2,392 matches
-
Pius Servien, Introducere la un mod de a fi, introd. edit., Craiova, 1987. Repere bibliografice: Alexandru George, Necesitatea disocierii, LCF, 1995, 27; Geo Vasile, Viața și ficțiunile lui Mircea Eliade într-o interpretare inedită, LCF, 1998, 29; Liviu Grăsoiu, Primele exegeze, CL, 2003, 5. A.Ml.
POP-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288885_a_290214]
-
și melancolie... primise două premii, monografia Guardi nu are parte nici măcar de comentarii substanțiale. Lucrurile par a intra pe un făgaș cât de cât normal în 1986, când i se editează volumul Ochiul și lucrurile, conținând precumpănitor cronici, eseuri și exegeze dedicate artelor plastice. S-ar putea să fi fost gândit ca replică la Les Mots et les choses, lucrarea lui Michel Foucault, mutând domeniul „arheologiei științelor umane” de la limbajul verbal la cel vizual. Subiectele variate mărturisesc o preocupare comună - descoperirea
PLESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288852_a_290181]
-
cu Florea Firan); Sud-Vest. O antologie a scriitorilor contemporani din Oltenia, Craiova, 1998 (în colaborare). Repere bibliografice: Voicu Bugariu, Cartea de debut. Critica respectuoasă, LCF, 1981, 36; Laurențiu Ulici, Lectură analitică, RL, 1982, 9; Marin Beșteliu, Jaloane pentru o viitoare exegeză, R, 1987, 12; Constantin Cubleșan, „Hermeneutica lui Adrian Marino”, ST, 1994, 5; Bucur Demetrian, „Noaptea lui Vincent” sau Jurnalul, eterna întoarcere, CL, 1998, 11; Ioan Lascu, Un triplu jurnal, F, 1999, 6; Dicț. scriit. rom., III, 800-801; Petraș, Panorama, 533-536
POPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288903_a_290232]
-
Fănuș Neagu în relație cu natura. Cu Dicționar de literatură română contemporană (1971, ediția a doua în 1977) realizează prima trecere în revistă a fenomenului literar postbelic, un adevărat preambul la Geschichte der rumänischen Literatur (1980). Intenția zeflemitoare, notabilă în exegezele critice, se regăsește în proza lui P., îndeseobi în încercările antiliterare din romanul „sentimental” Doina Doicescu și Nelu Georgescu (1977) și în însemnările de „voiaj” din Călătorie sprâncenată (1980), unde ironia, războiul cu stereotipiile, locul comun și kitschul irup în
POPA-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
a scriitorului, de la antume la postume, la variante, articole, scrisori, note, însemnări. Tendința de a integra opera eminesciană în contextul literaturii universale și de a o examina în plan comparativ, detectarea unor afinități sau a unor influențe, analiza variantelor particularizează exegeza lui P. Problema relațiilor literare constituie obiectul altor studii monografice, precum Ion Creangă și basmul est-slav (1967), Teatrul ucrainean la Chișinău în a doua jumătate a sec. XIX - începutul sec. XX (1974, în limba rusă), precum și al culegerilor de articole
POPOVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288963_a_290292]
-
recenzii despre noile apariții. Incitante sunt și rubricile „Jurnal de poet”, exprimând o viziune „subiectivă” asupra poeziei și poeților, „Limba română - patria comună”, cu puncte de vedere asupra peisajului cultural din întregul spațiu de limba română, „Școala în tranziție”, cu exegeze și eseuri utile învățământului, „Galaxiile spiritului”, unde se prezintă fenomene literare semnificative din întreaga lume. Mai pot fi citite pagini din literatura de sertar a unor scriitori disidenți, sub genericul „Universul arhivelor românești” sunt relatate episoade din istoria Moldovei de
PORTO-FRANCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288978_a_290307]
-
