8,163 matches
-
mai întâi, că niponii, obsedați de taxonomii și de diferențieri subtile, nu puteau rata ocazia unică de a încropi un top al celor mai frumoase trei locuri din Japonia. Aceste regine topografice sunt: Miyajima, insula de lângă Hiroshima unde se găsește faimoasa poartă scufundată (tori) care marchează intrarea în altarul Itsukushima, Amanohashidate, un banc ondulat de nisip, acoperit de pini, în Prefectura Kyoto, și, ați ghicit, Matsushima, adăpostind zeci de insule încărcate de omniprezenții pini, nu departe de Sendai. În ziua festivalului
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în încercarea de a se răzbuna. Nakata dă ca exemplu Povestea fantomei lui Tokaido Yotsuya (la origine, piesă de teatru kabuki din perioada Edo), dar mă văd nevoit să punctez că instanțe similare pot fi selectate, fără efort, încă din faimosul roman al doamnei de curte Murasaki Shikibu, Povestea lui Genji: "o femeie frumoasă este otrăvită în chip violent de soțul ei. Nutrind o ură adâncă față de bărbatul care i-a provocat cumplitul sfârșit, ea se transformă într-o fantomă, ivindu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mai pragmatici, nu-și permit acest lux și au grijă de aceea să trimită, cum cere obiceiul, "cărți poștale pentru a te interesa de sănătatea prietenilor și a cunoscuților în aceste zile dominate de căldura umedă a verii" (shochumimai), precum și faimosul cadou de chugen (miezul anului), destinat superiorilor și celor cărora trebuie să le mulțumești pentru vreun serviciu. Soțul prietenei mele trimite, anual, șase-șapte astfel de asemenea daruri șefilor săi de la firmă, cheltuielile ajungând, vară de vară, până la trei sau patru sute
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de zăpadă, sudul, neatins, Okinawa, tropicală. Frenezia însă se dezlănțuie peste tot, prin abundența acelor naberyori, mâncăruri (mai degrabă ciorbe, în imaginarul nostru) care adună nenumărate ingrediente în același ceaun și care fac să defileze multe simboluri ale iernii, ca faimosul pește fugu într-un soi de ghiveci care, după cum repetă japonezii, îți încălzește și trupul și sufletul. Dar iată că există cum altfel? niște dulciuri tradiționale care imită, cu o artă care te lasă cu gura căscată, cristale albe de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
care muncesc zece-douăsprezece ore pe zi, nu-și pot lua concediu mai mult de patru-cinci zile pe an, dar ce-i împiedica pe acești bătrânei liberi, bogați și activi să se bucure în sfârșit de viață? Zâmbetul japonez drept răspuns, faimosul zâmbet de mască no, impenetrabil. Mister... Mai târziu am adunat o nouă piesă, de o valoare inestimabilă. Un întreg Weltanschauung se contura pe tabla de joc a puzzle-ului meu. Proiectul Oshima. Nume de cod: Insula vindecătoare. Participanți-cobai: un grup
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Era prezent la inaugurarea Conciliului Vatican II și fusese primul maestru zen creștin care suferise sub sistemul roman. Din păcate când am fost în Kentucky, din motive de timp, nu am reușit să-l întâlnesc pe călugărul trapist Thomas Merton, faimos în toată lumea. Toți trei sunt deja morți, dar au până în prezent un mare număr de adepți. Eu însumi admir viziunea hindusă a acelui anonim atotcuprinzător în care se poate depăși separarea individului (ătman) de originea sa, principiu universal ce pătrunde
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
puțin, ca fiind imposibilă. Nu ne vom lăsa tulburați de observația superficială potrivit căreia este posibil a găsi, chiar și în interiorul activității științifice și al producțiilor sale, destule "frumuseți". Clișeele fotografice obținute cu ajutorul microscoapelor cu diverse puteri de mărire sunt faimoase pe drept cuvânt, nu numai în virtutea universului straniu pe care ni-l înfățișează, ci și, și asta ne interesează aici, prin armonia reprezentărilor pe care ni le dezvăluie. Pe lângă faptul că au puterea de a ne vrăji, ele capătă datorită
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
desfășurării sale extatice. Doar că sensibilitatea nu constituie doar esența apriorică a oricărei lumi posibile, ea o definește de asemenea pe cea a artei: "Prin sensibilitate și doar prin ea reușim să ajungem la adevăr în artă", declară Kandisky. Astfel, faimoasele legi ale frumosului, fiind cele ale sensibilității, nu au decât aparența legilor matematice, ideale și obiective. Chiar și atunci când am reuși să conferim formelor și relațiilor pe care le întrețin diversele elemente plastice ale unei compoziții o formulare matematică riguroasă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
