2,256 matches
-
format la Kiev. Totuși, identitatea culturală rusească prevalează în cazul său. Rusa reprezintă, pentru autor, limba maternă, iar mama sa are descendență rusească. Asemenea celor doi precursori importanți ai săi (a căror influență stilistică e recunoscută, de altfel, de majoritatea exegeților lui Kurkov), Gogol și Bulgakov (și ei scriitori ucraienieni aparținători de literatura rusă), actualul profesor de la Cambridge experi mentează un complex identitar. Se identifică, după propriile observații, din diverse interviuri, cu universul spiritual ucrainean (devenit, într-adevăr, axul tematic al
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
tice", așa-zicînd. Dizgrațios fizionomic (oamenii îl evită, spe riați de înfățișarea sa), extrem de inteligent, el a fost înzestrat cu un talent singular acela de a intui situații complexe, prin simpla sesizare a codurilor lor exterioare. Pornind de la informații sumare, Ushikawa (Exegetul prin excelență, în ecuația metaforică a textului) deslușește straniile ambiguități generate de "poarta dintre lumi", scoțînd la lumină relația sentimentală cu un iz aproape mistic a eroilor centrali. Incursiunile "tălmăcitoare" ale detectivului sugerează acribia, dar și finețea oricărui exercițiu interpretativ
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în 1947 se împotrivește epurării profesorilor "non- conformi". Cu alte cuvinte, atitudinea militantă și amestecul de poziții față de artistic sunt vocația, nu divorțul de ea. Dacă alege lupta, o face pentru că este în natura ei. Poza de ideolog cultural, de exeget al împletiturii dintre social, politic și artistic, i se potrivește. Northrop Frye recomandă creatorilor să fie purtătorii de cuvânt ai comunității din care provin: "Orice artist trebuie să stabilească un raport de înțelegere cu comunitatea din care face parte; mulți
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
consemneze una dintre etapele reintegrării operei lui E. Lovinescu în circulația valorilor. Memoria tatălui este eternă, nu și coordonatoare. Este adevărat că autoarea deține aceleași convingeri, dar ele țin de concizia în gândire și expresie, de claritatea procesului interpretativ. Ambii exegeți, fiecare în momentul și spațiul său, doresc impunerea unui model critic lipsit de confuzii ideologice. În opere, urmăresc sincronul cu literatura europeană, susțin munca în folosul criticii de întâmpinare, pătrund intuitiv în mijlocul textelor ca să le surprindă originalitatea. Amândoi dispun de
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
ca simple anunțuri. Rămân mărturie a stilului de lucru înregistrările și volumul de Întrevederi. Discuțiile netrunchiate, dactilografiate întocmai, nu evidențiază calitățile interpretului, ci tehnicile prin care încurajează, ghidează și convinge interlocutorul să meargă pe un anumit traseu. Numai un excelent exeget își poate coordona interlocutorii astfel încât să se ajungă la un consens. III.3. Pledoarii pe calea undelor Monica Lovinescu accesează cel mai des domeniul literaturii. Ei i se adaugă politica, știința, filosofia, istoria, descoperirile din domeniile umaniste și noile teorii
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
apărute la un an diferență, dar asemănătoare în esență. Și, mai ales, utile în demonstrația pe care o realizează. Este de netăgăduit preocuparea pentru descoperirea panopliei hermeneutice adecvate aflării esenței creației literare și a valorii sale. Negarea, respingerea ideilor celorlalți exegeți dovedește excelenta pregătire intelectuală fără de care argumentările ar fi nule. Deși critica din cronici își îndeplinește rolul după terminarea actului de creație și teoretic nu mai poate schimba nimic, la nivelul percepției ordonează și modifică criteriile de receptare nu numai
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
