1,441 matches
-
motivat el demersul. Și le-a povestit cum l-a scos el la aer, la soare, pe Voiculescu. „Părinte, mi-a zis el, aș ieși și eu, să mai văd soarele o dată”. „Domnule doctor, las-că vă iau eu”, i-am făgăduit. L-am luat în brațe, l-am dus afară, l-am așezat jos în solar și noi, restul, ne plimbam. Numai că, între timp, o jigodie de sergent major, s-a dus la el, și lovindu-l cu cizma, l-
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
pecetea pe trecutu-mi și mă duc în astă-sară Să sărbătoresc a noastr-a douăzeci aniversară! Am să gust cu-ai mei prieteni vinul cel uitat în hrubă. Vai de-acela ce cu mine va voi să stea la prubă!... Îți făgăduiesc, amice, c-am să fiu de-un chef nebun, Căci o dată zice omul tinereței rămas bun! Iară ție, o! amice, care atâția ani în șir Îmbolditu-ne-ai la lucru, adunând al nostru bir La comoara cea comună; luptător neobosit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
măcar la Început... ...Am făcut oare bine, am făcut rău astupându-mi urechile la propunerile lui Canianu? Cercetându-mi, iarăși, ursitele printre cele 36 de pagini ale Horoscopului, găsesc Între atâtea: „Venus, ca guvernor În casa a X-a, Îți făgăduiește succes În toate Întreprinderile care pri vesc plăcerile altora..., Întrebuințările tale În viață trebuind să fie În legătură cu sexul femeiesc și cu tot ce privește acest sex...“ [...] Nedumerit și nedeslușit stau Încă și astăzi, având dinainte terfelogul socotelilor Încheiate - cu pagubă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la telefon să l pot vedea aci, la mine, pe Sorbul. Careva dintre prieteni i-a vorbit de cartea asta, iar eu de paginile, abia Începute, cu amintirile entuzias melor noastre comune de acum aproape patruzeci de ani. Mi-a făgăduit, dar n-a venit la mine nici ieri, nici astăzi. Are treabă, Îmi spune mereu, pe lângă casa lui, pe la gospodăria lui. O fi bănuit, poate, În insistențele mele, mai știu eu ce i-ar turbura astâmpărul de peste cincispre zece ani
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cot la cot cu ei la treabă. - Un dispreț al realităților, o lăsare În voia soartei, o nepăsare pentru averile lumești și, pe cât se poate, o existență „artistă“ și de capul tău, asta ar fi „bunul meșteșug al vieții noastre“ făgăduit În acest capitol pe cât de min cinos În titlul său, pe atât de plăcut autorului. - Avertis mentele grave din cârciuma lui Sotir cu vin bun și vrăbioare fragede la grătar, cum și o Încheiere totuși optimistă, scrisă pe un pat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ei. Nu se pomenește în istorie o societate care după două mii de ani de existență să fie așa de bine organizată și să aibă o activitate așa de intensă cum este Biserica Catolică. Aceasta, pentru că Dumnezeiescul ei Făuritor i-a făgăduit asistența până la sfârșitul veacurilor și i-a spus clar că: „Nici porțile iadului nu o vor birui pe ea” (Mt 16,18) iar „Cerul și pământul vor trece dar cuvintele mele nu vor trece” (Lc 21,33). Afară de asigurarea harului
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de curve a cumpărat-o o bătrână cu un dinte de aur. Ce lume anapoda, a remarcat prietenul meu, cămașa mai sobră a luat-o tânăra, iar cămașa de curve a ajuns la bătrână! Cine știe dacă bătrâna nu-și făgăduiește de la ea vreun amor întârziat, cu care va da chix la fel ca și socialismul la capitolul erotism. Poate că a luat cămașa pentru fiica ei, am zis eu. Povestea asta a crescut și ea, proptindu-mi-se pieziș în
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
român s-a identificat cu politica partidului său comunist pentru că acest partid a fost și este singurul din istoria zbuciumată și de atâtea ori tragică a națiunii noastre, care a spus adevărul la bine și la greu; care n-a făgăduit în gol, ci a mobilizat; care n-a ascuns, ci a indicat calea de rezolvare; care n-a fâlfâit iluzii, ci a spus tuturor: «Iată, acesta este drumul de urmat, acestea sunt greutățile pe care trebuie să le învingem, acestea
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Hai, caramba“, am coborât cât am putut de repede și-am luat-o spre cealaltă sală, în care îmi lăsasem țoalele militare. M-am îmbrăcat și eu ca toată lumea și am coborât pe „platou“, la o zi obișnuită de instrucție, făgăduindu-mi să nu mă mai duc în viața mea la ginecolog. Pe la sfârșitul facultății am făcut o cistită. Bineînțeles că nu știam ce este. Doar că aveam presentimentul că n-o s-o mai duc mult. Continuam să mă spăl cu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