lucru care se Întâmpla ades -, ținea morțiș să scoată spada și să se bată cu cineva. Era un poet șchiop și agitat, fanfaron și bătăuș, curvar, cu vederea slabă, cavaler de Santiago, cu inteligența și limba la fel de ascuțite ca spada, faimos la Curte pentru versurile-i bune și dispoziția-i proastă. Chestia asta Îl făcea să meargă, pe diferite perioade de timp, din surghiun În surghiun și dintr-o Închisoare În alta; pentru că, dacă e foarte adevărat că bunul rege Filip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ca să nu-i tremure mâinile. Și că Îi vâjâia capul ca În scrâncioburile alea mari de prin iarmaroace. Marchizul de Buckingham, asta o știa toată lumea În Spania, era tânărul favorit al regelui Iacob I al Angliei: crema nobilimii engleze, cavaler faimos și curtean elegant, adorat de doamne, destinat celor mai Înalte funcții În conducerea treburilor de stat ale Maiestății Sale britanice. De fapt, a fost făcut duce după câteva săptămâni, chiar În timpul șederii lui la Madrid. — Pe scurt, rezumă, acid, Guadalmedina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Poetul Își sprijinea mâna pe garda spadei care Îi ridica la spate capa scurtă. Îți datorez asta și multe altele. Iar maestrul meu nu-i chiar Pacheco. Zâmbiră amândoi la unison, la fel de răutăcios. Luis Pacheco de Narváez era cel mai faimos maestru de scrimă din Madrid, ajungând să dea lecții regelui stăpânul nostru. Scrisese câteva tratate despre meșteșugul armelor și, aflându-se odată În casa președintelui Consiliului Castiliei, se lansase Într-o discuție cu don Francisco de Quevedo asupra unor detalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
erau toate În versuri, deosebindu-se doar prin metru și rimă. Autorii consacrați, cum am văzut În cazul lui Lope, erau iubiți și respectați de toată lumea, iar popularitatea actorilor și actrițelor era imensă. Fiecare primă reprezentație, sau reluarea unei opere faimoase aduna buluc și poporul, și Curtea, ținându-i cu sufletul la gură ori cu gura căscată cele trei ore cât dura spectacolul care, pe atunci, avea loc ziua, pe lumină, mai precis după-masa, În localuri În aer liber numite corrales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Înțesa balcoanele, rândurile laterale, curtea din mijloc cu șiruri de bănci din lemn, galeria rezervată publicului feminin - cele două sexe erau despărțite și aici, ca la biserică - și spațiul liber din spatele scenei, pentru cei ce urmăreau reprezentația În picioare: adică faimoșii mușchetari conduși de căpetenia lor spirituală, ciubotarul Tabarca; acesta, Întâlnind grupul nostru, ne-a salutat grav și solemn, foarte pătruns de importanța rolului său. La ora două după-amiaza, străduța Del Príncipe și intrările corral-ului erau un vălmășag de negustori, meseriași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și spre educație, apărare, ordine publică ș.a. Economia politică s-a afirmat ca disciplină în epoca Luminilor. Ea a pornit la drum cu neîncredere față de absolutism și cu credința într-o ordine naturală spontană. La fiziocrați, aceasta se concretizează prin faimoasa formulă "laissez faire, laissez passer, le monde va de lui même". Acest imperativ se adresează Statului, care nu trebuie să dispară, ci să-și reducă doar cîmpul de intervenție. Odată cu clasicii englezi, în special Adam Smith și David Ricardo, voința
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
voința de suprimare a unuia sau altuia dintre sectoare afectează dinamica economico-socială. Aceasta din urmă are nevoie de toate formele de producție și de toate inițiativele. Dacă activitatea comercială presupune că actorii economici sunt ființe raționale care calculează, cum e faimosul homo oeconomicus, ea nu reduce totuși indivizii la un singur tip de comportament. O anumită formă altruistă, sau de filantropie persistă, fie în cadrul familiilor, fie în cadrul administrațiilor private. Pe total, economiile de piață articulează deci, într-o anumită ma-nieră, aceste
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
ne plasăm în punctul de optim. Pentru aceasta sunt posibile mai multe metode: prima a fost deja prezentată. Printr-o măsură administrativă, se va fixa prețul la un nivel superior, limitînd astfel oferta și taxînd producătorii. E aplicarea elementară a faimosului principiu după care "polua-torul plătește"; principiul subsidiarității poate de asemenea interveni în acest cadru. O inițiativă privată provenind de la utilizatori, va consta în a pro-pune o indemnizație producătorilor pentru ca ei să accepte să-și reducă oferta. O abordare interesantă, referitoare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
chiar dacă acesta pare un model prea reducționist. Dar aceasta ridică problema mai generală a raționalității economiștilor. Pentru aceasta, un recurs la sociologie poate fi de cel mai mare interes. Într-adevăr, un sociolog, Max Weber, este cel căruia îi datorăm faimoasa distincție între raționalitatea în raport cu scopurile (Zweckrationalitat) și raționalitatea în raport cu valorile (Wertrationalitat). Prima corespunde logicii economice, ea presupunînd o adaptare a mijloacelor pentru atingerea unui obiectiv dat. Al doilea tip antrenează comportamente care au valoare în sine, independent de eventualele rezultate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
