2,882 matches
-
propriile idei despre Înfrățirea dintre muzică și poezie, iar În Adaosuri la noul Erotocrit traducătorul introduce CÎntecele [lui] de lume. În fapt, Noul Eretocrit este manualul cel mai amplu despre codul erotic al epocii. Însă manualul (codul) trece printr-o fabulă mitică. Erotocrit („critic, adică, d-amor”), fiul lui Pezostrat, „ministru politic” al Împăratului Eraclie, petrece În oftări și cugetări grozave, ceea ce va să spună că este Înamorat. Areti, fiica Împăratului, este sursa acestui chin. Erotocrit se confesează prietenului său, Polidor
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să cîștige alții, face curte celor cu sfanți, dedică volumele unor protectori influenți ele. Scrie, negreșit, din plăcere, dar scrie și ca să trăiască: „Încet-Încet, Învățîndu-mă singur, una ca să-mi treacă de urît și al doilea socotind ca să trăiesc” (Prefață la Fabule și istorioare, 1841). Pentru Anton Pann, poezia Înseamnă, așadar, două lucruri: o petrecere (o pe-trecere, o trecere de timp și o petrecere, adică o trecere plăcută) și un mijloc, ca oricare altul, de a trăi. Unii sînt bogasieri, cămărași
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
scrieri sînt, În fapt, cronici ritmate, ca aceste precuvîntări În care autorul Îmbrobodește cititorii cu justificările și sfaturile lui. Poezia propriu-zisă are o epică, un scenariu ce poate fi reconstituit. Grija lui Pann este să strecoare bine printre rînduri morala fabulei, cînd n-o exprimă, direct, În finalul poemului. El este, să nu uităm nici o clipă, un dascăl, un povățuitor, un creator, În fine, popular (sau, mai degrabă, popularizam!) pentru care petrecerea prin scris nu trebuie să fie niciodată gratuită. Nici
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dosul teoriei juste, În esență, despre necesitatea educației morale și estetice a publicului! Poet de factură moralistă, Pann n-are propriu-zis preferință pentru latura senzorială a lucrurilor. Proverbele pe care le folosește cu abilitate În poem sînt golite de materie. Fabulele lui Pann nu lasă să se Întrevadă un peisaj liric specific, o preferință pentru o categorie de elemente, un mod de apropiere față de obiectul liric. Grija (și plăcerea) lui este să creeze un spectacol verbal În jurul unei teme morale. Aici
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Îngîmfată, gutuia e nobilă etc. Există și o ierarhie socială. Prazul este mojic, aparține, adică, unei categorii inferioare, este Înfumurat și umblă cu „obrazul tras”. Urzica este și mai năpăstuită: mereu necăjită și contestatoare (zbîrlită). Poemul adună Într-o ingenioasă fabulă un număr mare de specii: Gutuia, Chitra, Lămîia, Cireașă, Vișina, Zarzăra, Părul, Mărul, Coarna, Pruna, Migdalul, Usturoiul, Strugurele, Piperul, Ienibaharul, Chimenul, Molotrul, Cimbrul, Mărarul, Capera, Măslina, Ciuperca, MÎnăterca, Mazărea, Năutul, cuvioasa Linte, postnica Fasole, Castravetele, Agresele, surorile Coacăzele, ghebosul Roșcov
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
aibă cel puțin optzeci de ani. Așadar era cu putință să se falsifice orice lucru? Se putea ajunge la asemenea absurdități? Cartea respectivă fusese scrisă cu trei generații înainte de nașterea mea, și acum mi se atribuie mie paternitatea ei? Nici măcar fabula lupului și a mielului nu poate funcționa în acest caz, deoarece taică-meu, Geronimo, e analfabet și primii mei patru bunici nu știau nici măcar ce-nseamnă creionul sau hârtia. Sunt convins că e vorba de o farsă menită să bage
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
interpretate. Orice mit obligă la descifrare și interpretare, Întrucât conținutul său semnificativ este complex și aproape Întotdeauna disimulat, camuflat. Miturile au Încetat să mai fie Înțelese În forma lor literală: ceea ce preocupă din antichitate sunt doar: „ semnificațiile ascunse”, „subînțelese”, „sensul fabulei, ficțiunii, minciunii conținute sau atribuite miturilor” (/189, 197). Mitul creează semnificații și În același timp, obligă la explicarea și descifrarea acestor semnificații ... Mitul are o structură și o finalitate hermeneutică: dă explicații, face revelații, dezvăluiri, și În sens larg oricât
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
trepte” cum zice Eliade În articolul despre Julian Green, adică Într-o ordine inițiatică. Mai târziu, când s-a consacrat integral narațiunii mitice, Eliade „a Încercat să-și educe cititorul În acest sens chiar În interiorul operei literare (un Lector În fabule)” (/47). Credem că sensul dat de Eliade noțiunii de „semn” este cel din articolul „Un Înțeles al semnelor” (Fragmentarium), cel de „limită, distincțiune, oprire pe loc. Nu e vorba de o „oprire pe loc” a vieții, o moarte formală ci
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