aci începe o epocă nouă pentru întreg poporul român, unul dintre cele mai importante evenimente, fiind reforma agrară din 1922, respectiv împroprietărirea țăranilor, adică a celor ce au dat tribut de sânge și de viață pentru reîntregirea gliei străbune, așa cum făgăduise regele Ferdinad I-ul, supranumit după aceea «cel Loial», în timpul luptelor din 1917. La 29 iunie a acelui an de foc 1917, în plin război se modifica articolul 19 din constituția țării în care se arăta explicit că spre a
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
comercială. Printre acestea, vechile case franceze, Robert, Georges, Darmet, Cazabon, Alexandre, Passini, Petit, arătau preferința lumei locale pentru produsele franceze, pentru spiritul și pentru gustul francez. La începutul acestei perioade, cu ocazia primei lui vizite la Iași, Regele Carol I făgăduiește orașului (după cum o atestă "Memoriile" suveranului, prezintate de un "martor ocular" care nu e decât scriitoarea, de curând scoasă din umbră de d. Lovinescu, Mite Kremnitz), "făgăduiește să petreacă adesea în mijlocul lui și să îngrijească pe cât îi va fi cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
începutul acestei perioade, cu ocazia primei lui vizite la Iași, Regele Carol I făgăduiește orașului (după cum o atestă "Memoriile" suveranului, prezintate de un "martor ocular" care nu e decât scriitoarea, de curând scoasă din umbră de d. Lovinescu, Mite Kremnitz), "făgăduiește să petreacă adesea în mijlocul lui și să îngrijească pe cât îi va fi cu putință de buna stare a reședinței sale de a doua, cum voiește să numească de aci înainte Iașii". În promisiunea aceasta regală, ținută de altfel cu nobilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
care l-au Înțeles rău. Spre deosebire de Ulise care coboară În Ithaca pe deplin lămurit asupra aventurilor lui, Tezeu iese din labirint cu mîinile goale. De fapt, unica sa biruința certă a fost aceea postumă, citată de Platon În Fedon. Tezeu făgăduise lui Apolo că, de va scăpa cu viață din labirint, atenienii vor face În fiecare an o procesiune la Delos. Și a rămas lege ca, din clipa plecării corăbiei spre Deîos și pînă la Întoarcerea ei, orașul să rămînă nepîngărit
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
necesară și nu ea mi-ar da dreptul la orgoliu, ci Îndrăzneala de a fi eu Însumi și de a fi fericit fără să uit nimic. Pentru a-l urma pe Ulise În insula nimfei Calypso (cea care i-a făgăduit să-i dăruie nemurirea dacă-și șterge din inimă Ithaca) nici n-ar trebui să alerg prea departe. Am văzut În deltă o pădure de sălcii hrănindu-se și putrezind În mîl, cu rădăcinile pe alocuri dezgolite ca niște mormane
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
timp definitiv, În care nu se mai poate schimba nimic; nimic nu e efemer aici, unde nu se mai schimbă nimic, unde templele nu mai Înfruntă primejdia de a cădea În ruine și unde memoria a devenit piramidă. Astfel, memoria făgăduiește totuși prea mult. Ea proliferează fastuos pentru a ține loc de viitor. Ceea ce reușește să uite această memorie prodigioasă este tocmai lipsa ei de speranță. Proust și-a exilat sfinxul În trecut, l-a făcut prizonier Între amintiri și l-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de a-și satisface dragostea pentru coerență. Dacă lîngă sfinxul de la piramide am fost zei, iar lîngă sfinxul grec am redevenit oameni, lîngă tine, zeiță a iubirii și frumuseții, toate acestea nu se mai contrazic... ...O zeiță, tu nu-mi făgăduiești nici surîsul ca Apolo, nici Înțelepciunea ca Atena. Dar ce altă Înțelepciune mi-aș putea dori În afară de cea a dragostei care Îmbrățișează, iată, iarăși, cu recunoștință toate lucrurile din jur, care știe că toate aceste zile nu se vor mai
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Părinți, să ne deslușiți cum v-a modelat Domnul de la începutul convertirii dumneavoastră; credem că acest lucru ne va fi de foarte mare folos mai ales nouă, și Societății. Dar, întrucât văd că nu ne îndepliniți rugămintea, îndrăznesc să vă făgăduiesc că, dacă faceți ceea ce ne dorim atât de mult, ne vom strădui să folosim bine acest dar; dar dacă nu, nu vom deznădăjdui, ci vom păstra aceeași încredere în Domnul ca și cum ați fi scris totul”. Părintele n-a răspuns nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
