1,567 matches
-
cunoscut, Felix Rubén Garcya y Sarmiento, adică Rubén Darío (1862-1921): creolul din Nicaragua, rătăcitorul perpetuu prin lume, rege al poeziei de limbă spaniolă. Sau Ramón María del Valle-Inclán (1869-1936), figură pitorească a boemei madrilene, de neuitat nu doar datorită vieții excentrice, nelipsitului lornion și brațului amputat, ci și pentru că e autorul unei opere care Îi dă drept de cetate În lumea dandy-lor. Iar dacă ne-am deplasa pe harta Europei mai spre răsărit, străbătând marile capitale, de la Berlin, Viena, Praga, Budapesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
-lea și Începutul celui de-al XX-lea care provin din culturi ce se exprimă În limbi de circulație restrânsă: poloneză, cehă, maghiară, română. Cui Îi este, de pildă, foarte cunoscut numele lui Stanis³aw Przybyszewski (1868-1927), unul dintre cei mai excentrici scriitori polonezi, din al cărui spirit negator descind Witkiewicz și Gombrowicz? Cu primele sale eseuri filosofice redactate direct În germană, cu stilul inconfundabil de a trăi boema, el e considerat un geniu În mediile „Tinerei Germanii”, dar și ale „Tinerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mulți contemporani la granițele patologicului, Îl Înrudește cu marii damnați satanici ai vremii. După cum publicului român Îi rămâne foarte puțin cunoscută opera lui Csáth Géza (1887-1919), autor pe care criticii, dar și editorii maghiari Îl redescoperă azi cu Încântare. Personalitate excentrică, prozatorul narcoman e acceptat rapid În mediile artistice din Ungaria nu doar pentru că ar fi vărul celebrului Kosztolányi Dezsõ, el Însuși autor cu o perioadă „dandy” În biografie, ci și pentru că trăiește mereu la limită, experimentând, sfidând canoane, discipol declarat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
puțin comun acest Mihai Văcărescu. Mare inițiat Într-ale modei - un arbitru al eleganței bucureștene - bun cunoscător al vieții mondene și al eternului feminin, om cult...”4 Cine e de fapt dandy-ul dâmbovițean, om de lume, cultivat, homosexual notoriu, excentric până peste poate (unghii date cu ojă, meșă colorată, păr și mustață pomădate), cronicarul monden la Românul, Naționalul, La Lanterne mondaine, La Roumanie Illustrée, dar mai ales, vreme de 24 de ani, la L’ Indépendance Roumaine, semnând când Claymoor, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
la Macedonski. Portretul lui, așa cum se decupează din cele peste 600 de pagini 4 pe care Adrian Marino le dedică biografiei sale, ne apare nu de puține ori suprapus imaginii dandy-ului „clasic”, Într-o ajustare balcanică dintre cele mai excentrice. Originile și statutul social (familie boierească, scăpătare, declasare, evadare În boemă), profilul psihologic (narcisism exacerbat, sentimentul de a fi unic și excepțional, deseori la limita patologicului, oroarea de vulgaritate și banalitate, de trivial și mediocru), precum și câteva „accidente biografice”, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pilotează avionul, Montherlant ia parte la cursele de tauri și Macedonski, cu nimic mai prejos, aspiră și el la trăirea integrală a vieții ș...ț”2. Numai că, din nou, gustul insolitului, al epatării Îl determină să aleagă cel mai excentric sport practicat pe atunci În București: ciclismul. Ne vine destul de greu a ni-l imagina pe autorul rondelurilor călare pe velociped, alături de un discipol de la Literatorul, mai tânărul C. Cantilli, În tricou, pantaloni scurți și jambiere. Vremea Crailor tc "Vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
tineri scriitori și artiști, cei mai mulți marginali, săraci - boema de geniu a Franței. E În această combinație ceva ciudat, greu de Întâlnit, și anume lipsa de interes a lui Baudelaire pentru aristocrație - lucru de neconceput pentru dandysm. Poetul Îi preferă pe excentricii artei, iar „pentru a se apropia de aceștia, joacă acea superioritate misterioasă și indiscutabilă a dandy-ului”1. Dar banii se risipesc rapid, pentru că iubitele, prietenii fideli sau doar de ocazie Îi dau prilejul să fie peste poate de generos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cu marioneta aceea rece numită Brummell! ș...ț Englezii trebuie că au rămas surprinși că un om de lume știa să fie original fără a Înceta să fie om de lume. Ei adoră excentricitatea care Îi distrează, dar de obicei excentricii rănesc conveniențele, ceea ce pentru un gentleman e inacceptabil ș...ț”1. ProustMarcel Proust (1871-1922). Într-o ciornă la În căutarea timpului pierdut (citată de Roger Kempf), Proust meditează la destinul lui Brummell dintr-un unghi neașteptat. Prilejul i-l oferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
