1,430 matches
-
până când Mă va mânia poporul acesta și până când nu Mă vor crede, cu toate semnele/minunile pe care le-am făcut printre ei?” (Num. 14,11: LXX). Consecință: Iahve hotărăște să nimicească „generația actuală”, rezervând urmașilor bucuria instalării în pământul făgăduinței: „Toți oamenii care văd slava Mea și semnele/minunile pe care le-am făcut în Egipt și în pustiul acesta și M-au încercat cu aceasta pentru a zecea oară și nu Mi-au ascultat glasul, adevărat nu vor vedea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Procedând astfel, n-am făcut decât să respectăm textul LXX. În al doilea rând, poate la fel de important, am recuperat zecile de interpretări patristice care pleacă tocmai de la această omonimie pentru a da o interpretare cristologică intrării lui Israel în pământul făgăduinței. Bibliile sinodale, întrucât preferă să ortografieze diferit cele două nume, evacuează dintr-un condei toată tradiția exegetică patristică din jurul acestui personaj. Cu „arca lui Noe” lucrurile nu sunt chiar atât de incendiare, dar merită spus că am optat pentru „arcă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Fima 1 Făgăduința și compasiunea Cu cinci nopți Înaintea nenorocirii, Fima avu un vis pe care Îl notă la cinci și jumătate dimineața În jurnalul său. Era un carnet maroniu, care zăcea veșnic sub grămada dezordonată de ziare și reviste vechi, la picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
brațe a Început să tremure toată, nu de dorință, ci de deznădejde și mi-a șoptit: «Nu-ți fie teamă, Efraim, cunosc un drum și am să te trec nevătămat În partea ariană». În vis, șoapta ei părea plină de făgăduință și compasiune, iar eu am continuat să am Încredere În ea și să o urmez cu o bucurie extatică și nu am fost deloc surprins când, În vis, femeia s-a transformat În mama mea și nu am Întrebat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
am luat cărți. În acea ascunzătoare înghesuită și urât mirositoare, cărțile fuseseră evadarea noastră. Am citit pe rând Goethe, Schiller, Dickens și Thackeray. Dar în America nu mai aveam nevoie de evadare. Cine ar fi vrut să evadeze din Țara Făgăduinței? Citeam o pagină sau două din acele cărți împrumutate de la bibliotecă și apoi le dădeam deoparte, îmi luam pălăria și haina și urcam cele trei trepte ce duceau de la camera mea de la subsol în lumea reală aflată chiar în fața ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Saint-Exupery 362. „Amintește-ți de cartea ta și de puținul zgomot ce face.” Molière 363. „Ce este cartea? O trebuință de singurătate a omului neliniștit și curios, însușirile insului militant, înainte de-a deveni o filozofică amărăciune, cartea este o făgăduință, o bucurie, o călători prin suflete, gânduri și frumuseți.” Tudor Arghezi 364. „Tot omul se naște cu cartea lui în sân... Nu o lasă necitită, căci se întunecă lumea și nu poți cunoaște slova. Cauți cartea altuia, și a ta
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
aștepta cursa de Satu Mare. Nu În reședința raională voiau să ajungă, ci la aeroportul aflat Înainte de intrarea În oraș, de unde să ia avionul spre București, iar de acolo, spre Tel Aviv. Bătrînul evreu hotărîse să-și sfîrșească zilele În Țara Făgăduinței. Îl conduceau la rată socrii lui, soții Schimpf, cu fiul lor slab de minte Jóska. Afară de Weisz, plîngeau cu toții. Nici primarul nu lăcrăma. Venise și el să și petreacă prie tenul de care se simțise tare apropiat În ultimii ani
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
obosit de acest oraș. Nu era nicidecum orașul pe care Îl clădise el cândva În imaginație. Abia dacă Își mai amintea de lumea aceea nevăzută, atât de Îndeaproape cunoscută de el odinioară, un loc al iubirii, al posibilităților și al făgăduinței. Tot mergând pe drumul ăsta interminabil, Începuse iarăși să-l doară pieptul, iar golul din stomac i-a reamintit că era și el asemenea milioanelor de oameni din jur. — Mi se pare ciudat faptul că după atâția ani o să-mi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
împlinit optsprezece ani, a fost înlocuită de un grup de artileriști mai bătrâni. Echipa de DP a mai rămas o vreme, probabail până când au reușit, în sfârșit, să găsească o cale de scăpare spre Palestina, acolo unde, ca stat al făgăduinței, îi aștepta Israelul proaspăt constituit și un război după altul. S-ar putea ca education officer-ul să fi scris mai târziu o carte despre problemele specifice ale deținuților de origini diferite aflați la pubertate și despre curajosul său eșec. Mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
