4,165 matches
-
mult, să facem mai bine, să fim altfel. Or, o astfel de evoluție presupune să știm exact unde am ajuns, ce am întreprins, cu ce ne-am ales. Cu alte cuvinte, e nevoie de o diagnosticare, de radiografierea unui pas evolutiv printr-un moment evaluativ pentru a regla din mers schema viitoare de acțiuni. 1.3. Precizări terminologicetc " 1.3. Precizări terminologice" Sensul termenului evaluare îngăduie diferite conotații, în funcție de realitățile educaționale de care încearcă să dea seamă: evaluarea sistemului, cea a
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
în legătură cu o stare sau alta a sistemului economic, nici ca regularitate a fazelor de creștere-descreștere (teoria ciclurilor), nici ca accelerări ale entropiei (teoria haosului). (Prigogine, Stengers, 1984) Transfer păgubos Toate viziunile obsedate de predicție pe modelul de conceptualizare a regularităților evolutive din sistemele fizice sunt sortite eșecului atunci când schemele explicative se translatează în Economie. Dacă este ceva predictibil, acesta nu ar avea sens decât dacă stările sistemelor economice sunt reprezentate de procese de convecție și în sens de inversiune abstractă (dintre
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
profilurilor de stare pune în evidență semnul ascendent (optimizator, antientropic) sau descendent (perturbator, entropic) al variațiilor (transformărilor) și amplitudinea acestora. Acești doi indicatori au o valoare diagnostico-prognostică deosebită și luarea lor în considerație este obligatorie în analiza oricărui sistem dinamic evolutiv, inclusiv a organizațiilor și sistemelor sociale. La nivelul personalității, raportul constant/variabil are un caracter extrem de complex, implicând atât coexistența, cât și negația sau trecerea unuia în celălalt. Sub aspectul mecanismului, acest raport se leagă de integrare și consolidare. Astfel
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
nu-i sunt proprii, care nu sunt conforme cu tendințele sale native, fapt care împiedică manifestarea și exteriorizarea plenară a „Propriumului”, a „matricelor sale valorice și a sistemului său axiologic”. Faptul că structurarea persoanei rămâne însă „deschisă”, asigură atât caracterul evolutiv, dinamic, al personalității, cât și posibilitatea unei activități constructive din partea persoanei care, odată cu însușirea progresivă a unor noi sisteme adaptative, va deveni o ființă tot mai rațională, mai unitară, coerentă, și, în același timp, mai „individualizată”. K. Lewin, ca reprezentant
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
acestei lumi. Reconstrucția efectuată este evoluționistă, fără să fie nevoie. Ea se Încheie cu transformarea Cuvîntului lui Dumnezeu Într-o ipostază independentă, Îngerul-cuvînt207. Simon și succesorii săi, pe care Fossum Îi numește protognostici, sînt considerați a fi moștenitorii acestei tradiții evolutive, care Începe de la Cuvînt și de la Numele lui Dumnezeu, Încheindu-se cu Îngerul Domnului și cu Înfricoșătorul Nume Înzestrat cu proprietăți magice 208. Protagoniștii nu Îl consideră pe Îngerul-Creator rău, Însă insistă asupra faptului că el nu este Dumnezeul suprem
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
orientat dezbaterea spre o anumită coerență. Potrivit lui Jonas, elementele constitutive ale sistemelor gnostice sînt anticosmismul și ideea devoluției, adică a fracturii catastrofale ce Întrerupe evoluția eonilor. Pentru Jonas, Hegel este reprezentantul unei perspective absolut opuse celei a gnozei: o perspectivă evolutivă și procosmică. Dovedind ambiții de ordin filozofic mai mari, Eschatologia occidentală (1947) a lui Jacob Taubes abordează spinoasa chestiune a destinului civilizației occidentale, de care s-au ocupat Nietzshe și Heidegger. Într-adevăr, la vremea cînd scria această carte, Taubes
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