lovinescian, am apelat la conceputul de anxietate a influenței, în direcția teoriei lui Harold Bloom. Urmărit astfel, am constatat o oarecare influență, atât în discursul critic, cât și în cel memorialistic. Primul și marele ei lector este Eugen Lovinescu. Ambii exegeți, fiecare în momentul și spațiul său, doresc impunerea unui model critic lipsit de confuzii ideologice, urmăresc sincronul cu literatura europeană, întrebuințează critica de întâmpinare, pătrund intuitiv în mijlocul textelor pentru a le surprinde originalitatea. Dispun de o axă morală incontestabilă, de
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
aprecierea acestuia în ceea ce privește un oarecare românism exclusivist al lui Steinhardt, care la un moment dat, în dialogul la distanță cu Zaharia Sângeorzan vorbește de "puritate etnică" și de "sluțenii și defecte" pe care le-am fi luat "de la celelalte neamuri". Exegetul lui Steinhardt consideră că acesta "e adeptul acelei comunități care s-ar afla în interferență cu Mitteleuropa". În ceea ce privește încălcarea normelor "politicaly corectness"-ului de către Steinhardt, într-un pasaj din Jurnal în care vorbește de rasism cu referire directă la țigani
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Pillat, Adrian Maniu; de repetate ori se referă la Mihail Sadoveanu, la Liviu Rebreanu, Camil Petrescu și Hortensia Papadat-Bengescu, la Mircea Eliade, la scriitori de al doilea raft ori la debutanți, totdeauna cu acuitate și simț al proporțiilor. Nu o dată, exegetul operează cu criterii morale, psihologice ori sociologice, dar fără a le aduce în primul plan, utilizându-le în măsura în care acestea pot adânci, stabili relații semnificative ori consolida judecata estetică. Va discuta așadar despre Specificitate etnică și creație literară, despre Literatura șesului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
unui intransigent, care „a ridicat foiletonul la rangul unui oficiu”. Dacă nu ar fi dispărut atât de neașteptat, la patruzeci și cinci de ani, e de presupus că literatura română ar fi continuat să aibă în C. pe unul dintre exegeții cei mai temeinici. Ca să facă critică, Pompiliu Constantinescu n-a socotit cu cale să-și formuleze vreun sistem, așa cum (și luăm analogia din admirabilul său studiu despre Creangă) autorul Amintirilor a intuit viața țăranului, fără s-o pună în teorii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
plan. Lucrarea Studii de lexicologie biblică propune o metodă nouă în abordarea textuală, interlingvistică, istorică și comparativă a lexicului de origine biblică al limbii române. Cunoașterea limbilor vechi (greacă, latină, slavonă, ebraică) și a câtorva limbi moderne i-au permis exegetului evidențierea unor interesante fenomene de transfer semantic și frazeologic din limbile „sacre” în limba română, produse în procesul de traducere. Comentariile ce însoțesc traducerile biblice publicate în seria Monumenta Linguae Dacoromanorum se caracterizează prin finețe a distincțiilor și bogăție a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288291_a_289620]
-
distincțiilor și bogăție a asociațiilor, prin rigoare și suplețe, minuție și lărgime de vederi, mobilitatea susținând un demers interpretativ doldora de erudiție. Admirator declarat al Evului Mediu latin și al filosofiei scolastice, M. s-a înscris în pleiada de tineri exegeți care după 1990 au contribuit la trezirea interesului pentru această zonă culturală. Tălmăcirile din Sf. Augustin (De dialectica, De Magistro, Confessiones), Plotin, William Ockam, Thomas de Aquino sau din Emmanuel Swedenborg se remarcă prin corectitudinea transpunerii, adecvarea terminologică, acuratețea expresiei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288291_a_289620]
-
