1,580 matches
-
criticați pentru că nu sînteți capabil să spuneți ceea ce gîndiți sau doriți cu adevărat. Deseori, oamenii care nu reușesc să-și exprime propriile nevoi și opinii acumulează emoții precum mînia, resentimentele și dezamăgirea. Astfel de sentimente contribuie la amplificarea nivelurilor de excitație și tensiune din corp și facilitează apariția atacurilor de panică și de anxietate. Adesea, se ajunge la un punct în care sentimentele nu mai pot fi controlate, iar persoana are o izbucnire agresivă. Desigur, după aceea, se simte vinovată și
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
viața mai dificilă (un alt tip de gîndire nerealistă, dăunătoare). Cînd sînt agresivi, oamenii se simt deseori vinovați după aceea sau rușinați de comportamentul lor. Adesea, victimele lor se simt umilite și vor să se răzbune. Agresivitatea amplifică starea de excitație și poate face persoana respectivă să se simtă mereu pe punctul de a se enerva și de a deveni anxioasă. Care este diferența dintre a fi asertiv, a fi agresiv sau prea puțin asertiv? Exemplele următoare ilustrează diferitele reacții la
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
lucrări, inclusiv pe cele semnate de Öhman și colegii săi (Öhman et al., 1975a, 1975b; 1976). În cadrul paradigmei umane de condiționare autonomă, Öhman et al. (1975a) a cuplat două categorii de stimuli cu anumiți stimuli aversivi. Informațiile obținute sugerează că excitația fizică condiționată de posibilii stimuli fobici (de pildă, șerpii) a fost mai rezistentă la extincție decît răspunsurile fiziologice condiționate de stimuli neutri (de pildă, florile), punînd în paralel cronicitatea fobiilor specifice. Dificultățile legate de teoriile de condiționare fobică Din nefericire
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
Wardle, 1988) solicită un tratament suplimentar și i-a determinat pe unii cercetători să ia în calcul o etiologie distinctă (vezi Marks, 1988; Kleinknecht și Lenz, 1989; Page, 1994b, 1998b). Pacienții care suferă de fobii specifice manifestă în timpul expunerii o excitație simpatică care ia forma unui răspuns de tip luptă sau fugi. În cazul fobiei legate de sînge și rănire, 80% (Connolly et al., 1976; Ost et al., 1984a; Thyer et al., 1985) dintre pacienți manifestă o excitație simpatică inițială, urmată
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
în timpul expunerii o excitație simpatică care ia forma unui răspuns de tip luptă sau fugi. În cazul fobiei legate de sînge și rănire, 80% (Connolly et al., 1976; Ost et al., 1984a; Thyer et al., 1985) dintre pacienți manifestă o excitație simpatică inițială, urmată de trecerea bruscă la o excitație parasimpatică (procentul este, se pare, mai scăzut în cazul eșentioanelor colective; Page, 1996; Bienvenu și Eaton, 1998). Scăderea concomitentă a ritmului cardiac și a presiunii sanguine poate duce la leșin de
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
răspuns de tip luptă sau fugi. În cazul fobiei legate de sînge și rănire, 80% (Connolly et al., 1976; Ost et al., 1984a; Thyer et al., 1985) dintre pacienți manifestă o excitație simpatică inițială, urmată de trecerea bruscă la o excitație parasimpatică (procentul este, se pare, mai scăzut în cazul eșentioanelor colective; Page, 1996; Bienvenu și Eaton, 1998). Scăderea concomitentă a ritmului cardiac și a presiunii sanguine poate duce la leșin de emoție (i.e., sincopă vasovagală). Medicul are la dispoziție mai
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
obstacolelor pe care le ridică leșinul. Marks (1988) a sugerat ca expunerea să fie dirijată în timp ce pacientul stă întins. Ost și Sterner (1987) au propus o alternativă și un tratament mult mai practic. Pornind de la premisa că trecerea bruscă la excitația parasimpatică favorizează sincopa vasovagală, ei și-au învățat pacienții să încordeze diferite grupe de mușchi, ca răspuns la primul semn al sincopei. Au obținut rezultate pozitive, care s-au menținut mai bine de șase luni. Făcînd o comparație între relaxarea
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
acasă la ei. S-au obișnuit cu senzația de tensiune și se pot simți chiar relaxați, în comparație cu momentele în care se simt extrem de anxioși sau panicați. Totuși, nu este de dorit ca tensiunea să aibă un nivel ridicat, deoarece amplificarea excitației, generată chiar și de evenimente minore, poate contribui la apariția altor simptome, cum ar fi hiperventilația și panica. Unde simțiți tensiune? În următoarele 12 zile, vă rugăm să vă monitorizați tensiunea din corp. Utilizați următorul tabel pentru a indica localizarea
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
al reacțiilor psihologice. Modelul specific al reacției a fost numit sincopa vasovagală. Sincopa vasovagală implică un proces cu două etape. În prima etapă survine o intensificare a ritmului cardiac și a presiunii sanguine. Acest fapt este o urmare a unei excitații sporite, cauzate de componenta simpatică a sistemului nervos involuntar. Componenta simpatică a sistemului nervos involuntar este responsabilă cu reacția luptă sau fugi, iar activarea sa declanșează reacțiile de frică descrise în secțiunea 1 a ghidului. Totuși, sistemul nervos involuntar are
