1,932 matches
-
câine, dar nu asta contează. Mai rău! Aș fi putut s-o asmut pe Helen asupra lui. La ce se așteptase? Ca drumurile de la aeroportul din Dublin să fie ticsite de băștinași care să-l ovaționeze, fluturând steaguri englezești? Vrusese fanfare și covoare roșii? Să se declare sărbătoare națională? Iar eu să-l întâmpin la ușă îmbrăcată într-un neglijeu sexy, să-i zâmbesc și să-i declar cu voce răgușită: „Bine-ai venit, iubitule“? Sincer, eram absolut nedumerită. Nu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
drumurile noastre se despărțiseră). Am deprins cîteva acorduri pentru ghitară rece, cum am povestit, reverberația unui do major dublat de o bătaie decisă-n cutia de rezonanță acoperea tumultul de sub movilițele tot mai dese din Izvor. Nu rivaliza deocamdată cu fanfara, Însă-mi dădea o senzație de corp astral. Cu el, corpul astral, am și făcut dragoste Întîia oară, celălalt corp aflîndu-se Într-o cu totul altă parte decît În camera unde ardea un bețișor din lemn de santal obținut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trage cu arme grele, pe fundal un ecran cu marea și o grămadă de vedete: John Wayne, Henry Fonda, Richard Burton (rău face alcoolul), Rod Steiger, Robert Mitchum și alții. La și alții m-a luat somnul și, legănat de fanfara militară, am ajuns la toba de tinichea, din aceeași categorie, imposibil de urmărit pînă la sfîrșit. De ce. Mai Întîi pentru că am citit cartea. Doi, Îmi doresc să văd filmul exact din ’79, cînd a apărut. Trei, am amețit de critici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a zborului amintind de Începutul lui Rubliov, și Începe una dintre cele mai extraordinare muzici de film, This is a Film. Balonul roșu traversează straturi succesive de culori și respirații, trece prin nori pe ritmul lent dat de alămuri, o fanfară suspendată Între vis și pămînt, obiectul aerian de jucărie dă impresia c-a devenit mandolina ce descrie o temă de un rar dramatism, și, În mai puțin de-un minut ajunge-n prima ilustrată pe care-o vede de pe vapor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că nu știe ce s-ar fi Întîmplat dac-am fi văzut cu toții imaginile de la Timișoara zilelor de 16 și 17 decembrie. Căci am fi văzut țăndări și devastări de magazine Într-un apocalips muncitoresc, plus „unități militare defilînd cu fanfara, scuipate și Înjosite”. Carevasăzică timișorenii afoni, neiubitori de muzică de fanfară, au scuipat pe tromboane. Unde mai pui că astea trăgeau la picioare. Inițial. Pe urmă-au tras direct În organul cu care se ascultă muzică. În chip bizar, Cornel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
văzut cu toții imaginile de la Timișoara zilelor de 16 și 17 decembrie. Căci am fi văzut țăndări și devastări de magazine Într-un apocalips muncitoresc, plus „unități militare defilînd cu fanfara, scuipate și Înjosite”. Carevasăzică timișorenii afoni, neiubitori de muzică de fanfară, au scuipat pe tromboane. Unde mai pui că astea trăgeau la picioare. Inițial. Pe urmă-au tras direct În organul cu care se ascultă muzică. În chip bizar, Cornel Nistorescu, În Expres, ne destăinuiește cum a povestit el prietenilor „ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ore În șir la soare. Ușile erau deschise, iar ferestrele ridicate. Erau atît de puține mașini, că În timp ce mergeau puteau distinge țipetele diverșilor copii, bolborositul radiourilor și țîrÎitul telefoanelor din camerele goale. Apropiindu-se de Baker Street, Începură să audă fanfara din Regent’s Park, la Început un sunet slab de zang și pa-ra-pa-pa care se umfla și dezumfla odată cu briza impalpabilă, ca rufele puse la uscat pe-o sfoară. Julia o prinse pe Helen de Încheietura mîinii, se copilări, prefăcîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Repede! zise Julia din nou. ZÎmbiră, mature, dar continuară să meargă mai repede ca Înainte. Intrară În parc prin poarta Clarence, apoi o luară pe poteca de lîngă lacul pe care se aflau bărci. Se apropiară de locul unde era fanfara, iar muzica deveni mai tare, fără să mai pară sincopată. Merseră mai repede și recunoscură, În sfîrșit, melodia. — O! zise Helen, și rîseră, pentru că nu era altceva decît Da! Nu avem banane. Părăsiră aleea și găsiră un loc care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Se Întoarseră la mîncarea pe care o aduseseră; frînseră pîinea și tăiară mici felii de brînză. Julia se Întinse, punîndu-și cocoloș sacoșa de pînză sub cap În chip de pernă. Helen se așeză fără nimic sub cap și Închise ochii. Fanfara Începu să cînte un alt cîntec. Îi știa cuvintele și Începu să-l fredoneze Încet. „Soldatul are ceva! Are ceva! Are ceva ca lumea! - ca lumea!ca lumea!