vei putea îndura această viață cei șaptezeci de ani câți mai ai de trăit?”. Dar la acest imbold pe care îl simțea ca venind de la dușman, răspunse tot în mod lăuntric, cu multă hotărâre: „O, spurcatule! Poți tu să-mi făgăduiești măcar o oră de viață?”. Astfel învinse ispita și-și regăsi pacea. Aceasta a fost prima ispitire pe care a avut-o după cele povestite mai sus1. Aceasta s-a întâmplat intrând într-o biserică unde participa zilnic la sfânta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pentru a vorbi puțin cu el. Și așezându-se, îi mărturisi amănunțit tot ce se petrecea în sufletul său și cât de puțin înaintase până atunci din această pricină. Mai mult, voia totuși să-i facă o făgăduință: „Eu vă făgăduiesc”, spuse el, „că nu voi lipsi niciodată și voi veni mereu să vă ascult de-a lungul acestor doi ani, atât timp cât voi găsi în Barcelona destulă pâine și apă pentru a-mi duce traiul”. Și, o dată făcută această făgăduință cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
avut și atunci când studia gramatica la Barcelona. În timpul prelegerilor nu putea fi atent din cauza numeroaselor lucruri duhovnicești care veneau asupra lui. Văzând că în acest mod înainta prea puțin în învățătură, merse să-l caute pe maestrul său și-i făgădui că va fi tot timpul ochi și urechi la prelegerile lui, atâta vreme cât va afla pâine și apă pentru a-și duce traiul. O dată făcută această făgăduință, toate acele porniri evlavioase care-i veneau în timpului cursurilor îl părăsiră și înainta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
săvârșită sub vot este mai meritorie decât cea săvârșită fără vot2, trebuie să ia seama cu atenție la starea proprie a subiectului în cauză și la cât ajutor sau ce piedici poate afla în împlinirea a ceea ce ar vrea să făgăduiască. 15. A cincisprezecea. Cel care propune exercițiile nu trebuie să-l îndemne pe cel care le primește la sărăcie sau la șo anumeț făgăduință mai degrabă decât la contrariile lor, nici la vreo stare sau vreun anumit fel de viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
a început repetiții la teatru; o piesă modernă, Mademoiselle, de nu știu cine, cu toalete moderne, pantofi și poșete costisitoare. Rolul principal îl are Elisa Petrăchescu. Pestează, dar cred că va juca. Ea speră că va putea pleca, pentru că Bej i-a făgăduit o. Face planuri de apartament comun cu tine, masă comună etc. Nu mai face lecții. Elevele vechi încă nu au început lecțiile pentru că încă nu avem cărțile noui, și fără cărți nu vin. Un moment mai greu de trecut, dar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de[s]figurat; nici n’am îndrăsnit să-ți regăsesc urmele, atât de impersonal era. 4) Am telefonat Mariei Botta pentru Cântărețul Tristeței Sale. Nu mi-a dat încă semn de viață; am retelefonat azi d[irecto]rului, mi a făgăduit că va vorbi cu Negreanu; am vor bit cu Camil, preocupat de lipsa de foc pentru „puștiu“, care stă toată ziua în bucătărie unde e gaz metan. El pretinde că piesa s’a jucat în idiș, acum 15 ani; nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
o închin mai departe ție. Să știi că mă voi feri de primejdii, fără lașități [...]. Tu du-ți drumul vieții curajos și brav, draga mea. Gândește-te fără sbucium la mine; și eu sunt o curajoasă și-am dat dovada: făgăduiește-mi că nu te vei chinui cu cafard-uri și nostalgii. Fii plină de încredere. Eu am o imensă încredere în tine, iubirea mea cea mare. Mamina te sărută, delicat și trist II 24 noembrie 1947, luni De dimineață am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să-și găsească și în altă parte pământ de aclimatizare și înflorire, chiar dacă ruptura a fost atât de adâncă, încât a făcut să se piardă întreaga sevă a copacului mutilat. Mouetta, Mica, trec prin momente grave, din ce în ce mai grave, dar îți făgăduiesc să rezist până la maximum de rezistență. Aș vrea să te întreb urlând: „Ce să fac, Mica dragă?“ Cât voi putea, voi lucra și voi aștepta viaticul: revederea noastră. Tu, draga mea, lucrează serios acolo la teza ta de doctorat. Am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]