1,801 matches
-
câteva zile nu mai aveai ce să discuți nici cu matematicianul rus din dreapta, nici cu filozoful german din stânga, și pe de altă parte te saturai să vezi toți ochii-ndreptați asupra ta de câte ori venea vorba despre Romînia) un fel de exaltare, de bucurie iresponsabilă la care nu se putea să nu răspunzi la fel. Din cel mai penibil tip la prima vedere, într-o săptămână Predrag devenise unul dintre colegii cei mai populari, un fel de nebun al regelui pe care
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
deșteptării conștiinței naționale a dus, în cazul fiecărui popor din Balcani, la o imatură, emoțională și confruntațională percepere a propriei valori. Acest fapt s-a petrecut la toate nivelurile culturale, rezultând o ideologie naționalistă unitară. Descoperirea folclorului a dus la exaltarea virtuților biologice ale "eroilor" populari, voinicii din balade, în stare să mănânce cât zece, să bea cât zece și să lupte cât zece. Un mit omniprezent în Peninsulă, cel al "jertfei zidirii", existent, de exemplu, la bulgari și sârbi prin
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
sârbă, curățată de elementele străine, ne va mulțumi mai târziu, pare să spună Slobodan Miloșevici, înfruntînd arogant justiția internațională. Da, vor fi jertfe, dar în numele unui viitor luminos, au spus într-un glas fasciștii, comuniștii, teroriștii de toate coloraturile ideologice. Exaltarea unei mentalități primitive și criminale, luarea sa ca model în lumea liberală de azi s-a dovedit o distorsiune perversă a spiritului. Descoperirea istoriei a făcut și ea ravagii printre intelectuali, care s-au întrecut în a demonstra vechimea și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mai vestiți dintre traci". O întreagă mișcare tracomană s-a străduit să dovedească enorma importanță a dacilor în lumea antică. Până și muntele Olimp, scrie Nicolae Densu-sianu, nu era altul decât Ceahlăul moldovean. Naționaliștii fervenți ai secolului al nouăsprezecelea, în exaltarea lor patriotică, aveau de trecut însă peste o mare dificultate. Dacă fusesem atât de nobili la origine, cum se explica atunci starea de totală înapoiere a proaspătului 230 Regat al României, format prin unirea a două dintre regiunile istorice românești
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
până azi, ca fiind superiori românilor din Regat, aflați în sud și balcanizați prin domniile fanariote. Perioada comunistă a adus, de fapt, un alt val naționalist în România, bazat de asemenea pe mistica originii daco-romane a poporului român și pe exaltarea calităților sale eroice. Propaganda în acest sens a fost intensă și a lăsat urme 232 adinei în conștiința abisală a populației. Curentul intelectual al "protocronismului" a servit ideologiei ceaușiste, susținând în mod de multe ori grandoman și ridicol primatul românesc
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Înclinat mai mult să te destinzi și să te distrezi“. — Uau! Săptămâna de concediu, preia Peter ideea. — Probabil că se referă la Amsterdam! Îmi frec mâinile una de alta, tocmai pe când bucățica blondă intră pe ușă. Împarte niște hârtii. Ușoara exaltare nu durează mult. O notificare de rahat de la Niddrie. NOTIFICARE INTERNĂ De la: Inspectorul-șef James Niddrie Către: Toți inspectorii de divizie (vezi lista de adrese atașată) Referitor: Modulele de formare a conștiinței rasiale Vă informăm că s-a exprimat Îngrijorarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
bulangiul ăla belgian dă o lovitură super de la douășcinci de metri. Poate c-or fi ei niște puțoi plicticoși, da știu să joace fotbal. Nu ne-ar fi stricat așa ceva acolo În Ayrshire sâmbătă, ei Tom, m-apucă pe mine exaltarea, În timp ce el se schimonosește la față trecând În poziția de apărare, iar eu Încerc să strecor niscaiva Îngrijorare și empatie În voce. Ce n-a mers? Tom ridică din umeri. Nu mă-ntreba Bruce, bolborosește el, clătinând din cap. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
văd pe Drummond că are În mână o felicitare gigantică. Îmi dau seama imediat că ceva nu-i În regulă după starea generală de acalmie. Pare distrusă, de parcă cineva i-ar fi dat o veste oribilă. Am o senzație de exaltare. Mă duc la Dougie Gillman. — Nuștu dacai aflat, Îmi spune el, dar Clell a Încercat să se omoare azi-dimineață. A sărit de pe Dean Bridge. Vestea asta mă aduce În culmea fericrii. Chiar și mai emoționant decât Încercarea de sinucidere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cărbunele, dar acum este groaznic de ticsit, și Încearcă să se urce afară din el dar poate vedea muntele de deasupra lui care se mișcă din cauza mișcărilor tale. Tu nu vrei să miști cărbunele și totuși simți și o ciudată exaltare pe lângă o spaimă zdrobitoare când mormanul Începe să se miște și se prăvălește peste Stevie, acoperindu-l total. Acum cazi și tu, alunecând În jos pe deasupra, dar nu intri În gaură lângă fratele tău pentru că a fost umplută de cărbunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