de aiurea și de a evalua stadiul perspectivelor și metodelor critice, justificate și cântărite, la vedere, înainte de a fi puse la lucru. Valoarea demonstrativă a studiului ține și de modul neostentativ de adaptare a unei metodologii moderne. De altfel, ansamblul exegezei e lipsit de denivelări sau stridențe și - lucru remarcabil la proporțiile lucrării - perfect echilibrat. Este una dintre marile izbânzi critice de după 1945. În viața literară și publică P. este cunoscută ca o editoare cu o activitate epatantă, nu numai ca
POPESCU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288935_a_290264]
-
onoare a Uniunii Scriitorilor), V. Voiculescu și lumea lui (1993), V. Voiculescu la Pârscov (1996), V. Voiculescu, contemporanul nostru (1997) și Detenția și sfârșitul lui V. Voiculescu (2000), lucrare realizată pe baza studierii arhivelor Securității, seria încheindu-se cu o exegeză completă dedicată poetului, Viața lui V. Voiculescu (2003). Concomitent, o atracție deosebită a exercitat-o figura lui Alexandru Odobescu, surprinsă în lucrarea Al. I. Odobescu și Buzăul (1995) și în monografia Romanul vieții și operei lui Alexandru Odobescu (2001). O
POPESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288931_a_290260]
-
tonalității participative. Totuși, meritul poetului este acela de a fi întrezărit în euritmia fluid-elegiacă a interiorității sale modalitatea de a aduce o notă modernă în poezia ardeleană, direcționată, în genere, de activism și civism etnic. P. este și autorul unei exegeze critice, Poetul Ion Moldoveanu și destinul său linosian (1942). Foarte înzestrat, dispărut în plină tinerețe, poetul e comparat aici cu miticul cântăreț Linos, ucis în zorii vieții, din invidie, de zeul Apollo. SCRIERI: Plecarea spre legendă, Mediaș, 1936; Literatura ardeleană
POPA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
cercetărilor proprii. Textul stabilit în ediția critică, cât și studiul critic aferent, precum și celelalte incursiuni în opera lui Nerval din perioada pariziană vor tranșa chestiuni multă vreme controversate și vor oferi răspuns unor aspecte obscure. Cu acest tip de studii exegeza nervaliană, atât de frecvent supusă speculațiilor, intră în etapa sa științifică și lucrul a fost recunoscut fără rezerve de universitarii și specialiștii francezi în domeniu. P. se numără, de asemenea, printre promotorii cercetărilor românești de literatură universală și comparată, contribuind
POPA-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288914_a_290243]
-
E drept că poetul practică o formulă mereu în ton cu epoca, dovedind, de la un volum la altul, o capacitate notabilă de autoregenerare; și că, totodată, unele „metafore obsedante” (copilăria, masca, ritul, jocul, convenția și revolta etc.) reverberează adesea în exegeză, devenind „teme” sui-generis ale discursului critic. Dar, pe de altă parte, lirica reprezintă o perpetuă încercare de emancipare a poetului de sub tutela criticului. Livrești, reflexive și autoreferențiale, poemele postulează ingenuitatea ca deziderat intangibil, și nu ca pistă de decolare a
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
orgoliul și umilința, curajul stăpânirii și al aservirii.” Prin urmare, atât poezia, cât și critica presupun o modelare concomitentă a eului și a lumii, a poetului/interpretului și a textului. Iar modalitatea critică cea mai adecvată acestui ideal este o exegeză empatică, bazată pe comuniunea dintre lector și discurs și preocupată mai degrabă de reconstituirea universului imaginar al operei decât de descrierea angrenajului său retoric. În fond, așa se explică și atracția vădită a lui P. pentru Școala de la Geneva (și
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