anume acela că fiecare membru al organizației își stabilește propriile reguli de lucru, potrivit sarcinilor pe care le are de îndeplinit, practică un autocontrol continuu și are responsabilități sporite, tabloul devine complet. Organizația este deschisă celor educați, cu o cultură evolutivă și cu posibilități de formare profesională continue. Drucker recomandă reorientarea educației, de la concentrarea exclusivă pe „învățarea extensivă” a tineretului, spre „învățarea continuă a adulților”. Acumularea permanentă este răspunsul sectorului public la confruntarea dintre forța de muncă și economia globală. Astfel
Platforme integrate pentru afaceri ERP by Luminiţa HURBEAN, Doina FOTACHE, Vasile-Daniel PĂVĂLOAIA, Octavian DOSPINESCU () [Corola-publishinghouse/Science/195_a_219]
-
pe o durată de câte 2-3 minute, în ședințe de tratament de 10-15 minute, repetate la intervale de 2-3 ore. Masajul, utilizând manevre blânde în sensul circulației de retur, este binevenit. În afecțiunile reumatismale, indicațiile kinetoterapiei pasive interesează formele inflamatorii evolutive, în care durerea este greu de suportat de către bolnav, chiar și la mobilizările articulare executate pasiv. Evaluarea beneficiilor terapeutice este dată de evoluția goniometriei articulațiilor în suferință. Cu titlu informativ, durerile punctuale sunt de origine tendinoasă, cele ce reacționează la
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
de evoluția goniometriei articulațiilor în suferință. Cu titlu informativ, durerile punctuale sunt de origine tendinoasă, cele ce reacționează la alungirea pârghiilor musculare sunt atribuite structurilor capsulo-ligamentare, iar staza venoasă este asociată senzațiilor de „picioare grele ca plumbul”. În spondiloartropatiile reumatismale evolutive, obiectivele kinetoterapiei pasive sunt subordonate terapiei medicamentoase, care, prin atenuarea simptomatologiei algice, oferă șansele introducerii în program și a mișcărilor active. O mențiune specială trebuie acordată spondilitei ankilopoietice, care, deși evoluează inexorabil către blocarea coloanei vertebrale în flexie, poate fi
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
și anume: posturi antalgice sau sedative; posturi corective; posturi de facilitare. A. Posturile antalgice Posturile antalgice sunt poziționări pasive, adoptate de către pacient în mod spontan, pentru a suprima durerea. La aceste posturi pacienții recurg în perioadele dureroase din timpul puseurilor evolutive, cu scopul de a le preveni sau de a reduce durerea, postura aleasă de către pacient fiind în funcție de natura și localizarea durerii. Durata de menținere a posturii antalgice este de la câteva ore până la câteva zile. B. Posturile corective Posturile corective sunt
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
ale afecțiunii. Pe baza analizei stării anatomice și funcționale a aparatului musculo-ligamentar pe care o apreciază clinic, radiologic și funcțional, medicul stabilește: - localizarea leziunii discale, ce poate fi înaltă (la nivel L1-L3) sau joasă (la nivel L4-L5 sau L5-S1); - stadiul evolutiv al afecțiunii; - intensitatea sindromului dureros; - relatarea pacientului privitoare la efectele exercițiilor, dacă provoacă sau nu durere (Stroescu, 1979). Aplicarea programului recuperator are la bază datele stabilite de către medic, care are în vedere și unele elemente de orientare a pacientului asupra
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
recuperare în spondilartrită (anchilozantă/anchilopoietică)tc "Modalitățile de profilaxie și recuperare în spondilartrită (anchilozantă/anchilopoietică)" Fiind o afecțiune reumatică cu un prognostic funcțional sever, se impune luarea unor măsuri preventive, mai ales în stadiul de debut și chiar în stadiile evolutive. În acest sens, se acționează în următoarele direcții: 1. Măsuri de igienă posturală și ortopedică preventive, dintre care trebuie reținută prevenirea atitudinilor vicioase, iar repausul la pat să se facă numai în decubit dorsal pe un pat tare, cu renunțarea
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