trist-frumos, în orice caz ceva care, prin trista-i frumusețe, să placă, acea speranță ce o făcea să surâdă, pe care o nutrea în cea mai mare taină de îndată ce era vorba de mine și de planurile mele lăudăroase și de făgăduințele mele pline de norișori trandafirii. Curând, surâsul îi pieri, alungat de firea fricoasă pe care i-o crease oroarea căreia îi supraviețuise. În timp ce stătea pe vine lângă soba cu cărbuni și împletea ciorapi din lână nevopsită de oaie pentru copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
înțepenire. în vagon cu mine erau tot oameni înghețați. Acesta era singurul lor semn de identitate. Ca niște manechine ne coborâsem în Gara-de-Nord. Eu, totuși, aveam undeva în mine gândul cald că am ajuns în port, că am atins pământul făgăduinței și că vin de departe, după atâția alții, să cuceresc viața, acolo unde pulsul ei bate mai bogat. N-aveam domiciliu asigurat dar dădusem telegramă la un hotel. Până acolo a fost un parcurs nesigur prin ceața polară. Camera era
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mecanic al oilor, nu ca pe la stânele noastre cu foarfecul. După ce am primit actele, mi-am luat rămas bun de la „tatăl” Abdullah, căci așa-i mai spuneam, m-am urcat în avion cu direcția Canberra, capitala Australiei. Ajuns pe pământul făgăduinței, la serviciul de primire a imigranților, am dat fără să vreau peste alt noroc, peste o româncă funcționară acolo. Ea mi-a povestit pe scurt când și cum a plecat legal, prin căsătorie, cu mulți ani în urmă cu un
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
tăiat În carne vie, și-au stropit deserturile meselor cu dulci și frumos mirositoare speranțe, mă rog, au servit, cam Întreg meniul unei al dracului de zguduitoare campanii electorale. Și au convins, În foarte mare măsură, electoratul, de voința, de făgăduințele, de realmente realizabilele și mult binefăcătoarele lor idei. Idei Întru izbăvirea mulțimilor de rele și de sechele, de neajunsuri, de lipsuri și de sumedenii de necazuri, de la cele mai mărunte, de toată ziua, până la cele de extremă anvergură, de zile
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Dumnezeul dreptății. Iar cel a cărui Învățătură v‑o propovăduiesc Petru, Pavel și Ioan, precum și discipolii lor, este un tâlhar și un ucigaș. Și tot ce vă spun despre el este numai minciună. Oh, ascultă la mine, popor samarinean! Pământul făgăduinței e o minciună, Dumnezeul lor e minciună, minunile lor sunt mincinoase. Mint și ei precum Dumnezeul lor, căruia i se Închină. Sunt prinși Într‑un hățiș de minciuni, că nici ei nu mai știu că mint. Unde toată lumea minte, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Deci nu păcătui, ca ei să‑ți amăgească fetele În floare! Deci nu‑ți pizmui aproapele, căci n‑ai la ce râvni! Ei cer totul de la tine, și sufletul, și trupul, și duhul, și gândul, și‑ți dau În schimb făgăduința; pentru supușenia ta de‑acum, pentru ruga ta, pentru tăcerea ta de‑acum, Îți vin cu tot soiul de făgăduințe, făgăduința unui viitor care nu există...“ Simon nu băga de seamă că nu‑l mai ascultă nimeni, În afara ucenicilor săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ce râvni! Ei cer totul de la tine, și sufletul, și trupul, și duhul, și gândul, și‑ți dau În schimb făgăduința; pentru supușenia ta de‑acum, pentru ruga ta, pentru tăcerea ta de‑acum, Îți vin cu tot soiul de făgăduințe, făgăduința unui viitor care nu există...“ Simon nu băga de seamă că nu‑l mai ascultă nimeni, În afara ucenicilor săi, sau poate se făcea că nu vede lumea Împrăștiindu‑se, În vreme ce Sofia, credincioasa lui Însoțitoare, Îi ștergea fruntea și‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
