1,411 matches
-
timpul și fără pretenția de a fi actualizată pe plan politic. Monarhia hasmoneilor (care au domnit de la jumătatea secolului al II-lea până în anul 63 î.C.) n-a fost niciodată recunoscută ca împlinire a acestei speranțe. Prin relatarea întoarcerii exilaților din Babilon și restaurarea lui Israel ca efect al unui nou „exod” și a unei noi „cuceriri”, inserând în acest context conceptul de alianță sau de angajament, de orice natură ar fi acesta, Deutero-Isaia ne oferă un paralelism aproape complet
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
14.3. Sâmbăta în iudaismul mijlociu În timpul exilului și după aceea, sâmbăta a devenit din ce în ce mai mult unul dintre elementele care defineau pietatea iudaismului mijlociu. În Cartea lui Ezechiel (în special Ez 20,12 șu.), alături de alte uzanțe, sâmbăta dobândește pentru exilați și pentru cei rămași în patrie calitatea de mărturisire de credință. a) Profetul o numește „semn”, „pentru ca să se cunoască că eu, Yhwh, sunt Dumnezeul vostru”. Prin urmare, sâmbăta trebuie „observată” (rădăcina šămar) și „sfințită” (rădăcina qiddeš, sensul ebraic de bază
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
să-l analizăm în detaliu în acest context (Maier 1972). Odată cu căderea Babilonului, se sfârșește exilul și, datorită libertății acordate de Imperiul Persan, unele grupuri de evrei se reîntorc în patrie, în vreme ce un alt grup destul de substanțial, descendenți ai primilor exilați, preferă să rămână pe loc. Acesta era format din persoane cu greutate economică și culturală: e de ajuns să spunem că între exilați figura profetul Ezechiel, care, exilat de la prima deportare din 597 î.C., și-a desfășurat ministerul său
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
unele grupuri de evrei se reîntorc în patrie, în vreme ce un alt grup destul de substanțial, descendenți ai primilor exilați, preferă să rămână pe loc. Acesta era format din persoane cu greutate economică și culturală: e de ajuns să spunem că între exilați figura profetul Ezechiel, care, exilat de la prima deportare din 597 î.C., și-a desfășurat ministerul său și în exil înainte de a doua deportare. Nehemia și Esdra veneau și ei din Babilon, în timp ce Zah 6,10 ș.u. dă mărturie
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Matei realizase un personagiu pe care îl voia numai aristocratic, dar era mai mult curios, ciudat, punct de plecare al unor legende în care, mitomania lui esențială se satisfăcea." Complexul portret realizat din lumini și umbre rembrandtiene e al unui exilat în această lume, al unui Don Quijote tragic, al unui vînător de iluzii; sufletește, e un alchimist năzuind să asocieze timiditatea și orgoliul, izolarea și revolta, inutilul și inactualul, postura de fanariot decadent și cea a spiritului imperial bizantin; această coabitare
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
că, dacă, pe atunci ar fi făcut matematici (cum face acum) poezia lui ar fi câștigat în curățire; că și-ar fi pus invențiunea în teoreme și perfecțiunea în versuri; că, în sfârșit (cum s-a mai spus) Byron, ne-exilat, membru al Camerei Lorzilor, ne-ar fi scutit de mult patos oratoric și fericit cu o poezie mai scurtă?" 33 Ion Barbu, "Joc second", în Versuri și proza, 1984, p. 26. 34 Ion Barbu, "Poezia leneșa", în Versuri și proza
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Petru Popescu, București, 1972 (în colaborare cu Petru Popescu); Edgar Rice Burroughs, Întoarcerea lui Tarzan, București, 1973; Charles Dickens, Impresii din Italia, București, 1997. Repere bibliografice: Emil Mladin, Fabrica de scriitori din Manhattan, RL, 1994, 29; Teodor Vârgolici, Romanul unui exilat, ALA, 1994, 231; Mirela Roznoveanu, O posibilă reîntoarcere; Titu Popescu, Din experiența exilului, în Gabriel Pleșea, Scriitori români la New York, București, 1998, 133-144, 154-158; Alex. Ștefănescu, Un scriitor agitat, RL, 1999, 38; Micu, Ist. lit., 653-654; Sasu, Dicț. scriit. SUA
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288850_a_290179]
-
nimic comun cu spitalele moderne de astăzi, și în care erau primiți, în afară de persoanele cu tulburări mentale - „nebuni” - „...o serie întreagă de indivizi diferiți între ei, cel puțin după criteriile noastre de percepție: cerșetori, săraci, invalizi, libertini, bătrâni în mizerie, exilați, șomeri îndărătnici - pe scurt, toți cei care în raport cu ordinea stabilită de rațiune, de morală și de societate dau semne de „dereglare”. În spitalele generale intră cel care nu poate și nu trebuie să facă parte din societate” (Foucault, 1996, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