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
cel mai important pe care trebuie să vi-l amintiți este că respirația lentă este foarte utilă la începutul declanșării reacțiilor fizice. Pe măsură ce ritmul se intensifică, iar corpul se pregătește în vederea pericolului, calmarea respirației poate contribui la normalizarea nivelului de excitație al corpului. Totuși, odată ce sînteți în stare de excitație, trebuie să puneți capăt scăderii rapide a ritmului cardiac și a presiunii sanguine. Pentru a realiza acest lucru, aveți nevoie de o tehnică nouă. Tensiunea aplicată Cea de-a doua tehnică
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
amintiți este că respirația lentă este foarte utilă la începutul declanșării reacțiilor fizice. Pe măsură ce ritmul se intensifică, iar corpul se pregătește în vederea pericolului, calmarea respirației poate contribui la normalizarea nivelului de excitație al corpului. Totuși, odată ce sînteți în stare de excitație, trebuie să puneți capăt scăderii rapide a ritmului cardiac și a presiunii sanguine. Pentru a realiza acest lucru, aveți nevoie de o tehnică nouă. Tensiunea aplicată Cea de-a doua tehnică pe care va trebui să o învățați și să
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
aplicată Cea de-a doua tehnică pe care va trebui să o învățați și să o stăpîniți este tensiunea aplicată. Aceasta are drept scop scăderea tensiunii arteriale, astfel încît să vă puteți controla reacțiile. În esență, are drept scop intensificarea excitației fizice, ca și alergatul pe scări, într-o manieră adecvată circumstanțelor medicale. Iată care sînt etapele de urmat: Încordați simultan mușchii brațelor, ai pieptului și picioarelor. Continuați să-i mențineți încordați pînă ce aveți o senzație de căldură în față
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
mai recent, Ito și colaboratorii săi (1995) au observat că reducerea fixității ideilor specifice TOC survine în paralel cu ameliorarea altor simptome ale acestei tulburări. Printre factorii care pot afecta succesul tratamentului se numără inhibiția comportamentală sau cognitivă excesivă și excitația excesivă în prezența stimulilor generatori de anxietate (Foa et al., 1983a). În primul caz, folosirea tehnicilor de concentrare a atenției, concomitent cu expunerea in vivo, poate sprijini instalarea obișnuirii cu stimulii. O excitație prea intensă poate deveni un element al
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
numără inhibiția comportamentală sau cognitivă excesivă și excitația excesivă în prezența stimulilor generatori de anxietate (Foa et al., 1983a). În primul caz, folosirea tehnicilor de concentrare a atenției, concomitent cu expunerea in vivo, poate sprijini instalarea obișnuirii cu stimulii. O excitație prea intensă poate deveni un element al elaborării programului terapeutic, necesitînd o reevaluare a potențialului generator de anxietate al stimulilor, în așa fel încît excitația să fie menținută la niveluri moderate, urmărindu-se procesarea emoțională și crearea obișnuințelor. Unul dintre
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
concentrare a atenției, concomitent cu expunerea in vivo, poate sprijini instalarea obișnuirii cu stimulii. O excitație prea intensă poate deveni un element al elaborării programului terapeutic, necesitînd o reevaluare a potențialului generator de anxietate al stimulilor, în așa fel încît excitația să fie menținută la niveluri moderate, urmărindu-se procesarea emoțională și crearea obișnuințelor. Unul dintre factorii clinici care nu influențează tratamentul este vîrsta de debut a simptomelor. De fapt, după cum au afirmat Foa și colaboratorii săi (1983a), cu cît vîrsta
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
Distincția este importantă deoarece, deși gîndurile verbale generează o reacție cardiovasculară slabă, imaginile cu aceeași tematică determină reacții mai intense. Borkovec și colegii săi au emis ipoteza că persoanele care manifestă preocupări folosesc verbalizarea ca pe o strategie pentru diminuarea excitației simpatice provocate de ideile amenințătoare și că procesul neliniștii poate reprezenta cauza reducerii variabilității autonome asociate cu TAG. Deși strategia verbalizării poate fi adaptată la numeroase contexte, mai ales la cele interpersonale, inhibarea proceselor emoționale reprezintă o adaptare defectuoasă, deoarece
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
mai ales la cele interpersonale, inhibarea proceselor emoționale reprezintă o adaptare defectuoasă, deoarece contribuie la perpetuarea semnificațiilor emoționale negative și împiedică dispariția reacției de frică. Stöber (1998) a investigat un mecanism care ar putea explica legătura dintre îngrijorare și reducerea excitației somatice, argumentînd că respectivele concepte abstracte ce caracterizează grija ar putea contribui la absența imaginarului mental aferent, precum și la incapacitatea angajării în etapele concrete ale rezolvării problemelor. De asemenea, Borkovec și colaboratorii săi au discutat rolul neliniștii ca încercare de