cultură și în artă, apariția și dezvoltarea realității virtuale, a Internetului sau a biotehnologiilor adaugă o nouă formulare ontologică postumană. În special rețeaua cyberspațială sau Internetul, cu înglobarea trăsăturilor realității virtuale și ale existenței artificiale, prin aspectul său expandabil și evolutiv, oferă astăzi imaginea unor realități digitale (inclusiv în zona societală și politicăă construite sub forma teritoriilor de date. Acestea din urmă sunt ipostaziate în diferite tipuri de încorporări sau întrupări: de la agenți inteligenți, roboți software (softbotsă sau roboți ai cunoașterii
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Susținătorii inteligenței artificiale propun scenarii ale viitorului, în special atingerea nivelului de inteligență umană într-un computer neural care simulează numărul enorm de neuroni ai creierului și este capabil să-și dezvolte capacitățile cognitive prin metodele de autoorganizare specifice algoritmilor evolutivi și rețelelor neurale. Scanarea creierului este concepută drept un prim pas făcut atât pentru înțelegerea acestuia și pentru construirea unui creier artificial care să opereze aidoma, cât și pentru posibilitatea download-ării sale (perspectivă discutată și criticată în capitolul al treilea
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
cunoașterea umane, știința vieții sintetice încearcă să reconceptualizeze biologia. Viața artificială este creată atât în spațiile realității virtuale, în cadrul cărora se realizează interacțiunea dintre uman și entități sintetizate (avataruri agenți sau diverse creaturi artistice digitaleă, cât și în formele robotice evolutive ale realității fizice (pet-urile electronice sau teleroboțiiă. Pe de o parte, percepțiile umane sunt interfațate și protezate, iar pe de altă parte teritoriile abstracte de date se „organicizează” și înfățișările sau relațiile dintre ele se „animă”. Entitățile virtuale sunt
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
sunt dotate cu un anume simț al sinelui și al celorlalți, dar și cu mecanisme emoționale, comunicaționale sau sociale, în funcție de contextul programării. Fie că sunt parteneri virtuali ai umanului în situații de teleexistență și de teleoperare, fie că sunt sisteme evolutive hibride, autoorganizaționale și autoreproductive, entitățile vieții artificiale sunt create pe baza unor algoritmi care le definesc ontologia și comportamentul. Unul dintre cele mai controversate deziderate ale domeniului îl constituie aplicarea metodologiilor vieții sintetice pentru modelarea funcțiilor creierului, considerat sistemul de
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
participă la derularea unei activități transformative prin medierea unei interfețe de întâlnire a utilizatorului și a „obiectului” computațional. Corespunzând spațialității și temporalității indeterminate a interfeței, corporealitățile artificiale se înscriu deopotrivă într-un pasaj al metamorfozelor și într-o sedimentare ontologică evolutivă. Pe de o parte, entitățile intercorporeale se formează și se deformează în spațiul virtual. Pe de altă parte, cyberspațiul, prin caracterul lui evolutiv și extensiv, populat de agenți cognitivi, se teritorializează, prin analogia cu evoluția biologică a speciilor, ca un
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a interfeței, corporealitățile artificiale se înscriu deopotrivă într-un pasaj al metamorfozelor și într-o sedimentare ontologică evolutivă. Pe de o parte, entitățile intercorporeale se formează și se deformează în spațiul virtual. Pe de altă parte, cyberspațiul, prin caracterul lui evolutiv și extensiv, populat de agenți cognitivi, se teritorializează, prin analogia cu evoluția biologică a speciilor, ca un spațiu viu al informației transformative sau ca un mediu al creșterii propice unor noi forme de viață, artificiale. În acest cadru, se discută
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
viu al informației transformative sau ca un mediu al creșterii propice unor noi forme de viață, artificiale. În acest cadru, se discută și se cercetează structuri de cyberviață, având propriile caracteristici de adaptare și de reproducere sau deținând proprietatea selecției evolutive artificiale, care locuiesc în spațiul virtual, interacționează cu utilizatorul și între ele și care sunt programate să încerce să supraviețuiască, să comunice sau să întreprindă anumite acțiuni. Aceste entități sunt caracterizate prin principii ale mișcării spațiale și temporale precum variația
