin delimitarea celor trei secțiuni, cu evidente corespondențe la nivelul conținutului tematic: A1 măsurile 1 27; A2 măsurile 28 71; A3 măsurile 72 89. În demersul evocării acestei lumi arhaice, Debussy recurge la utilizarea cu prioritate a scării pentatonice, la expresivitatea vocalmelodică a modurilor cantus planus, la evitarea deliberată a anumitor trepte (do, fa) și folosirea insistentă a parafoniilor intervalice în stilul medieval al organum-ului (sec
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
egalității de execuție, realizată atât la nivelul derulării temporale, cât și în raport cu omogenizarea sonorității de discurs, în scopul de a contura o atmosferă de liniștire, de acalmie, ce se dorește instituită odată cu rezonanțele finale. Iar, acordurile cu septimă ce încheie evocarea legendei nu aduc cu sine impresia limpezirii, ci tulbură până la final imaginea unui trecut mitic ce reapare cu insistență, ca semn al imposibilității ființei umane de a depăși limitele autosugestiei. III.11. La danse de Puck (Dansul lui Puck) Ilustrând
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
o viziune ce aparține prin excelență imaginației fantastice, preludiul conturează un admirabil portret muzical al spiridușului capricios și hoinar, inspirat din creația shakespeare-iană, Visul unei nopți de vară. Țesătura sonoră, cu toate elementele de limbaj măiestrit alese, concură la aceeași evocare feerică a poveștii lui Oberon, craiul duhurilor, ce pune la încercare virtutea doamnei Titania, prin complicitatea poznașă și abilă a spiridușului Puck. Acest tablou narativ apare conturat cu plasticitate prin intermediul formulelor melodice ascensionale, ritmurilor punctate, apogiaturilor multiple, dar și cu
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
opțiunea acestuia pentru utilizarea unor expresii menite să sugereze,cu prioritate, sensul calitativ al viziunii conceptuale. De asemenea, nivelul dinamic limitat (p) al evoluției sonore contribuie la difuzarea imaginii de ușurință a zborului, a imponderabilității aeriene, atribuind în același timp evocării o esențială tentă difuzăsemn al plăsmuirii unei lumi ireale. Expresia sacadată a tarantella-ei, reprezentând materialul tematic principal, difuzează o imagine rafinată ce asociază puritatea, candoarea și dezinvoltura. La nivel interpretativ, se impune facilitarea cursivității de avansare prin utilizarea unui atac
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
pentru ca finalul acesteia să fie receptat cu claritate. Expresia finală ce avansează cu precipitare spre registrul extrem acut al claviaturii sugerează dispariția bruscă și imprevizibilă a personajului fantastic, imaginea zborului și înălțării acestuia spre văzduh. III.12. Minstrels (Menestreli) Profilând evocarea parodică a unui spectacol de music-hall, Minstrels dezvăluie un adevărat crochiu umoristic realizat cu un acut simț de observație. Această creație face dovada atitudinii receptive ce a manifestat-o Debussy față de diversele formele de modernitate ce le oferea epoca sa
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
remarcabile ale lui Claude Debussy, se distinge în viziunea de concepere a parametrului agogic, proiectat într-o evoluție variabilă a diferitelor valori de tempo, fapt care profilează cu fidelitate acele atitudini instabile emoțional ale personajelor de circ sau music-hall supuse evocării. Indicația introductivă Modéré, nerveux et avec humour (Moderat, nervos și cu umor, cu o recomandare metronomică de ) va contrabalansa tendința de rubato, difuzată de imaginea lirică a episodului ulterior, în care motivul cromatic în acorduri de cvintă mărită, proiectat într-
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
să asigure fundalul sonor al apatiei, permanent dominate de obsesia „căderii”. Tempo-ul Modéré - extrêmement égal et léger ar trebui să se încadreze între limitele indicației metronomice de , în scopul realizării unei interpretări adecvate caracterului muzicii, în spiritul imaginilor supuse evocării. La același nivel interpretativ, planul inferior al discursului ce desfășoară ideea tematică a preludiului, va respecta indicația compozitorului la main gauche un peu en valeur sur la main droite (mâna stângă puțin mai în afară față de mâna dreaptă), utilizând atacuri
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Prin intermediul modificărilor survenite la nivelul tempo-ului (traîné trenat) și a armurii (), precum și datorită prezenței atacului legato în debutul expresiei, secțiunea mediană a preludiului proiectează imaginea sensibilă a sufletului din „spatele” omului de circ, propunând un ton ușor mai liric evocării sonore. Aceleași memorii ale pianistei Marguerite Long relevă preocuparea pe care o manifesta compozitorul în pătrunderea și traducerea fidelă a personajului Lavine ce ascundea acea inimă prea sensibilă. Configurația structurală a organizării discursului optează pentru același aspect discontinuu bazat pe
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ar fi fost atras de armonia acestei îmbinări de cuvinte extrase din rândurile articolului ce descriau ceremonia de încoronare a regelui englez George al V-lea, ca împărat al Indiei. În creația debussystă, magica alăturare de cuvinte citată în finalul evocării sonore rămâne doar aparența unei intenții reale de decodare a acestui univers poetic. Printr-un joc subtil încifrat de inconfundabilul spirit debussyst, se urmărește în fapt amplificarea „misterului nerostit” al muzicii și tulburarea interiorului nostru până la dobândirea supremului acces în
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
acestora vor întruchipa deopotrivă acea ființă temperamentală a Ondinei ce trăiește pentru o clipă experiența unei vieți pământene, precum și figura misterioasă, senzuală, dar inaccesibilă, aparținând lumii apelor. Într-un tempo Scherzando (având recomandarea limitelor metronomice de ), descrierea mediului acvatic supus evocării, precum și sugestia caracterului instabil al acestuia, își află proiecția sonoră în opțiuni de limbaj ce confirmă adecvarea cu viziunea conceptuală determinantă (introducerea acordurilor de septimă, asocierea cvartei mărite și perfecte în suprapunere sau succesiune, ritmul sincopat, precum și alternanța structurilor metrice
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
veritabil „act pirotehnic”, arta lui Debussy pare să și fi atins idealul său compozițional, potrivit căruia menirea inspirației nu ar mai constitui-o simpla comunicare de sunete, ci sugestia unor adevărate imagini vizuale. Dar, mai presus de remarcabila forță de evocare a unor senzații, prin excelență, vizuale și acustice, Debussy surprinde prin acuitatea percepției efectului psihologic declanșat, propunându-ne esența distilată a unui asemenea spectacol. Astfel, suntem martorii „din umbră” ai întregului tablou evocat, implicând deopotrivă explozia de culori și sunete
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]