experimentarea unei practici pot conferi statutul de profesionist practicantului. De exemplu, nu orice țigan poate fi un specialist în arta divinatorie. De asemenea, cercetările demonstrează că acest profesionist își dezvoltă propriul stil, cel mai adesea format prin starea de inspirație, exaltare sau prin posedare. În această privință, specialistul în arta divinatorie se aseamănă mult cu alchimistul, prin puternica individualizare a actelor sale. Totuși, principiul "obscurul prin mai obscur" care stă la baza alchimiei ar putea fi tradus aici prin sintagma "obscurul
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
viață. Dar și În această situație, cîinele rămîne candid tot cu coada covrig. Este vocația lui și, În ciuda a tot și a toate, bruma nu-l impresionează. Sau se dovedește doar o provocare și mai atrăgătoare, Încă un motiv de exaltare. O să spuneți că e un haiku făcut, prea mult gîndit, prea tehnic. Unde este momentul haiku? Fără să pun, patetic, mîna pe inimă, o să vă mărturisesc că el există, dar nu este unul recent. Cred că atunci cînd am văzut
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
a proteja adevărul istoric. El este tributar atât filierei culturale, în descendența căreia se așază exponențial, ca "unic reprezentant autohton al romantismului aulic"216, cât și contextului istoric, care a activat și potențat sentimente naționale de o coloratură antinomică firească: exaltare vs. angoasă, optimism vs. pesimism etc. Înțeles astfel, gestul său cotidian traduce, din perspectivă cultural-antropologică, încercarea disperată de a recupera sensurile vârstei eroice pentru a salva prezentul compromis de traumele identitare. Astfel, nostalgia lui illo tempore va rămâne laitmotivul permanent
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de unde nu rezultă însă că valoarea ei de depășire e suficientă pentru a-i asigura validitatea plastică. S-ar putea atunci obiecta cu ușurință că și Capela Sixtină sau biserica Saint-Sulpice îndeplinesc funcția de "săgeți", de vectori de înălțare și exaltare. Oricine știe că, deși egale ca valoare cultuală, ele nu se echivalează, nici măcar în ochii celui mai puțin priceput creștin. Să spunem atunci că arta apare din intersectarea unei meserii cu o credință. Dintr-o superioritate tehnică și dintr-o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Michelangelo, sculptând Noaptea, "extrage forma pură din masa de piatră brută". Formă care nu se mai găsește în cerul Ideilor sau în Înțelegerea divină aceasta este revoluția -, ci în sufletul artistului. Această separare avea să se dovedească propice generalităților filosofice: exaltarea formei a dat naștere Esteticii, care-i globalizează obiectul prin inventarea unui gen Unic, Arta cu majusculă. Se știe, Estetica filosofilor acordă puțină atenție specificității artelor sau a operelor. Disociația arte/meserii legitimează formalismul reflecției despre Artă. Cu cât formele
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cultură, ci este chiar parte indispensabilă și condiție a tuturor acestora, atunci n-ar mai exista niciun pericol ca libertatea să fie subapreciată, iar trasarea granițelor între ea și controlul social n-ar mai ridica nicio dificultate deosebită"311. Însă "exaltarea" unilaterală a drepturilor individuale reprezintă un aspect față de care cel puțin unii dintre teoreticienii contemporani mai cu seamă ce înscriși pe linia de gândire a comunitarianismului nu sunt dispuși să facă vreo concesie 312. Aceștia din urmă insistă asupra plasării
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
cele specifice modernității, atât cunoașterea, cât și ideologia se află în situația de a oferi răspunsuri pertinente. Înlocuirea rațiunii (în sensul modern, ce-i conferea rolul de instrument al cunoașterii realității) cu imaginile, eliminarea rolului central al eului individual, precum și exaltarea pluralismului axiologic sunt numai câteva dintre tezele postmoderne 440 în raport cu care atât conceptul de cunoaștere, cât și cel de ideologie trebuie să se replieze. Și asta se întâmplă în condițiile în care, de la tribuna gândirii postmoderne (și de pe poziții asumate
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
principalele curente fiind: romantismul, realismul, impresionismul, cubismul, simbolismul, etc. -Romantismul o a apărut ca reacție la clasicism; o punea accent pe sentimentele nobile și înălțătoare ale omului; o avea drept caracteristici: emoția; reveria și pesimismul; imaginația; nostalgia; elogierea trecutului și exaltarea sentimentului eroic; preocuparea pentru „culoarea locală”; o folosea ca surse de inspirație: creștinismul; valorile trecutului; virtuțile morale ale poporului; o în literatură a fost reprezentant de: Johann Wolfgang von Goethe „Faust”, „Egmont”, „Poezie și adevăr”, „Hermann și Dorothea” „Afinități elecive