vagabondajul este o pulsiune morbidă permanentă, o „fugă continuă” (R. Benon și P. Froissart) cu „abandonul impulsiv al domiciliului” (A. Joffroy și R. Dupouy). A. Marie distinge următoarele forme de vagabondaj: a) Vagabondajul de origine economică sau socială la șomeri, exilați, profesiuni ambulante, condamnați și recidiviști care se ascund de lege. b) Vagabondajul morbid la nevrotici, isterici, epileptici, oligofreni, psihopați, alcoolici. c) Vagabondajul etnic sau migrator specific unor populații care nu se pot fixa într-un anumit spațiu geo-social. d) Vagabondajul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și fiul său Antioh, îngr. Sorina Bălănescu, Iași, 1999. Traduceri: Vl. Korolenko, Note de călătorie în România, Iași, 1921; Lev Tolstoi, Povestiri pentru popor, București, 1927; N. Dobroliubov, Texte pedagogice alese, introd. trad., București, 1962. Repere bibliografice: Const. Bobeică, Un exilat din istorie: Vasile Harea, „Nistru”, 1990, 6; Mihai Lozbă, Vasile Harea, ALIL, seria B, t. XXXII, 1988-1991; Titus Raveica, Memoria amfiteatrelor, I, București, 1994, 149-153; Sorina Bălănescu, Centenar Vasile Harea, CRC, 1995, 6; Andrei Stratulat, „Basarabia pe drumul Unirii”. Document
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287413_a_288742]
-
asculți pe Ernest Stere sau pe Petre Botezatu, ca să păstrăm o oarecare simetrie). Era un plan ambițios și, după cum s-a dovedit, extrem de riscant pentru Paul Miron, urmărit pas cu pas de Securitate în țară și, ca bonus, denigrat de exilații români care îi reproșau colaborarea cu regimul lui Ceaușescu. Îmi aduc aminte o dezbatere de o seară întreagă, la Paris, în toamna lui 1991, cu Leonid Mămăligă (L. M. Arcade), pe această temă; el vorbindu-mi de o iluzorie "etică
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
celui de-al treilea an al perioadei interimare. Deși Acordul Oslo I acoperă un număr important de probleme, există trei chestiuni care nu au fost reglementate, este vorba de statutul Ierusalimului de Est, controlul resurselor de apă și statutul palestinienilor exilați (mai precis, dreptul acestora de a reveni în teritorii). Cu toate acestea, Acordul Oslo I (1993) a constituit debutul, procesul de pace fiind complinit ulterior cu o serie de acorduri ce vor stabili o serie de aspecte tehnice ale transferului
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
lui Romain Gary („La revedere și mulțumesc!”) deschid un arc de cerc În care intră aproape totul, de la semi-sinuciderea lui Socrate, la refuzul lui Seneca de a accepta imperiul necesității, la sinuciderea romantică, supusă capriciilor modei, la nefericirea istorică a exilaților (Zweig, W. Benjamin), la experimentul primejdios al drogului, al alcoolului ori, pur și simplu, al celebrității (Malcolm Lowry, Hemingway). Se poate muri din orice: din orgoliu aristocratic, precum Cato („Acum sunt propriul meu stăpân!”), din dezgust (ultimele cuvinte ale lui
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
neamu-lui nobil ce scoboară din zei, ți-o pretinde aceasta insuși Eumolpus preastrălucitul autor al neamului, ți-o pretinde aceasta însuși Erichtonius, înaintea lui Eumol-pus... Si tu chiar Cotys, odraslă demnă de părintele tău, dă o mînă de ajutor unui exilat ce se găsește în tabăra ta. Întind brațele rugătoare către tine, ca poet către poet - Ad vadem oratia brachia tendo!” Ovidiu spune că Eumolpos este strămoșul ancestral al neamului lui Cotiso, adică al geților și nimeni nu l-a acuzat
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
să reapară cu toată vigoarea. Căci aceasta este rațiunea supremă a exilului cultural: apărarea libertății de mișcare și expresie, salvarea normalității spirituale și culturale, solidarizarea și apărarea unui sistem de valori antitotalitare, antidespotice, antidictatoriale, dincolo de orice frontiere, persecuții și obstacole. Exilații de pretutindeni formează o nouă lume, o nouă realitate morală, culturală și socială. După 1940, și mai ales după 1945, se configurează, în proporții sporite, un nou tip uman și literar și o nouă conștiință morală și culturală: a liberului
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
nu deplâng plecarea lor, dar regret că n-au existat și mai mulți scriitori români care să-i fi imitat. în spiritul cel mai pur al cetății literelor, același Virgil Nemoianu (care se simte peste tot acasă și peste tot exilat) își dă seama și de imensa valoare a sistemului de relații culturale, inclusiv despre imaginea României. Dacă valorile românești nu circulă, nu sunt puse în evidență, scriitorii plecați nu păstrează legăturile utile, inclusiv între ei și cu cei din țară
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
utile, inclusiv între ei și cu cei din țară, cum putem pretinde ca realizările noastre să fie recunoscute? în același mod se exprimă și Matei Călinescu, atunci când face în același timp elogiul prieteniei și al comunicării sub pecetea tainei. între exilați, între ei, pe de o parte, și între exilați și cei rămași în țară, pe de alta, comunicarea și solidaritatea au fost permanente. în acest mod au corespondat umaniștii încă din Renaștere. Păstrez într-un dosar peste 50 de scrisori