retorică ce urmează a fi verificată prin confruntarea cu textul literar), descrierea poeticilor individuale și o foarte aplicată analiză de text. Fără a fetișiza obiectul studiat, P. punctează, în concluzie, rolul deopotrivă terapeutic și catalitic al avangardei. Din corpul acestei exegeze sunt extrase și dezvoltate ulterior două monografii autonome: A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei (1993) și Gellu Naum. Poezia contra literaturii (2001; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj). În cea din urmă, criticul procedează după canoanele genului
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
existenței poetului, cu insistență asupra bolii și morții sale. Romanul a avut succes, cunoscând numeroase ediții, înainte și chiar după cel de-al doilea război. Critica i-a rămas însă, în genere, nefavorabilă, întrucât l-a raportat constant la marile exegeze interbelice. În altă zonă, literatura pentru copii, P. s-a depășit pe sine prin Fram, ursul polar (1932), un roman realizat în linia lui Jack London, o adevărată capodoperă, ce a cunoscut și o neașteptată circulație în afara țării, mai mult
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
266-268, IV, 456-459, 524-528, 581-583, 631-634; Gheorghe Grigurcu, Cezar Petrescu, îndrăgostit, RL, 1999, 38; Lovinescu, Sburătorul, IV, 199-200, passim, V, 37, passim; Dicț. esențial, 645-648; Popa, Ist. lit., I, 265-267; Alex. Ștefănescu, Cezar Petrescu, RL, 2003, 5; Mihai Dascal, Fascinația exegezei. Exerciții de hermeneutică literară, București, 2003, 139-185. M.D.
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
Alex. Ștefănescu, Posibil roman al formării, RL, 1988, 51; Munteanu, Jurnal, IV, 175-177; Mircea Mihăieș, Casandra, fin de siècle, O, 1992, 2; Cornel Ungureanu, Poetul în septembrie, O, 1992, 17; Poantă, Scriitori, 84-87; Ulici, Lit. rom., I, 112-116; Alex. Ștefănescu, Exegeza tristeții, RL, 1996, 21; Dicț. analitic, I,274-276; Milea, Sub semnul, 106-109; Grigurcu, Poezie, II, 313-319; Mircea A. Diaconu, Nicolae Prelipceanu, „binemuritorul”, CL, 2000, 1; Alex. Ștefănescu, Frumusețea ideilor, RL, 2000,9; Dicț. esențial, 694-697; Popa, Ist. lit., II, 508-511
PRELIPCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
a operei, ediția - cea mai importantă până la cele îngrijite de Vladimir Drimba și Mircea Anghelescu - este selectivă, incluzând în primul volum versuri (traduceri, imitații, originale) și proza de imaginație, iar în al doilea articole despre literatură și limbă. Anunțate de exegeza operei lui Heliade, cercetările lui P. despre epoca Luminilor se materializează inițial în cursul ținut în anul universitar 1938-1939 - Literatura română în epoca „luminării”, care se ocupă numai de Școala Ardeleană, prezentată comparatist, pe fundal european, și uzând de o
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
lui Mihai Eminescu, un curs din 1947-1948 (editat postum, în 1969), poate fi considerat ținta finală a istoricului literar, către care se îndreaptă toate scrierile lui referitoare la romantism și la emanciparea treptată a literaturii române. Cursul venea în continuarea exegezei structurale și genetice a lui D. Caracostea, trecea însă accentele pe contextul istoric și pe biografia intelectuală a poetului și îmbina criteriul cronologic cu cel tematic și stilistic. Definitorie pentru personalitatea poetului este coordonata titaniană, care sfârșește în perspectiva reflexivă
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
și la limbajul gnomic. Cum arată Ioana Em. Petrescu, în forma ei definitivă interpretarea urma să aibă un caracter structuralist, să identifice formele logice (biografia intelectuală), universul poetic și formele afective. Studiul despre poezia lui Eminescu e precedat de istoricul exegezei, în cursul Eminescu în critica literară (1946-1947) fixându-se reperele: Titu Maiorescu, G. Ibrăileanu, Tudor Vianu, G. Călinescu, D. Caracostea. Capitolele rezervate ultimilor doi constituie centrul de greutate prin anvergura, dar și prin opoziția dintre opțiunile lor metodologice, stil analitic