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
nu altunde, nu altcând și nu altcum, ci în casa lui, înțelegând prin asta nu finitul ostil și opac, în cruda și oarba lui particularitate, oricărui alt finit; nici finitul deficitar și plictisit de sine, visând steril, în febra unei exaltări pasive a sufletului, mereu alte finituri, ci universalul concret, o formă a universalului istoric-determinată, o structură completă, dar deschisă, imperfectă, dar atotperfectibilă, contingent specifică, însă ideal generică, un loc ale cărui legi și al cărui trecut nu sunt întoarse spre
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
lui mânie, știe, oricât de îndelung și de stăruitor l-ar fi chinuit ofensa îndurată, că vine o zi când trebuie să te lepezi de ea. Mai mult, că mânia este ca un fum care îți umple pieptul cu o exaltare deșartă, că omul cumpănit nu trebuie să i se lase pradă fără să-i pară cândva rău. Mai mult, tânărul acesta impulsiv știe să se stăpânească până și în focul mâniei. Când vin crainicii lui Agamemnon s-o ia pe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
nu altunde, nu altcând și nu altcum, ci în casa lui, înțelegând prin asta nu finitul ostil și opac, în cruda și oarba lui particularitate, oricărui alt finit; nici finitul deficitar și plictisit de sine, visând steril, în febra unei exaltări pasive a sufletului, mereu alte finituri, ci universalul concret, o formă a universalului istoric-determinată, o structură completă, dar deschisă, imperfectă, dar atotperfectibilă, contingent specifică, însă ideal generică, un loc ale cărui legi și al cărui trecut nu sunt întoarse spre
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
lui mânie, știe, oricât de îndelung și de stăruitor l-ar fi chinuit ofensa îndurată, că vine o zi când trebuie să te lepezi de ea. Mai mult, că mânia este ca un fum care îți umple pieptul cu o exaltare deșartă, că omul cumpănit nu trebuie să i se lase pradă fără să-i pară cândva rău. Mai mult, tânărul acesta impulsiv știe să se stăpânească până și în focul mâniei. Când vin crainicii lui Agamemnon s-o ia pe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
accepții. Conform primului sens, medical, înseamnă "purgație", eliminarea umorilor păcătoase. În sens psihologic, este folosit pentru descrierea ușurării sufletului, debarasat de tulburările care îl agitau. În sens religios, este sinonim cu purificarea. El ajută la înțelegerea stării create, datorită unei exaltări provocate, în anumite ceremonii, ritualurile inițiatice mai exact, cu ocazia Misterelor din Eleusis sau a Misterelor Orfice. Platon înțelege termenul în a doua accepțiune, definind catharsisul drept starea de liniștire a sufletului care, eliberat de tirania corpului și de dorințele
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
posesiunii divine, milă și teamă, excitându-le. Asimilabilă unei cure, ea este cathartică. "Căci emoția care apare în anumite suflete cu energie, se întâlnește în toate, dar cu grade diferite de intensitate: astfel, ar fi, mila și teama, adăugându-le exaltarea divină, căci unii oameni sunt posedați de această formă de agitație, totuși, sub influența melodiilor sacre, le vedem pe aceleași persoane, când au recurs la melodii care transportă sufletul în afara lui însuși, refăcute ca și cum ar fi luat un remediu și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lumea ca pe un spectacol, "multe drame se vor transforma în comedie"63, pentru că neangajarea, neimplicarea, obiectivitatea nu pot aduce atingere liniștii noastre, astfel apărată prin indiferență. Dispoziția interioară trebuie să fie plasată într-o zonă medie între pasivitate și exaltare, între blazare și indignare. În acest sens înțelegea Bergson "anestezia inimii"64, întrucât comicul "se adresează inteligenței pure"65. Vigilența cerebrală, luciditatea însoțește această distanțare comică pe care Adrian Marino o asociază "autoreflectării prin dedublare"66, intuind că ridicolul lumii
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
C. Mihăilescu inventaria o serie de astfel de dihotomii în aparență juste: "introvertire/ extravertire, sublimul utopiei/ grotescul ei, hamletismul/molierismul, idealismul luptător/realismul placid, melancolia cu accente violente/sarcasmul cu accente de jubilație bonomă, activismul coleric/ flegmatismul pragmatic, himericul și exaltarea/ caricaturalul etc."4 În privința existenței unui manifest literar care să ateste o astfel de direcție, acesta ar fi de găsit între dările de seamă ale scriitorilor optzeciști, mulți dintre ei, așa cum am văzut, dispuși să recunoască importanța de mentor spiritual
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]