1,988 matches
-
viață normală, alături de iubita sa, Susan Silverman, având un aliat în Hawk, omul gata să comită pentru el orice fărădelege, de la schingiuire la asasinat. Cu atât mai mult, în Perchance to Dream, Parker s-a străduit să nu clintească o fărâmă, să nu modifice o nuanță din universul creionat de marea vedetă a stilului hard-boiled. Câtă umilință și câtă îndemânare intră într-un asemenea demers e greu de evaluat. Onestitatea obligă, însă, la recunoașterea unei evidențe: romanul pare a fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și cronologică. Celebrul eseu al lui Virgil Ierunca (Fenomenul Pitești) fusese o sinteză suplă și intelectuală, cu impact remarcabil. Alin Mureșan dorește să ofere cititorilor români (nu doar intelectualilor) cu totul altceva: o lecție de anatomie minuțioasă, detaliată, pe îndelete, fărâmă cu fărâmă, pas cu pas, astfel încât toată lumea să afle și să înțeleagă - nu și să accepte! - ceea ce s-a petrecut la Pitești între 1949 și 1951, și nu doar acolo, ci și în alte spații carcerale înrudite. Din acest punct
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Celebrul eseu al lui Virgil Ierunca (Fenomenul Pitești) fusese o sinteză suplă și intelectuală, cu impact remarcabil. Alin Mureșan dorește să ofere cititorilor români (nu doar intelectualilor) cu totul altceva: o lecție de anatomie minuțioasă, detaliată, pe îndelete, fărâmă cu fărâmă, pas cu pas, astfel încât toată lumea să afle și să înțeleagă - nu și să accepte! - ceea ce s-a petrecut la Pitești între 1949 și 1951, și nu doar acolo, ci și în alte spații carcerale înrudite. Din acest punct de vedere
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Scriitorilor din România. I s-au acordat numeroase premii în Republica Moldova și România. Poezia sa nu urmează programatic o anumită orientare (tradiționalistă, modernistă, postmodernistă), deși fragmentarismul este o trăsătură a viziunii moderne asupra lumii. B. scrie un jurnal liric „în fărâme” aforistice, pendulând între haiku și concetti. Glacial-intelectualizată, poezia înclină spre definiții lapidare în stil gnomic („Doar un fir de nisip încape/ Între inimile noastre. Din el/ Perlă ar putea să apară,/ Dar și pustiul cu el/ Poate începe...”), dar păstrează
BUTNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285967_a_287296]
-
românii din exil, nici acela de a ascunde sub o formă spirituală, macroscopice intenții politice și nici acela de a servi drept trambulină ambițiilor personale ale unuia sau altuia [...]. Singurul gând care ne animă e acela de a aduce o fărâmă de lumină și de origine românească în întunericul de tentații și de îndoieli care ne înconjoară [...]. Apele se vor liniști mai curând sau mai târziu, însă din marele cataclism vor supraviețui numai valorile care vor fi știut să reprezinte esența
ASOCIAŢIA CULTURALA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285473_a_286802]
-
a fost creat pentru a aduce oameni ca Heider să-l vadă, nu pe mine și pe tine, care nu avem nici cea mai mică Îndoială cu privire la Holocaust. Mircea Mihăieș: E adevărat, dar asta dacă Heider ar fi avut o fărâmă de bunăvoință. Or, aici era vorba de o Încercare grosolană de spălare a imaginii. Vladimir Tismăneanu: Care seamănă foarte mult cu ceea ce vedem acum. Heider s-a dus la Muzeul Holocaustului de la Toronto, unde a fost primit. Convertirea sa la
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
peste mica punte suspendată, cuvintele încep să-l agreseze, îl silesc să priceapă. Înțelege că ceea ce le lipsea caselor din satul unde tocmai văzuseră „oameni“, era discul mare, de piatră. Casele astea erau goale, ușile lor erau căscate și nici o fărâmă lucioasă de mică nu strălucea în penumbra încăperilor. Deodată, se ivi o îndoială: și dacă, totuși, casa n-avea nevoie de stânca aceea cenușie dinn mijlocul ei? Și dacă, totuși, casa lor nu era o adevărată casă? Conversațiile celor mari
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
poate face prin mai multe locuri, nici unul impunându-se ca fiind privilegiat. Ceea ce este important poate fi învățat fără a se cunoaște toate elementele ansamblului. Învățarea de tip „fractal” și-a găsit, în fine, o formă concretă de manifestare. Secvența (fărâma) de cunoaștere poate capta in nuce toată amploarea sau splendoarea noosferei. Accesul la cunoaștere rămâne deschis, neinstaurându-se doar o singură „poartă regală” de intrare în edificiul cunoașterii. 6. Cea mai importantă caracteristică are la bază caracterul autostructurant al conținutului