“ Undeva, Într-un cărucior, plîngea un bebeluș; Îi auzi respirația Întretăiată. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ei. Exista Încă foamete, crimă, tulburări În Polonia, Palestina, India și Dumnezeu mai știa În ce alt loc. Anglia Însăși luneca spre faliment și decădere. Oare ești idiot sau egoist să vrei să te lași pradă nimicurilor, acestor pa-ra-pa-pa ale fanfarei din Regent’s Park, soarelui, ierbii care Îți pișca tălpile, mișcărilor berii tulburi prin vene, apropierii secrete a iubitei? Sau nu cumva nimicurile astea sînt tot ce ai? N-ar fi cazul, de fapt, să le păstrezi? Să le transformi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să-i fie fidelă? Nu se avea decît pe sine, cu coapsele ei de șuncă presată și fața ca o ceapă... GÎndurile astea o cotropeau cu furie, ca un cheag Întunecat umblîndu-i prin sînge, În timp ce Julia continua să citească, iar fanfara Își cînta ultimul pa-ra-pa-pa și apoi instrumentiștii Își puseră instrumentele jos; soarele se tîra Încet pe cer, iar umbrele se Întindeau pe pămîntul galben. Dar, În cele din urmă, panica nefericită scăzu În intensitate. Întunericul din ea se micșoră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a noii stăpâniri. Geaba temenele! mai șopti, încă o dată, chiaburul Petrea Păun, cugetând la primarul care, după așezarea tancurilor sovietice la hodină și la huleai și după amuțirea tunurilor, dăduse îndemn la horă în Goldana. El, cel dintâi, făcând îndemn fanfarei și purtând veston stacojiu, ca zorii primăverii vieții noi, ieșise la joc, bătând din pinteni, sub stejarul de la Primărie, în cizmele lui ofițerești, lustruite de sărbătoare. În duduit armonios de alămuri, Păun cel blând și de treabă, cum îl numeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cal alb, vorniceii, încălărați și ei, alergau în trap săltat, pe de laturi... Trei faetoane cu zestre, clădită de un stat de om, pe care o sprijineau niște bujori de druște, domnișoarele de onoare, cu ochi negri, înaintau în fața unei fanfare de alămuri, care luceau ca luna și cântau de fierbea sângele în tine... Numai la cinematograf poți să vezi ceva mai frumos! conchise ea, în admirația mesenilor și mai ales a bărbaților, care, în câteva clipe, despuiaseră interiorul unui rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
facem comerț cu Mercur, riposta el, urlând o dezvinovățire. Așa e Legea acum, iar după Revoluție, vă promit eu că va fi și mai dificil ca proletarii să scoată la bișniță asemenea substanțe periculoase... Svetlana, în uniformă de dirijor de fanfară, înclina din cap a încuviințare, iar la justificările Pelerinului, ridică brusc și autoritar toiagul cu măciulie de aur, al colegei ei de la Academie. Toți ca unul, instrumentiștii, care învățaseră, fără partitură, ultimul imn dedicat Tovarășului, un imn ce fusese compus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aceleiași platoșe de oțel scandinav, observând că în vârf de minaret, înalt și svelt, strălucește lugubru Semiluna de aur. Falduri de marmură albă șed nemișcați ca și altădată, iar leii înaripați străjuiesc depărtările. Era misiunea Svetlanei să întâmpine cu alămurile fanfarei pe oaspeții de la Sans-Souci, care năvăleau, acolo, în hoarde, pentru a-i împiedica pe acești naivi și zbanghii, puși pururea pe chefuri, să constate tristețea serbărilor din imensul domeniu lăbărțat în necuprinsul Bărăganului și în resturile Codrilor Vlăsiei. Așteptând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
terminarea războiului se află în sfârșit acasă. Arată ca niște ființe epuizate, cu fețe placide, inexpresive. În definitiv arată ca niște oameni care parcurseseră pe jos drumul din Podișul Boemiei până la unitățile lor din țară. Nu-i așteaptă uralele mulțimii, fanfara sau discursuri de bun venit. Dar nici unul dintre ei nu regretă asta. Nu vor decât să ajungă cât mai repede la casele lor. Pe un culoar al clădirii doi ofițeri E.C.P.165 se plimbă agitați. Un locotenent tinerel, Nicolae Trădescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mă adresai către toți: - Știți ce-a fost aici, chiar În locul acesta acum...cîți ani?... Eram copil, terminasem clasa I-a primară... În 1930; luasem premiul I... Mi s-a pus pe cap coroniță de premiant, aici, În sunetele unei fanfare militare aflate chiar pe podiumul acesta unde e acum orchestra. A fost prima și ultima dată În viață... Ana deschise ochii mari, nu știu ce a Însemnat privirea aceea, atunci. Domnul Pavel Începu iar să vorbească, ceva, nu mai știu, despre lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