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și programabilă ca un cod digital (viața in silico - vezi Casti, 1993Ă, demersurile ciberneticienilor, ale tehno-biologilor și ale artiștilor vieții artificiale doresc să rescrie alfabetul genetic în noi forme existențiale. Pentru această finalitate, se derulează cercetări variate, de la modele sintetice evolutive la chimie artificială și la teorii ale haosului și ale complexității (vezi Kaneko, 1995Ă, de la paradigme ale autopoieticii și de la sisteme autoorganizaționale la robotică evolutivă și hardware evolutiv, de la programe de ordinator care evoluează prin analogie cu fenomenele vieții până la
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
genetic în noi forme existențiale. Pentru această finalitate, se derulează cercetări variate, de la modele sintetice evolutive la chimie artificială și la teorii ale haosului și ale complexității (vezi Kaneko, 1995Ă, de la paradigme ale autopoieticii și de la sisteme autoorganizaționale la robotică evolutivă și hardware evolutiv, de la programe de ordinator care evoluează prin analogie cu fenomenele vieții până la modelări sociale (vezi Lindgren și Nordahl, 1995; Dyer, 1995Ă, adiționate simulărilor de rețele neuronale. Adesea se vorbește de neodarwinism (vezi Dyson, 1997Ă în această direcție
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
forme existențiale. Pentru această finalitate, se derulează cercetări variate, de la modele sintetice evolutive la chimie artificială și la teorii ale haosului și ale complexității (vezi Kaneko, 1995Ă, de la paradigme ale autopoieticii și de la sisteme autoorganizaționale la robotică evolutivă și hardware evolutiv, de la programe de ordinator care evoluează prin analogie cu fenomenele vieții până la modelări sociale (vezi Lindgren și Nordahl, 1995; Dyer, 1995Ă, adiționate simulărilor de rețele neuronale. Adesea se vorbește de neodarwinism (vezi Dyson, 1997Ă în această direcție biologic-cyberspațială, prin abordarea
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de ordinator care evoluează prin analogie cu fenomenele vieții până la modelări sociale (vezi Lindgren și Nordahl, 1995; Dyer, 1995Ă, adiționate simulărilor de rețele neuronale. Adesea se vorbește de neodarwinism (vezi Dyson, 1997Ă în această direcție biologic-cyberspațială, prin abordarea unui model evolutiv care ține cont de imprevizibilitate și de rolul întâmplării în cadrul „selecției naturale”, deși mediul evoluției este de data aceasta unul informațional, desprins de naturalism (vezi Fontana, Wagner și Buss, 1995Ă. Accelerarea evoluției este un fenomen care se izbește astăzi de
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
îndreaptă spre înțelegerea existenței așa cum este, prin sintetizarea unor fenomene asemănătoare vieții în medii computaționale, pe când cea de-a doua aspiră la realizarea de viață așa cum ar putea fi (vezi Langton, 1993, 1995Ă. În cadrul acestui ultim model, este consacrat programul evolutiv „Tierra” (vezi Ray, 1995Ă, capabil de autoreproducere și având o evoluție deschisă, creat nu în scopul imitării vieții, ci în intenția sintetizării de viață: chiar dacă sunt lipsite de procesele metabolice, aceste sisteme postbiologice sunt considerate vii. De asemenea, nu doar
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a autonomizării față de modelul frankensteinian al demiurgului. Dincolo de această dualitate conceptuală, caracteristică vieții artificiale este reversibilitatea între mașina care simulează umanul și omul care simulează mașina, prin utilizarea tiparelor darwiniste în programarea computațională. Viața postbiologică, descrisă ca o nouă fază evolutivă, este atât rezultatul cât și inițiatoarea proceselor de supraviețuire prin simulare în conjuncturi în care se înregistrează evoluția mutuală dintre uman și mașinal. Compenetrarea dintre materie și spirit (vezi Weibel, 1990Ă se dovedește a fi dezideratul „ultim” al vieții sintetice
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]