râvni! Ei cer totul de la tine, și sufletul, și trupul, și duhul, și gândul, și‑ți dau În schimb făgăduința; pentru supușenia ta de‑acum, pentru ruga ta, pentru tăcerea ta de‑acum, Îți vin cu tot soiul de făgăduințe, făgăduința unui viitor care nu există...“ Simon nu băga de seamă că nu‑l mai ascultă nimeni, În afara ucenicilor săi, sau poate se făcea că nu vede lumea Împrăștiindu‑se, În vreme ce Sofia, credincioasa lui Însoțitoare, Îi ștergea fruntea și‑i dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mâna În palmele sale, și În locul discursului pregătit, Își lăsa capul În poalele soției sale legitime. „Dumnezeu mi‑a dat pe lângă talent acest copil, ca să nu mă copleșească trufia“, Îngâna printre hohote de plâns. Înfrânt, se refugia În literatură. Pământul făgăduinței. (Și când Îmi amintesc că din pricina poeziilor sale a fost atât de dușmănit și atât de hulit!) La un moment dat am luat hotărârea de a ne despărți. Și, precum un copil retardat, Îi presimțeam intențiile după țârâitul soneriei, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
rușinoasă, ținându-și ochii în pământ și fustele-i largi cu mâna. Când, în toiul jocului, la care priveau cu toții, admirativ, finei îi săriră, cât colo, saboții din picioare, fețele plumburii încetară să mai rânjească și cu toții simțiră, cum, din făgăduința unei împăcări între categorii sociale, izvora furibund cruzimea și galopa prohodul implacabil. Exact! Păun cel de treabă dispăru, chiar în noaptea următoare, casa îi fu confiscată și în urma sa nu se mai păstră decât renumele. Rând pe rând, goldăneștenii, anatemizați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de petrecut. Vezi, Nicanor, cum faci cu Pepenoaica! Să te ascunzi cu ea în pivniță, precum bogătanii, să nu cumva să-ți ceară careva vreo bucățică! glăsuiră femeile. Parcă sunteți nebuni, nu alta! se plânse jalnic Nicanor. Pepenoaica e o făgăduință, o nadă a norocului pentru cei din Goldana. Nu carnea ei searbădă trebuie să o râvnim, ci semințele-i de aur!... Nesătui, bărbați și femei de la Goldana și de la Kotonoaga tăcură îndărătnici, fiecare pe limba și în gândurile sale. Mângâindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
când au prădat turcii și tătarii toată țara noastră și când însuși a pierit.” În acea clipă mi-am amintit spusa lui Grigore Ureche privitoare la neasemuita moarte a lui Ioan Vodă cel Cumplit (1574): „Văzându Ioan vodă tocmala și făgăduința mare...de la turci că-i vor face pre voie...cum au pohtit el, s-au gătitu să margă la pașa, în tabăra turcească...Acolo, dacă l-au dobânditu,... l-au legat de coadele a doao cămile și l-au slobozit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cine a șters geamul? Erau parcă zugrăviți cu var alb. Cine a scuturat plopii de ploaie? Din oglindă, o dâră de sânge albastru imita zorii. "Nani, nani, puiul mami, nani, nani! S-a făcut strigare și pentru tine, pășește! Pământul făgăduinței în inimă. Este vremea ochilor cusuți, puiule. La ce-ți folosește lumina?" Duhoare de alcool și tutun. Ochii, flăcări roșii, albastre, galbene, pâlpâiau a topire de seu. Mască de tăciune, cleioasă, hâdă, vișinie, țepoasă. Transpirație și bale curgeau a descompunere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vezi decât cu inima. Trebuie să ocrotim cu grijă lămpile care ne luminează drumul; orice boare le poate stinge. (se ridică, face câțiva pași) OMUL: Și acum, ce-ai să faci? MICUL PRINȚ: Să nu uiți, trebuie să-ți ții făgăduința. OMUL: Ce făgăduință? MICUL PRINȚ: Știi tu... un gărduț pentru oaia mea. OMUL: Bine, să ți-l desenez. (scoate un carton, desenează) Ăsta e bun? MICUL PRINȚ (ia cartonul, privește): Da, cred că e bun. Floarea mea o să aibă suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
inima. Trebuie să ocrotim cu grijă lămpile care ne luminează drumul; orice boare le poate stinge. (se ridică, face câțiva pași) OMUL: Și acum, ce-ai să faci? MICUL PRINȚ: Să nu uiți, trebuie să-ți ții făgăduința. OMUL: Ce făgăduință? MICUL PRINȚ: Știi tu... un gărduț pentru oaia mea. OMUL: Bine, să ți-l desenez. (scoate un carton, desenează) Ăsta e bun? MICUL PRINȚ (ia cartonul, privește): Da, cred că e bun. Floarea mea o să aibă suficient loc să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
chipurile luminoase, că au scăpat de robie. Scena următoare arată cum este dus chivotul legii pe umeri de către un grup de evrei, în fața cărora unii se închină iar alții cântă din trompete. În zare se vede silueta unei cetăți, țara făgăduinței. Registrul următor, privind de sus în jos, reprezintă în 8 scene momentele mai cunoscute din Viața Sfântului Ilie, după cum urmează: Sfântul Ilie în peșteră hrănit de corbi; Sfântul Ilie îl înviază pe fiul văduvei din Sarepta Sidonului; Seceta care a
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]