lecturii, încercând, prin „distilarea” judecăților critice precedente și redefinirea categoriilor estetice ale „monotoniei”, „anonimatului” și „banalității”, să ajungă la resorturile psihologice profunde ale creației bacoviene. Închis în propria singurătate, lipsit de orice apetență pentru publicitate sau celebritate, Bacovia îi apare exegetului ca având o dublă identitate: scriitor și cititor al propriei sale opere, poetul nu scrie pentru ceilalți, ci doar pentru sine - cititorul de mai târziu. Opera bacoviană contopește astfel în vers funcțiile reflexivă și tranzitivă ale limbajului, proces în cadrul căruia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286782_a_288111]
-
modernă chestiunea abordată e examinată cu infinite precauții de precizie științifică și istorico-literară), îndrăzneață pentru epoca în care a apărut (de pildă, în același capitol sunt prezentate concepția lui Friedrich Nietzsche despre tragedia greacă și ecourile teoriei nietzscheene la diferiți exegeți), lucrarea lui G. e cu deosebire interesantă și prin ultimele capitole, unde se face referire la contemporaneitate și la teatrul modern, într-o viziune cu largă deschidere filosofica și antropologica. Eseistul schițează o paralelă între condiția omului în Antichitatea greacă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
George Barițiu, subiect al unei monografii publicate în 1966 (Premiul „N. Bălcescu” al Academiei Române). Meritul principal al ideologului literar Barițiu e identificat în „îndreptarea scriitorilor spre perfecțiunea clasică, spre captarea izvoarelor literaturii populare și spre idealurile naționale”. Ca istoric literar, exegetul are avantajul unei pregătiri ce-i facilitează înțelegerea largă a contextului istoric și a complexei personalități a lui Barițiu (educator, ziarist, om politic, istoric, scriitor, director de conștiințe). De același avantaj beneficiază și monografia C. A. Rosetti (1970). În ceea ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288427_a_289756]
-
înțeleasă ca metafizică pornind de la premise științifice. Astfel, imaginarul poetic nu este altceva decât imaginarul cuantic, în care cuvintele sunt cuante etc. Comentând aspirația lui N. spre revelarea unității contrariilor, a legăturii poeziei cu știința, Mircea Anghelescu îl plasează pe exeget într-o „familie” specială a esteticii românești, alături de Ion Barbu însuși, de Pius Servien și Matila C. Ghyka. SCRIERI: Ion Barbu. Cosmologia „Jocului secund”, București, 1968; Nous, la particule et le monde, Paris, 1985; ed. (Noi, particula și lumea), tr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
până la marii reprezentanți clasici, un eseu despre istoriografia la greci, insolita comparație între Aristotel și abatele Bremond cu privire la „purificarea” tragică. O componentă importantă a activității lui P. o formează critica poetologică, domeniu care îl situează printre cei mai de seamă exegeți români clasiciști. În Formarea ideilor literare în Antichitate (1944), studiu pe care îl actualizează în 1972 după ultimele cercetări mondiale, savantul face o expunere a celor trei perioade distincte în evoluția poeticii antice: clasică, elenistică și greco-romană. Pentru perioada clasică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288823_a_290152]
-
87 Lucian Raicu. Calea, adevărul și viața capodoperei / 94 Virgil Podoabă. Despre Mircea Zaciu sau ultimul latin / 100 Barbu Cioculescu. Criticul simpatetic / 104 Gelu Ionescu. Războiul de șaizeci de ani / 107 Bujor Nedelcovici. Amputarea melcului de cochilie / 119 Emil Manu, exeget al operei lui Marin Preda / 123 Nicolae Bârna. Din nou despre avangardism / 127 Nicolae Oprea. Multum in parvo. O monografie V. Voiculescu / 130 Valentin Tașcu. Eseistul, poetul, romancierul / 133 Marin Mincu sau mitul scriitorului total / 138 Mircea A. Diaconu. "Gândirea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Demetriescu și nici medicii A. Șunda și C. Bacaloglu. Falimentul libretului freudist, precum și al imposturii belicoase și invidioase față de personalitatea lui Eminescu, se demonstrează cu prisosință pe baza unei bibliografii impresionante (patru sute șaptezeci și cinci de poziții), comentate cu dăruirea exhaustivă a exegetului, cu proiectarea personalității eminesciene în lumina neasfințită a creației, dar și cu aplicația unei reci viziuni asupra vieții poetului în istorie. Viziune ce nu exculde farmecul spectacolului de idei, în sintonie cu pasiunea lui Eminescu pentru ideea abstractă a frumuseții