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
lirica autoarei. Portret în oglindă, ultimele ei cărți de poezie cresc în adevărul acestor frumoase versuri dintr-o Elegie (din volumul Portretul din Fayum): „afară e înlăuntru / și lăuntrul i-afară / și până-nserează mai am câteva ceasuri / să-mi mestec fărâma de taină, / până la mohorâtul hotar / unde nu se zărește decât / șirul de simulacre / statui în giulgiu / A lângă A / necropola Identitate / profilată-n amurg”. B. a mai semnat eseuri, mici proze-portret, memorialistică (Sub camuflaj. Jurnal 1943-1944, 1978, Himera, 1980) și
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
anecdotica ș.a.m.d. slujește deopotrivă istoriei literare, sociologiei și evoluției comparative a mentalităților. A redactat cursuri universitare (Literatura secolului al XVIII-lea), a tradus în română din Barbey d’Aurevilly (Diabolicele), Gérard de Nerval (Aurelia), Eugen Ionescu (Jurnal în fărâme) ș.a., dar și în franceză, din V. Voiculescu (Povestiri). SCRIERI: La Littérature française dans l’espace culturel roumain (în colaborare), București, 1984; Création et devenir dans la littérature française du XX-e siècle (în colaborare), București, 1989; L’Oeuvre, le texte
BADESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285536_a_286865]
-
et devenir dans la littérature française du XX-e siècle (în colaborare), București, 1989; L’Oeuvre, le texte et șes ailleurs, București, 1999. Traduceri: Barbey d’Aurevilly, Diabolicele, București, 1975; V. Voiculescu, Récits, postfața trad., București, 1983; Eugen Ionescu, Jurnal în fărâme, București, 1992; Michel Tournier, Meteorii, București, 1997; Gilbert Durând, Figuri mitice și chipuri ale operei, București, 1998; Catherine Durandin, Trădarea, București, 1999; Hélène Sixous, Înlăuntru, București, 1999; Françoise Bonardel, Filosofia alchimiei, Iași, 2000. Repere bibliografice: Andreea Deciu, Texte vechi, idei
BADESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285536_a_286865]
-
nerăbdător, mama insistentă, totuși foarte răbdătoare. Numai frânturi de cuvinte ajungeau la mine, încercam să obțin sensul imaginii din mișcările vizibile... Tata: ți-am spus să nu mai dai cu pedala înapoi... copila plângea și mai tare... bărbatul își pierdu fărâma de răbdare ce mai avea din nu știu câtă, o luă de sus fetița cu bicicleta cu tot și o mută de pe trotuarul inegal pe spațiul betonat, dar fetița nici acolo nu voise să pedaleze, zicea ceva că nu știe, iar tăticul
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
o dimineață privind În sus, la chipul femeii care fusese dragostea vieții lui, și nu o recunoscu. Și apoi mai urmă un fel de explozie În capul său. Sângele Îi inundă creierul pentru ultima oară, Înecându-i până și ultimele fărâme de identitate. De la Început a existat un echilibru straniu Între mine și bunicul meu. Când eu plângeam pentru prima oară, Lefty amuțea; când el Își pierdea treptat capacitățile de vedere, gust, auz, gândire și chiar de memorie, eu Începeam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fel ciudat. Înaintam încet, încet, de parcă mi-ar fi fost teamă să merg mai repede și să devin asemeni celor din jurul meu. Îmi era frică să fiu ca ei, pentru că, odată intrat în vârtejul freneziei, mi-aș fi pierdut și fărâma de cumpăt și limpezeală a gândurilor de care țineam cu încăpățânare. În egoismul meu, credeam că eram singur în starea asta. Și totuși, nu eram. Stătea demn, uitându-se la ceilalți cum se duceau și veneau, nefiind nici el băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ar fi călcat pe perne. Stătea drept și mândru și privea, într-un fel ciudat, superior, pe cei din jurul său. Totuși, când se uita la mine, mă privea ca pe un... șef? Acea sclipire de superioritate din priviri și acea fărâmă de aroganță dispăreau fără urmă când mi se adresa. Oare câți ani avea? Am aceeași vârstă ca și tine, zise el din senin. M-am uitat uimit la el. Oare citea și gânduri? Ce-am făcut acceptându-l? Oare câtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mă puteam abține să nu mă gândesc la diferite lucruri, la diferite scenarii pe care situația prezentă le-ar putea urma. M-am oprit. Din senin, un amalgam de sentimente mă cuprinsese. Simțeam fericire și armonie, bucurie și împlinire. Simțeam fărâme ale supărării și tristeții, urme ale frustrării și ale angoasei... Și ce mă surprindea cel mai tare era faptul că ceea ce simțeam nu avea cum să fie rod al trăirilor mele. Totuși erau, dar el nu avea de unde să cunoască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