se folosește tot mai des noțiunea de "federalism fiscal". Vom vedea în continuare ce rol major joacă redistribuirea în asigurarea perenității unității naționale. 6.5.2.1. Principiul "votului cu picioarele" În 1954, atunci cînd Paul Samuelson a publicat un faimos articol despre bunurile colective, a căror natură releva carențele pieței, el deschidea calea unei justificări teoretice a intervenției Statului în economiile de piață. El oferea de asemenea economiei publice scrisorile sale de noblețe, în perspectivă neoclasică. Doi ani mai tîrziu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Covrig Roxana Cel mai faimos tablou din lume, La Gioconda sau Mona Lisa, operă a lui Leonardo da Vinci, este departe de a-și fi dezvăluit secretele. În ciuda numeroaselor studii consacrate acestei picturi, se știu puține lucruri. Nici măcar nu știm pe cine reprezintă cu adevărat
Cine se ascunde în spatele zâmbetului Giocondei? by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80490_a_81815]
-
lui Leonardo i-a fost comandat un portret al Lisei Gherardini, dar nu știe sigur dacă portretul aflat la Luvru o reprezintă chiar pe ea, cu fidelitate, sau dacă doar conține anumite trăsături ale ei. De exemplu, el susține că faimosul zâmbet din portret nu i-ar aparține Lisei. Analize ale tabloului au arătat că, atunci când Leonardo a început să picteze modelul așezat în fața lui, nu a pus pe chipul ei acel zâmbet vag și misterios, ci a pictat mai curând
Cine se ascunde în spatele zâmbetului Giocondei? by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80490_a_81815]
-
Căloiu Oana Muzeul Național al Țăranului Român ( Potrivit unui comunicat MȚR, la târg vor veni cei mai pricepuți și faimoși meșteri din țară: olari, fierari, cioplitori, lingurari, cojocari, cofetari, țesătoare, cusătorese, împletitoare, pielari, rudari și iconari. Meșterii vor aduce obiecte care de care mai diverse, pe lângă tradiționalele băuturi și dulciuri de iarnă. Vizitatorii vor putea să-și cumpere sorcove, linguri
Târg de Sfântul Nicolae la MȚR by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80673_a_81998]
-
tu, "petiționarul", nu-ți puneai mari speranțe în ceea ce făceai și nici Dumnezeu nu se mai sinchisea prea tare de dorințele tale! Am trăit acel moment nietzschean cândva pe la vârsta adolescenței târzii. E adevărat că nimeni nu proclamase în jurul meu faimoasa formulă "Dumnezeu e mort!" (am crescut, totuși, într-o societate extrem-conservatoare, în care până și blasfemia era apanajul activiștilor de partid și-al securiștilor!) Dar e limpede că intrasem într-o epocă desacralizată, debusolată, meschină în proiecte și grosolană în
Credeți în Dumnezeu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8065_a_9390]
-
mai citit scriitori astăzi celebri precum Răzvan Petrescu, Filip Florian, Radu Sergiu Ruba, Augustin Ioan, George Arun, Ovidiu Verdeș, Doina Tudorovici, Eugenia }arălungă, Ioan Es. Pop, Iulian Costache, Dan-Silviu Boerescu, Răzvan Rădulescu, Saviana Stănescu. Nici optzeciștii, deja celebrii după apariția faimosului Desant '83 (Mircea Cărtărescu & co.), nu au ocolit cenaclul lui Mircea Martin, aparițiile lor constituind adevărate evenimente. Am citat, într-o înșiruire aleatorie, pe câțiva dintre cenacliștii ale căror nume spun astăzi ceva (în anumite situații, foarte multe) în viața
Și ei au fost debutanți by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7851_a_9176]
-
actualul sediu al Bibliotecii Naționale). Combinație de oameni de știință și artiști, toți aceștia și alții ca ei au dat chipul României moderne. Numele lor ar trebui să fie pentru generațiile de azi cel puțin la fel de cunoscute ca cele ale faimoșilor lor contemporani: Eminescu, I.L. Caragiale, I.C. Brătianu, Titu Maiorescu. Operele lor au durat peste timp și au învins vicisitudinile istoriei, fie că ele s-au numit războaiele secolului XX sau iresponsabilitatea distructivă a regimului comunist. Dacă în urmă cu mai
Oamenii româniei moderene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7871_a_9196]
-
să-și identifice altfel dușmanii, iar pe vînători să afle noi mijloace de a amăgi prada. ,Pe timpul lui Odobescu, cînd dropiile erau cu mult mai numeroase, apropierea lor se făcea, pare-se, destul de ușor - așa cum se istorisește în Pseudokynegheticos - cu ajutorul faimoaselor căruțe cu coviltir. Chiar dacă ele ar mai exista și astăzi, forma lor ciudată ar speria cu siguranță dropioiul, adaptat și el ritmului contemporan, pe care îl suportă, ca toate sălbătăciunile, fiindcă, de cînd s-a născut, îl vede și-l
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]