se distinge printr-un bun-gust aparte, dar și printr-un dar al sfidării, cuceritor până la urmă. Învăluit În delicatul parfum al cameliei prinse la butonieră, cu hainele satinate, mănușile crem și inelele sofisticate, Sue Își impresionează prietenii și prin fastul excentric al apartamentului său, Îmbibat În arome exotice și În efluvii de opium. La prima vedere, nici o legătură Între acest personaj și amatorul de box, dar și de hoinăreli prin cartiere și medii sordide. După ce cariera politică Îi e curmată prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
supus rigorilor cazone, Vaché nu ezită să-și etaleze dandysmul, schimbând uniformă după uniformă, când husar, când medic, Întotdeauna Însă cu o eleganță ușor efeminată. Cu trupul său Înalt și zvelt, cu părul roșcat, e o prezență inconfundabilă. Un episod excentric, provocator, Îl leagă definitiv de istoria suprarealismului. În ziua reprezentării piesei lui Apollinaire, Mamelele lui Tiresias, Vaché urcă pe scenă, Îmbrăcat În uniforma armatei britanice și, Înarmat cu un pistol, amenință publicul. Să fie vreo legătură Între acest episod scandalos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
lui Walter Pater și Ruskin, dar și pentru decadenții francezi, În al căror spirit crește. Se lansează eclatant În viața mondenă a Londrei, dar și la Paris, unde e văzut din ce În ce mai des. Își dobândește notorietatea nu numai datorită Înfățișării sale excentrice (cravata verde, vestele de catifea, pantalonii prea scurți, ciorapii colorați, crinul ofilit ținut ostentativ În mână), nu doar cu stilul provocator de a face conversație, ci și prin operă. Poemele, nuvelele, romanul Portretul lui Dorian Gray, piesele de teatru, eseurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
talie, dar cu cozi lungi de la Londra și cele pariziene, care scurtează cozile redingotelor, lăsându-le mai În voie. Iar „culoarea” care triumfă În final, Învingând bleurile sau griurile atât de la modă În zilele bune ale dandysmului, nemaivorbind de culorile excentrice - după 1845 - este negrul. Pentru plăcerea ochiului, să trecem În revistă câteva costume celebre, uitându-l o clipă pe Însuși fondatorul castei, George Brummell. Despre el și eleganța sa am mai avut prilejul să scriem. Să ni-l reamintim Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
șase perechi pe zi!), mănușile „furioase”, cele roșii sau albastre ale lui Théophile Gautier, mănușile crem ale lui Eugène Sue, cele gri ale lui Wilde? Dar Încălțările! Chiar dacă moda tocurilor roșii a trecut de mult, rămâne Încă loc destul pentru excentricii care țin neapărat să fie altfel din creștet până În tălpi, comandându-și Încălțările În mod obligatoriu (dacă sunt londonezi) la Hermann Gay, iar dacă sunt parizieni, la Ashley sau Sakovski. Câte nu s-ar putea scrie despre pantofii, ghetele, botinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
afișează cu o vânzătoare de portocale de-o nemărginită urâțenie și vulgaritate, culeasă de la periferia Londrei; Byron se aventurează Într-o relație promiscuă cu o actriță de mâna a doua, Suzanne Boyce; Baudelaire e absorbit un timp de feminitatea marginal excentrică a mulatrei Jeanne Duval; Eugène Sue se numără printre numeroșii dandy ce frecventează cocotele din Bulevardul Gand. Locurile rău famate ale acestuia Îi fac pe frații Goncourt să numească Parisul celui de-al Doilea Imperiu „bordelul Europei”. Roger de Beauvoir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dandy nu va gafa. El face un slalom grațios și sigur printre mobile și obiecte. Toate gesturile lui degajă siguranță de sine. Un al doilea mod de a produce efect asupra celorlalți prin postùrile propriului corp e dat de gesturile excentrice ale dandy-lor, puse În scenă cu aceeași siguranță sfidătoare. Cum ar fi, de pildă, purtatul unei țestoase, al unui homar sau urs În lesă. Ori aruncatul În mare al unei sticle de Eau de Cologne când un dandy face baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
te plictisesc cu trecerea lor În revistă. De altfel, nici nu cred că ar fi nevoie, cu un minimum de bunăvoință, ți le poți imagina singur. Faptul că, În fine, știam ceva - respectiv, că mă aflu sub o acuzație, așa excentrică și aberantă cum era - m-a liniștit oarecum. E un fel de a spune „liniștit”, dar măcar aveam habar pe ce picior dansez, și asta mi-a dat ceva curaj. Inșii nu erau niște handicapați, așa că mi se părea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