miticul) În totalitate, iar altul profanul (raționalismul, politicul)” (/184). Fărâmă este un tip eminamente profan, care prin narațiunile lui, creează o lume ce supraviețuiește prin semne. Lumea este creată pe măsură ce povestește: mereu „pe ocolite”, pornind „de departe”, trecând de la o fabulă la alta cu sentimentul că n-a Început și nu a ajuns unde trebuie. Narațiunile progresive, evaziunile lui Fărâmă se concentrează asupra unui personaj mitologic, Oana „care, ca și inginerul Cucoanes din povestirea Un om mare, este o sămânță de
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
lucruri care nu și au corespondentul în realitate, fabulosul este o subdiviziune a fantasticului și se referă la obiecte imaginate ca având dimensiuni uriașe. Termenul „fabulos” provine, potrivit Dicționarului de termeni literari, din fr. fabuleux, desemnând ceea ce ține de domeniul fabulei, adică al poveștii, al imaginației, al irealului. Se aplică în general legendei și basmului, iar în sens mai apropiat de vremurile noastre poate însemna un produs al imaginației orientate spre enorm, uimitor și incredibil. Fabulosul nu este pe deplin identic
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
psihologică a demersului nuvelistic. Întregul desen net, cu adevărul detaliilor, narațiunea în care personajele se numesc Gheorghe Nătruț și vorbesc cu o autenticitate pitorească remarcată și de Zarifopol, se detașează pe un fond ce sugerează intervenția supranaturalului. La acest nivel fabulei sau al discursului, pentru a utiliza termenii în circulație, aceste registre deosebite coexistă, se opun fără a indica opțiunea scriitorului. Întâmplarea construită logic, inteligibil, popasul, aventura erotică, furtuna, reîntoarcerea, refuzul încăpățânat de a abandona cuibul cald, ,,de trei ori am
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
final un element, și anume, conform eticii mitului popular, victoria satanei este numai temporară. Unchiul tânărului erou îl păcălește pe omul sașiu, în sensul că tot ce pierde nepotul câștigă el. Așa încât banii pierduți sunt restituiți la sfârșit, păgubașului. Morala fabulei este formulată de același unchi providențial: ,,- Mă ! strigă după el unchiul. Ia seama, că te ia dracul, dacă te mai iei după el, nătărăule!’’. La fel ca și în La hanul lui Mânjoală, odată ieșit din cercul magic al ispitei
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
pentru profan, neinteligibil. Este îndoielnic că, printre erorile pe care am fi sperat că Bastiat le-a ucis o dată pentru totdeauna, există vruna care să nu fi cunoscut o înviere. Voi oferi doar un exemplu. La o relatare a binecunoscutei fabule economice a lui Bastiat, Petiția Lumânărarilor împotriva Concurenței Soarelui, în care se cere ca ferestrele să fie interzise datorită beneficiilor pe care prosperitatea lumânărarilor ar conferi-o tuturor, un binecunoscut text francez de istorie a ideilor economice adaugă în ultima
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Primordial caută să se elibereze de suferința originară prin obiectivarea într-o lume a formelor, a aparențelor (Erlöstwerden durch den Schein).1 Crearea formei apare deci în lume ca principiu terapeutic, ca modalitate de compensare a unei stări de Urschmerz. Fabula ontologică se rezolvă astfel într-o pură tălmăcire romantică a psihologiei geniului: lumea devenirii, a aparenței, a formelor - lumea fenomenală deci - este produsul unei crize pe care ființa originară o depășește sub forma unui act artistic primordial. Proiectarea aparenței este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în ansamblu să țină. Trebuie găsită, cel puțin în cazul ăsta, o anecdotă în care expresia abstractă să poată fi decodată de la un cap la altul. Orice filozof, cred, Heidegger în orice caz, își scrie gândul cu o astfel de fabulă subiacentă în minte. Este deci de căutat o variantă coerentă de ansamblu; dacă termenul ales este confirmat de fiecare context în parte și ansamblul "ține" , atunci traducerea e adevărată, chiar dacă nu este exactă. Altminteri faci ca francezul care pune emplacement
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
uneori îmbinarea în forme unitar-baroce a peste zece liniuțe drepte, curbe, concave, frânte etc. Numai că aceste semne nu sânt neapărat "litere", ci mai degrabă ideograme, care, singure, acoperă o noțiune și care, de cele mai multe ori, ascund în spatele lor o fabulă devenită cu vremea idee. Într-una dintre vacanțele petrecute în țară, Flipi a ținut să-mi arate cum se scrie "a face un lucru fără efort". Mi-a desenat un semn complicat și mi-a spus: " Semnul acesta înseamnă de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe sine însuși prin ochelarii liniștei sufletești, atunci și acest scriitor ar trebui așezat în numărul celor din urmă. Nu știm dacă Bălăcescu a avut triumfuri în viața sa; dar nu se pre pare. Eliade scrie o prefață la niște fabule ale autorului în chestiune și vorbește în ea despre toate lucrurile din lume numai despre ceea ce ne-ar interesa pe noi, nu. Nici anul nașterei nu-i citat, nici un șir asupra vieței sale, ba nici numele de botez. Deși scrierile