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
găsite cu trudă prin colecțiile Bibliotecii Academiei, ci și prin lansarea temerară a unui nou scenariu biografic eminescian. Aceasta cu riscul de a intra în contradicție cu eminescologia consacrată, începând cu Maiorescu, Ibrăileanu, Călinescu și terminând cu editorii, biografii și exegeții mai vechi sau mai noi. Extrem de interesantă ni se pare și acea addendă a textelor eminesciene din "Timpul", ce se îmbină fericit cu albumul incomod al caricaturilor de epocă. Nicolae Georgescu Romanul edițiilor eminesciene Eminescu și editorii săi (București, Editura
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
se vedea în acest sens cea mai recentă carte: "Un an din viața lui Eminescu", ibidem, 2006) înspre investigația exhaustivă a scrierilor sale, în primul rând a poeziei, asupra căreia se apleacă într-o multiplă postură: biograf, bibliograf, editor și exeget al fiecărui vers eminescian de-a lungul istoriei sale, de la manuscris la faza de tipăritură (periodic sau carte) până la cele mai recente editări. Adevărul e că N. Georgescu se ocupă de mai bine de un deceniu cu aparent benigna confruntare
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ce crezuse sincer în utopia socialistă și în ascensiunea lui politică, va fi debarcat ca ultimul proscris. În ciuda sinusoidelor sale biografice și civice, ba am zice tocmai de aceea, N. Breban își va găsi în S. Damian cel mai autorizat exeget, exhaustiv prin rafinamentul grilei tematiste și distilările ideologiei personajelor. Texte critice disparate ce pot deveni un fel de micromonografie a operei brebaniene, merită a fi introduse în circuitul cursurilor universitare și al manualelor de liceu. Numeroasele mostre de inegalabil talent
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
al societății civile, ci mai degrabă un ciob, un fragment rătăcit din amfora civilității interbelice". Aproape diabolic este tratamentul critic aplicat poeziei lui Nichita Stănescu, liderul maxim al generației '60. Dincolo de nedreptele aluzii biografice, verdictul se înscrie în linia obsesiilor exegetului, concepute ca plombe în exercițiul demolator: "poezia stănesciană s-a situat mereu dincoace sau dincolo de conștiință, dincoace sau dincolo de simțul identității și responsabilității. Ea nu este doar impersonală, ci entuziastă în ceea ce privește fuga de personalitate, implicând o haideți să-i spunem
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
sunt două măsuri, două judecăți de valoare etică și morală pentru fenomene politice petrecute în aceeași perioadă istorică și cu consecințe la fel de grave?! De ce extrema dreaptă este condamnată (pe bună dreptate), iar extrema stângă este... trecută cu vederea?". Emil Manu exeget al operei lui Marin Preda Murind într-un desăvârșit anonimat la București în 2006, Emil Manu (Emil Cismărescu, n. 1922 satul Manu, comuna Tâmna, jud. Mehedinți) oferă ample referințe autobiografice într-o carte mai veche, "Galaxia Eros"(1997). Reamintim deloc
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Departe de a cultiva aceleași valori la mare preț în "Semănătorul", lunarul "Gândirea" este considerată totuși ca direcție ideologică, exponenta tradiționalismului. Sub aceeași zodie tradiționalistă se află, "gruparea atât de ... modernă de la Criterion", se miră cu tâlc Mircea A. Diaconu. Exegetul pune acest paradox pe seama obsesiei idealului național pe care au avut-o toți marii exponenți ai culturii și artelor românești în Europa, de la Cantemir, Miron Costin și iluminiștii ardeleni până la Brâncuși, Blaga, Eliade și George Enescu. Caracterului plural al modernității
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]