franci pe care, bineînțeles, urma să-i primească tot de la el. Nu are voie Însă, sub sancțiunea rezilierii Înțelegerii, să parieze pe propriii bani nici În ziua liberă a săptămânii. Renunță la intenția de suicid și intră În jocul nebunului excentric. Seară de seară, primește ambele sume convenite și nu părăsește sala de ruletă decât după ce lichidează, până la ultimul bănuț, cei douăzeci de mii de franci. În câteva rânduri, hazardul Îi joacă feste: deși Își așază jetoanele În cele mai fanteziste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Într-o singură viață”. Și necunoscutul i-a Închis ușa În nas. Peste câțiva ani, avea să citească Într-un magazin ilustrat povestirea unui autor american care reproducea În detaliu insolita Întâmplare de la Monte Carlo și a dedus că individul excentric era și el american. Convins că În ceea ce se petrecuse era mâna providenței, Nicolae Corbu s-a conformat sugestiei necunoscutului și n-a mai jucat niciodată. Mai mult, și-a schimbat radical stilul de viață, devenind ceea ce se cheamă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
rău, un rău la care, fără să știu, eram, poate, părtaș, trebuia să mă mai trezesc amestecat și Într-o bizarerie cu comori, masonerii și femei misterioase, prevăzute cu secrete la purtător, posesoare de mătuși, unchi, bunici și alte rubedenii excentrice risipite prin Europa și America, având, la rândul lor, biografii senzaționale, inventate parcă de scriitori În pană de inspirație realistă. Sincer, nu credeam o iotă din fantasmagoria franco-română debordând de substituții de persoane, de coincidențe și de manuscrise purtătoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a frecat Îndelung, ca și când ar fi vrut să Îndepărteze de pe retină o vedenie urâtă. Îi venea greu să admită că nu Întrevăzuse această pistă. - Mai departe, a murmurat Încă neconvinsă, dar Îngândurată. - Unchiul tău a fost fără Îndoială un personaj excentric și contradictoriu, dar În nici un caz nu s-a numărat printre maeștrii criptografiei mondiale. Nici măcar al celei franco-române. Probabil că e ceva destul de simplu, În fond, cum a fost, până la urmă, și treaba cu Codul lui Alexandru. Toată problema e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
stadiul vânătorii de animale mici și al culesului. Ca să putem pătrunde în universul mental al lui homo religiosus, trebuie să ținem seama în primul rând de oamenii care alcătuiau aceste societăți primitive al căror comportament religios ni se pare astăzi excentric, dacă nu de-a dreptul aberant, dar oricum greu de înțeles. Un univers mental străin nu poate fi însă înțeles decât dacă te situezi înăuntru, în centrul lui, ca să poți ajunge, de acolo, la toate valorile pe care le implică
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de mine În multe privințe. Își petrecea iernile la Varșovia, la tatăl lui, baronul Evghenii Rausch von Traunbenberg, guvernatorul militar al orașului, iar verile și le petrecea la Batovo sau Vira, când nu era dus În străinătate de mama lui, excentrica mea mătușă Nina, În plicticoasele stațiuni balneare din Europa Centrală, unde făcea lungi plimbări solitare, lăsându-l În grija curierilor și a cameristelor. La țară, Iuri se scula târziu și nu-l vedeam până la masa de prânz, când mă Întorceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mea pentru fluturi, spre stâncile de mai sus, unde mă aștepta specia euxină a fluturelui Hippolyte Grayling. În acea vară a anului 1918, o mică oază amărâtă a tinereții ispitite de miraje, fratele meu și cu mine frecventam prietenoasa și excentrica familie care deținea moșia Oleiz, de pe țărmul mării. Am legat curând o prietenie zeflemitoare cu Lidia T., care era de aceeași vârstă cu mine. În jurul nostru era Întotdeauna mult tineret; tinere frumoase cu membre bronzate și brățări pe mâini, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
o clipă, două, lungit acolo unde a căzut, În cadrul porții Încă intacte. Dar În Anglia, cel puțin În Anglia tinereții mele, repulsia națională față de oamenii care-și dau aere și preocuparea prea Îndârjită pentru solidaritatea de echipă nu Încurajau Înflorirea excentricei arte a portarului. Aceasta este cel puțin explicația pe care am găsit-o pentru slabul succes Înregistrat de mine pe terenurile de joc de la Cambridge. Ah, desigur, aveam și eu zile În care simțeam că prind aripi - mirosul plăcut al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
întâi o ceașcă de ceai. Vrei și tu una? M-am uitat la el și i-am zâmbit punând ceainicul la fiert. Își împinsese ochelarii de citit pe creștetul capului, arătând, chiar mai mult decât de obicei, ca un profesor excentric. Sau așa cum ar trebui să arate unul. Avea sprâncenele ca niște smocuri zbârlite de o uimire permanentă: ondulându-se la colțurile exterioare, într-un soi de evadare sălbatică, deasupra ochilor săi ridicol de albaștri și senini. (Obiceiul lui de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]