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
Biblioteca din iarbă, Timișoara, 2002; Vina, Timișoara, 2002; Globalizare și cultură media, Iași, 2003. Antologii: Poeți din Bucovina., introd. edit., Timișoara, 1996. Repere bibliografice: Dan Culcer, „Orizontul lecturii”, VTRA, 1985, 2; Ion Simuț, „Vocația sintezei”, F, 1986, 9; D.I. Cenușer, Exegeza rebreniană azi, T, 1987, 6; Rodica Mureșan, Adrian Dinu Rachieru și umbra scriitorului, „Bucovina literară”, 1996, 1-2; Roxana Sorescu, O premieră, LCF, 1996, 7; Mircea Popa, Sorin Titel sau Scurta călătorie printr-o existență, TR, 1996, 18; Berca, Dicț. scriit
RACHIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289079_a_290408]
-
publică unele contribuții notabile Elena Sevastos: anecdote, cântece populare din Țara Oltului, cântece populare și strigături din Ardeal, precum și fragmente din studiile Nașterea la români și Înmormântarea la români și Elena Niculiță-Voronca: observații despre povești și descântece. O încercare de exegeză asupra operei lui Titu Maiorescu, semnată Alexandrina, a rămas neîncheiată, întrucât, din motive pecuniare, revista și-a încetat apariția. I.H.C.
RANDUNICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289132_a_290461]
-
mod direct creația literară, nu numai cercetarea și interpretarea ei, fiind recepționat, în primă instanță, ca un curent literar. Centrul de iradiere din care provenea nu mai era cel selectat tradițional de cultura română modernă, ci cel nord-american, chiar dacă prestigiul exegezei europene, mai ales al celei filosofice, îl consolida. Termenul era, de pildă, folosit cu naturalețe de Nicolae Manolescu în 1986, într-un eseu despre poezie. După mărturia lui Alexandru Mușina, cam în aceeași epocă „termenul în cauză a fost dezbătut
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
efectivă a orientării în literatura română contemporană, ilustrată nu numai de unii dintre optzeciștii canonici, ci și de scriitori ceva mai tineri, afirmați după 1990, cum ar fi prozatorii Adrian Oțoiu și Dan Perșa, totuși scenariul întrucâtva triumfalist acreditat de exegeza militantă a p. românesc - linia Cărtărescu-Lefter - nu se bucură de o acceptare unanimă. Contestările comportă, și ele, un sistem de argumentație convingător. Unul dintre cei mai energici contestatari, considerând imaginea p. românesc inautentică, idilic-voluntaristă, manipulată și confecționată, va fi - de la începuturile
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
rezultatul unei misterioase „ceremonii” a sintacticii. Definiția criticului ca „Sibylla prin gura căreia grăiește Textul” este, poate, cauza străduinței de a găsi cât mai multe „coduri” de interpretare a operei, iar obsesia originalității îl face să reînveșmânteze concluziile curente ale exegezei tradiționale în savante haine teoretice. Remarcabil este studiul despre opera lui Fundoianu, scindată, prin chiar motivația profundă a genezei sale (mărturisită de poetul însuși), între o „poetică a rupturii” și „animalității”, generatoare de tensiune expresionistă, și o încercare de reinventare
MORARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
se îmbină cu analiza naratologică, comentarea „metaforei obsedante” din imaginarul scriitorului - și anume conceptul de putere - făcându-se prin apelul la psihocritică. M. pornește de la premisa schizoidiei narative sesizabile între diferitele vârste ale prozei lui Ivasiuc (constatare de bază a exegezei) și demonstrează, într-o manieră receptivă la ultimele tendințe ale criticii, că aceasta se mulează, de fapt, pe un același pattern tematic, chiar dacă aparențele ar putea indica contrariul. Astfel, atât în etapa „scriiturii feminine”, „reflexive”, favorabilă introspecției și romanului de
MORARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]