săgetară cu ură, dar eu rămăsesem impasibil. În mintea mea, Sfetnicii începură să se revolte. "ALLSTON!" "ALLSTON!" "Omoară-l, Împărate!" Nu trebuie să scape! Trădător împuțit!" "MOARTE!" Toți îl vroiau mort. Până și Eterna, pe care o simțeam ca o fărâmă din suflet, mă îndemna să-i curm zilele. Și pentru un moment, aproape că cedasem ispitei. "Liniște!" poruncii în gând. Și liniștea s-a așternut între pereții conștiinței mele. Voi face ce cred de cuviință cu el. Încă îmi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
legat cu voința lui. Departe, foarte departe, auzeam un râu. Susurul lui se auzea din ce în mai clar și mai tare. Curgea mereu! Nu avea nici început, nici sfârșit și știam că în el eu nu sunt decât o fărâmă de nisip. Totul începea să fie lipsit de noimă. Îmi era greu să rețin cine sunt. Nu mai eram eu însumi. Eram nimeni! M-a ținut acolo o eternitate. Mintea îmi era rătăcită și nu aveam ce face. Să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
bizui pe ceea ce vezi. Lucrurile sunt rareori așa cum par." "O voce nouă. Un Sfetnic întârziat?" "Nu te amăgi cu puterea ta de observare. Nu toți din capul tău sunt Sfetnici." "Și atunci?" "Eu sunt Paznicul. Vezi tu... eu sunt o fărâmă a primului Sfetnic. Mi-am dat seama că, pe măsură ce trece timpul, ceilalți vor deveni mai mulți și mai puternici și integritatea mentală a celui care îi găzduiește va fi compromisă cândva. Eu sunt aici ca o garanție a acelei integrități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
a insistat atâta - uneori chiar și cu biciul - să facă din ei oameni cu carte? Pentru ce s-a spetit o viață întreagă? Ca un fiu să moară cu picioarele sfărâmate din ordinul principelui, iar celălalt să nu aibă nici o fărâmă de respect pentru munca cinstită. Tot timpul îi scoate ochii că până și poetul ăla, Vergilius, a recunoscut cât de greu este să în nobilezi prin cuvinte niște lucruri umile. Atâta i-a ră mas din tot ce-a învățat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
uite după întârziați. Pufnește mânioasă pe nări. Uite-i cum se mișcă, de parcă ar fi niște mormo loci. Abia se îndeamnă între ei, și încă alene, tot codindu se. Iar alții pleacă fără să mai aștepte sfârșitul. Cei cu o fărâmă de decență se furișează discret. Nesimțiții o fac pe față. Câteva șoapte ajung până la ea. — Când a început? — Du-te, du-te, i se răspunde. Mai are încă destul. — Am fost invitat în repetate rânduri și cu atâta insistență, că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
femeilor le place să fie venerate precum zeițele. Cine știe? S-ar putea să trezească ceva în ea. Unul din ei sau amândoi la un loc. Ar fi de ajuns să le arate cel mai mic semn, fie și o fărâmă de sentiment matern. Mai mult decât suficient ca s-o piardă. Totul este ca cineva să-i găsească singuri. Da. Le va spune să adopte o postură indecentă la momentul oportun. Un rânjet mulțumit îi înflorește pe față. I-ar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nu!? glumește Rufus. Contrar așteptărilor, Pusio nu se supără. — Sunt luptător de când rudele mele m-au împodobit în fața obștei cu scut și framee... Celălalt tace. Pusio rostește grav: — Mai ales la călărie excelăm, pentru că suntem călăreți înăscuți... Nu capătă nici o fărâmă de atenție. Îngroașă atunci vocea: — Călăria este o joacă pentru copii și o pasiune pentru ti neri, iar bătrânii nu se lasă ușor convinși să renunțe la ea. Vorbele i se pierd ca ploaia în deșert. Tot nu se lăsă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ostenit. Se străduiește din răsputeri să-l trateze ca pe propriul său fiu, nu doar pentru că Augustus l-a silit să-l adopte, ci pentru că seamănă atât de mult cu tatăl său și ori de câte ori îl vede are impresia că o fărâmă din mult iubitul său frate mai trăiește încă. Trăsăturile i se încordează din nou. Drusus iar nu s-a putut stăpâni și a arătat în fața tuturor cât de multă desfătare simte când vede sânge vărsat, oricât de umili ar fi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
urmă, Drusus se pune pe plâns, urmat aproape instantaneu de chirăiturile lui Puppus. Agasată, Agrippina smulge copilul din brațele doicii și-l molcomește cu șoapte liniștitoare. Cu cealaltă mână liberă, scormonește în cutia din vârful candelabrului de argint după o fărâmă de tămâie, pe care i-o dă lui Dru sus, să tacă din gură. Lângă Herodes Agrippa, Antonia bombăne nemulțumită: — Tămâia și mirul nu se cade să fie date drept jucării copiilor. Sunt aduse tocmai din Arabia cea îmbelșugată. La
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]