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
încunjurată de acel respect al societății pe care bătrânii de soiul lui au dreptul de a-l pretinde. Scrierile lui sunt puține la număr. O comedie în trei acte Buna educație, un număr mic de poezii meditative și umoristice, epigrame, fabule și o poezie satirică mai lungă: Fă-mă tată să-ți samăn sau Căftănitul de țară la București. De vor mai fi și altele nu știm. Se spune că reprezentarea comediei au avut un succes relativ destul de mare, iar din
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Așadar mintea, văd bine, Că pe mâni e de - așteptat; Dar ast mâne iar de mâne Văd că fuge nencetat; Cugetul cu 'ncredințare Îmi zice ca s-o aștept Iar inima-mi strigă tare C-o să mor neînțelept. {EminescuOpIX 103} Fabula, acel gen greu de scriere, deși în aparență atât de ușor, se potrivea asemenea cu spiritul nepreocupat al autorului nostru, așa încît afară de Gr. Alexandrescu el e singurul care a mai scris fabule bune în Țara Românească. Căci fabulele lui
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
tare C-o să mor neînțelept. {EminescuOpIX 103} Fabula, acel gen greu de scriere, deși în aparență atât de ușor, se potrivea asemenea cu spiritul nepreocupat al autorului nostru, așa încît afară de Gr. Alexandrescu el e singurul care a mai scris fabule bune în Țara Românească. Căci fabulele lui Eliade, pline de aluzii politice și de partidă, nu merită acest nume, iar cât despre alții tăcerea asupră-le e mai folositoare pentru ei decât vorba. MAGARUL ȘI BOUL Un măgar la un
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
103} Fabula, acel gen greu de scriere, deși în aparență atât de ușor, se potrivea asemenea cu spiritul nepreocupat al autorului nostru, așa încît afară de Gr. Alexandrescu el e singurul care a mai scris fabule bune în Țara Românească. Căci fabulele lui Eliade, pline de aluzii politice și de partidă, nu merită acest nume, iar cât despre alții tăcerea asupră-le e mai folositoare pentru ei decât vorba. MAGARUL ȘI BOUL Un măgar la un prinț mare ajunsese favorit; Dar pentru
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pe colea cîte-un caracter mai bine desemnat. Altfel aceste ne-au lăsat în deplină apatie și nici una nu ne-a inspirat interes până la sfârșit. Ele toate nu sunt cu mult mai mult decât figurele pe care le formează un caleidoscop. Fabula piesei o formează o crimă monstruoasă, persoanele sunt unele ș-aceleași și samănă între ele ca figurele dintr-un joc de cărți. Rețeta pentru comiterea unei asemenea piese e foarte ușoară: iei o ingenuitate, un tată nobil, o mamă iubitoare
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
criticii literari au descoperit și discrepanțe între narator și istorisirea sa. Diversitatea originii sociale a pelerinilor este depășită sau întrecută doar de diversitatea povestirilor și a temelor acestora, deoarece scriitorul englez dezvoltă specii precum romanul curtenesc, savuroase fabliau-uri, alegorii, predici, fabule, vieți ale sfinților. Capodopera sa dă cititorilor senzația de veridicitate, de realism, dar este și o dovadă a profundelor cunoștințe ale autorului, și trimite chiar mai departe, la complexitatea culturii medievale. Boccaccio și Chaucer au fost spirite instruite care au
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o va plânge pe cea dispărută din cauza crudului său act ucigaș și vindicativ, ignorându-i trădarea, percepând-o ca pe o soție ideală, amintind de percepția pe care Ianuarie o avea în legătură cu Mai.91 Povestirea economului este, de fapt, o fabulă dacă se pune pe prim plan latura moralizatoare urmărită de autor, sau o legendă a ciorii, unde Phoebus își ucide soția ce l-a încornorat, după ce pasărea îi dezvăluise infidelitatea acesteia, dar, surprinzător, în final regretă gestul pripit, aproape că
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
bărbatului neputincios, încornorat, nemaipăstrând nimic din figura zeului olimpian activ și inteligent. „Soția îi este moartă, cioara a fost eliberată, Natura a triumfat asupra Rațiunii.”93 Prin faptul că a vorbit, cioara, care de altfel deține locul principal în acțiunea fabulei, fiind un fel de succedaneu al femeii, a reușit să-și dobândească libertatea. O pasăre încarcerată și o soție restricționată vor căuta întotdeauna libertatea. Oferindu-i se posibilitatea, prin personificare, de a-și exprima opinia, pasărea este în cele din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]