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
consecință a ipotezei că TAG prezintă procesele primare ale anxietății în absența panicii ca trăsătură principală. Pe scurt, tiparul vulnerabilităților biologice și psihologice reprezintă fundalul pe baza căruia evenimentele negative din decursul existenței generează afecte negative. Printre acestea se numără excitația fiziologică asociată cu reacții neurobiologice legate de stres și sentimentul că evenimentele survin în mod imprevizibil și incontrolabil (Barlow, 1988, p. 579). Modificarea ce survine în sfera atenției, respectiv o concentrare mai mare asupra sinelui (și scăderea concentrării asupra unor
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
Barlow, 1988, p. 579). Modificarea ce survine în sfera atenției, respectiv o concentrare mai mare asupra sinelui (și scăderea concentrării asupra unor activități mai importante aflate în curs de desfășurare), precum și vigilența crescută față de amenințările viitoare determină amplificarea ulterioară a excitației și crearea unui ciclu al temerii anxioase. Un studiu efectuat pe un grup numeros de persoane a evidențiat riscul crescut al TAG în urma unor evenimente existențiale (Blazer et al., 1987). Conform aceluiași studiu, evenimentele existențiale determină o creștere mai accentuată
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
Ladouceur et al., 1998). În ultimul rînd, modelul încorporează rolul evitării cognitive care, conform lui Borkovec și colaboratorilor săi, în concordanță cu conceptul preocupării ca evitare a temerilor avansează ipoteza că neliniștea, în calitate de proces cognitiv semantic, are ca efect diminuarea excitației somatice, activată în principal de imaginile amenințătoare. Prin urmare, îngrijorarea este consolidată în mod negativ prin diminuarea simptomelor somatice. Acest model s-a bucurat de sprijinul unor ipoteze anterioare. De exemplu, chestionarele de evaluare a fiecăruia dintre cei patru factori
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
adevărat că retrăiește evenimentul. Aceste fenomene disociative sînt numite flashback-uri. Sînt destul de rare, însă sînt confundate adesea cu imaginile intruzive, cu impact puternic, menționate anterior. Ultimele două criterii referitoare la reexperimentare sînt detresa psihologică (B4) și simptomele fizice de excitație ca reacție la amintirea traumei (B5). Astfel de amintiri cuprind nu doar elemente traumatice evidente ale traumei, ele pot include și o varietate de stimuli idiosincrasici precum sunete, mirosuri sau chiar stări interne prezente în momentul traumei. Simptomele legate de
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
cuprind nu doar elemente traumatice evidente ale traumei, ele pot include și o varietate de stimuli idiosincrasici precum sunete, mirosuri sau chiar stări interne prezente în momentul traumei. Simptomele legate de reexperimentare sînt extrem de neplăcute și au drept consecință o excitație crescută asociată cu evitarea stimulilor. În încercarea de a reduce aceste fenomene intruzive, persoana încearcă să evite orice îi poate aminti de traumă și, în cazurile mai severe, manifestă o paralizie a reactivității generale. Aceste simptome sînt reunite în grupul
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
mod sigur, conform experienței clinice, dacă un supraviețuitor al unei traume nu întrunește criteriile pentru un diagnostic formal de SSPT, aceasta se datorează faptului că nu manifestă suficiente simptome asociate cu paralizia emoțională. Ultimul grup de simptome sînt cele de excitație crescută persistentă. Tulburarea somnului (criteriul D1) pare a fi aproape universal în primele zile de după traumă. Unii supraviețuitori afirmă că le este teamă să adoarmă din cauza imaginilor intruzive și a coșmarurilor, iar în cazul altora, teama pentru siguranța proprie este
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
Apar dificultăți de concentrare (D3), adesea ca rezultat al intruziunilor frecvente. Persoanele cu SSPT tind să fie hipervigilente (D4) întotdeauna în căutare de semne ale unui potențial pericol , trăsătură care se observă adesea pe parcursul interviului clinic. Ultimul simptom legat de excitația crescută este răspunsul exagerat de tresărire (D5). Acesta se caracterizează nu numai printr-o excitație fiziologică exacerbată față de stimuli, ci și prin incapacitatea de obișnuire cu prezența repetată a stimulului respectiv. Diagnosticul de SSPT necesită prezența a două dintre aceste
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
să fie hipervigilente (D4) întotdeauna în căutare de semne ale unui potențial pericol , trăsătură care se observă adesea pe parcursul interviului clinic. Ultimul simptom legat de excitația crescută este răspunsul exagerat de tresărire (D5). Acesta se caracterizează nu numai printr-o excitație fiziologică exacerbată față de stimuli, ci și prin incapacitatea de obișnuire cu prezența repetată a stimulului respectiv. Diagnosticul de SSPT necesită prezența a două dintre aceste simptome de hiperexcitație. DSM-IV impune condiția ca simptomele din grupurile B, C și D să
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]