în perioada asta, când politicienii se plâng că-i criză, pentru noaptea de Revelion s-a cheltuit incredibila sumă de 600.000 de euro, în bună parte pentru artiști străini!) să fie instituit un concurs care să poarte numele autorului “Fanfarei militare”, care defila în fața copilului de altădată pe bulevardul orașului de la Dunăre... Ultima parte a vieții n-a fost din păcate tihnită pentru Temistocle Popa. În Ungaria sau Slovacia, de pildă, nu există această aberantă lege a restituirii în natură
Adio, Temistocle Popa! by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/83414_a_84739]
-
este că nea Temi a luat cu el în lunga-i călătorie cartea pe care i-am dedicat-o și CD-ul editat de UCMR, în care am inserat textul de mai jos: Temistocle Popa, un campion al șlagărului „Trecea fanfara militară/ În frunte c-un tambur major/ Tras prin inel, cu mustăcioară/ Și buzdugan strălucitor/ În pragul unei nopți de vară/ Sub strălucirea stelelor/ Trecea fanfara militară/ Cu tot alaiul ei sonor!”... Cine n-a fredonat măcar o dată acest mare
Adio, Temistocle Popa! by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/83414_a_84739]
-
care am inserat textul de mai jos: Temistocle Popa, un campion al șlagărului „Trecea fanfara militară/ În frunte c-un tambur major/ Tras prin inel, cu mustăcioară/ Și buzdugan strălucitor/ În pragul unei nopți de vară/ Sub strălucirea stelelor/ Trecea fanfara militară/ Cu tot alaiul ei sonor!”... Cine n-a fredonat măcar o dată acest mare șlagăr al muzicii ușoare românești, scris în 1968? El i-a fost inspirat compozitorului de amintirile copilăriei, când fanfara trecea cu surle și trâmbițe pe Calea
Adio, Temistocle Popa! by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/83414_a_84739]
-
nopți de vară/ Sub strălucirea stelelor/ Trecea fanfara militară/ Cu tot alaiul ei sonor!”... Cine n-a fredonat măcar o dată acest mare șlagăr al muzicii ușoare românești, scris în 1968? El i-a fost inspirat compozitorului de amintirile copilăriei, când fanfara trecea cu surle și trâmbițe pe Calea Domnească din Galați, oraș unde văzuse lumina zilei, pe strada Vezuviului, la 21 iunie 1921. Dar „erupsese” cu talentu-i vulcanic mult mai devreme, prin 1954, iar în 1958 inegalabila Maria Tănase i-a
Adio, Temistocle Popa! by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/83414_a_84739]
-
mai liniștită și mulțumitoare perioadă a existenței mele. Dar ce va fi mâine numai Dumnezeu știe...”. Iar dacă la Sala Palatului n-a avut decât puțin timp la dispoziție să-și arate forma și inventivitatea (năucitoare a fost apariția impresionantei Fanfare reprezentative a Armatei, alături de ea în “Bucureștiul e micul Paris”, adevărat imn al Capitalei, pe care Primăria ar putea să-l propună călătorilor în autobuzele turistice...). Marina Voica este Cetățean de onoare la Breaza, unde s-a stabilit târziu, dar
O învingătoare by Octavian URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83452_a_84777]
-
din pământ brațele argiloase... (23 August 1981). * La compozitorul Theodor Grigoriu, acasă, ascultat Harold în Italia (Berlioz) ideea de pelerin, care este chiar Artistul. Ascultat apoi Das klagende Lied de O. Mahler... La 18 ani, la Viena, el vede o fanfară pe care o pune în toate compozițiile sale (străină de țesătura sonoră a compoziției). O obsesie. La moartea sa, convoiul mortuar al lui Mahler se întâlnește întâmplător cu o fanfară care cânta același... Das klagende Lied... * Apropos de B. băiatul
Folclor, deținut politic și altele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8356_a_9681]
-
O. Mahler... La 18 ani, la Viena, el vede o fanfară pe care o pune în toate compozițiile sale (străină de țesătura sonoră a compoziției). O obsesie. La moartea sa, convoiul mortuar al lui Mahler se întâlnește întâmplător cu o fanfară care cânta același... Das klagende Lied... * Apropos de B. băiatul, înfiat al lui N. căruia îi muriseră mai înainte alți doi fii originali, făcuți de acesta însuși. Destinul intervine acolo unde se produce o fisură în ordinea naturală, o alegere
Folclor, deținut politic și altele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8356_a_9681]
-
compozitorului timișorean Ovidiu Manole. S-a născut... foarte departe - așa cum îi place, poetic, să spună, adică în 1925, la București, „din întâmplare“. Tatăl său, Ion Manole, format la școala vechilor maeștri de la Academia Regală de Muzică, a fost dirijor de fanfară militară, așa că Ovidiu s-a „tot perindat“ în copilăria sa prin mai multe regiuni ale țării: Satu Mare, Craiova, București, Caransebeș (unde și-a petrecut ultimii ani de liceu, loc de care și-a legat adolescența). Aici și-a descoperit aplecarea
Agenda2005-49-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284464_a_285793]