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cum putem pretinde ca realizările noastre să fie recunoscute? în același mod se exprimă și Matei Călinescu, atunci când face în același timp elogiul prieteniei și al comunicării sub pecetea tainei. între exilați, între ei, pe de o parte, și între exilați și cei rămași în țară, pe de alta, comunicarea și solidaritatea au fost permanente. în acest mod au corespondat umaniștii încă din Renaștere. Păstrez într-un dosar peste 50 de scrisori primite de la Matei Călinescu (și numărul lor sporește mereu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
una din tristețile, din malaises-urile mele permanente 27. S-a ținut, într-adevăr, de cuvânt și a devenit o celebritate internațională. La fel au raționat și Mircea Eliade și E.M. Cioran. (Marele patron simbol-precursor, Alexandru Macedonski.) Și, de fapt, toți exilații care au făcut, efectiv, o carieră oarecare într-o altă cultură. în astfel de cazuri, complexul de inferioritate caută să și găsească o compensație necesară. Uneori, ea reprezintă chiar o strălucită revanșă asupra ignorării, marginalizării și, mai ales, persecutării suferite
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
american și să încerce să repornească împreună pe noi baze, alături de copilul lor, eșuînd însă, neputîndu-se lipsi de iubitul lăsat acasă, pe care îl aduce în propriul cămin al lui Andi sub pretextul prieteniei și al mîinii întinse unui nou exilat, vizitatorului, pentru a fugi cu el, în cele din urmă, înapoi în țara abia părăsită. Pare schematic și caricatural acest triunghi amoros, cînd îl aduni într-o frază, dar finețea nuanțelor și, pînă la urmă, imprevi zibilitatea naturii umane în fața
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
înțelegere a lui "Dumnezeu a murit" (devenit, cumva, sinonim cu "fiecare crede ce vrea"), care a condus la generalizarea aleatoriului și a relativismului contemporan. În dezacord cu discursul actual asupra sfîrșitului metafizicii, gînditor al contingenței, unic reper în absența Absolutului exilat, Meillassoux nu-l putea ignora pe marele poet al hazardului, mai ales că dilema lui Mallarmé seamănă bine cu a sa: cum să iei act de moartea versului alexandrin fără a renunța la poezia metrică, dacă nu împingînd versul liber
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
prezentare a poetei), Vintilă Horia (Sonet la statuie, A murit un sfânt, Exil), Constantin Virgil Gheorghiu (Dorul de țară, Primăvară în surghiun), N. I. Herescu, Florin Zaharia, Alexandru Ciorănescu, sub pseudonimul Mihai Tăcutu (Dor, Dunăre, Dunăre), Horia Stamatu, N. S. Govora (Exilații), Titus Barbu, I. G. Dimitriu, Georges Rosetti, Vasile Posteucă ș.a. Sub iscălitura Valeriu Anghel se tipărește poemul Adio libertății, transmis clandestin din țară de V. Voiculescu. Apar povestiri de D. N. Ciotori, Daniil Rosculescu și fragmente de roman de Mihail
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287874_a_289203]
-
exil. Colaborează la toate cele trei serii ale revistei „Drum” (Pittsburg), la „Apoziția” și „Revista scriitorilor români” din München, la „Vatra” din Freiburg și la „Buna Vestire” de la Roma. Marcată de nostalgia depărtării, sensibilitatea lirică a poetei surprinde toate dorurile exilatului. Imaginația reconstituie dimensiunile spațiului originar în gesturi și atitudini altădată familiare: „Încins de focul verii / într-un ceas mic / sfârtec cămașa subțire / de borangic. / Netezesc părul / ascuns subțiori / firele una cu alta surori. / Deșir bob după bob, / e dulce savurosul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287504_a_288833]
-
mesajului. Texte ample din Fiul risipitor dezvăluie gravitatea rostirii și o înclinație spre filosofare, fiind totodată semnul „ieșirii” din spațiul natal și al migrării către alte meleaguri. Turnul Babel pe Main sintetizează poetic dificultățile de adaptare pe care le resimte exilatul. Tragismul trăirii este însă camuflat de o ironie amară, adesea mușcătoare. Registrul ironic și alegoria încearcă să traducă stări sufletești de o tristețe profundă, în care își fac loc crize existențiale. Occidentul, superficial și banal, nu oferă nici o compensație celui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290444_a_291773]
-
sunt teme curente ale liricii lui C. Reproșul către semeni, avertismentul către burghezi, cu o fibră disperat-mesianică, se exprimă deseori în vers abrupt, alb, cu lexic dur, laitmotive fiind „groapa”, „dricul”, „viermii”, „ploșnițele”, iar în registrul moral, „paranoia”, „ratarea”, „eternul exilat”, „culmile și prăbușirea”. Dacă autorul izbutește mai puțin în factura titaniană a unui Arghezi blasfemiator, trubadurul din el cere să fie recitit în șoaptă; lângă ibricul de aramă care bolborosește basme bătrâne și amărui, cana de cafea „fumegă domoală”: „O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286120_a_287449]