2,195 matches
-
la magie (492 sq.), sau chiar la amenințare. El imploră zeii (mai ales pe Ra, Thot și Horus) sau cere celor doi sycomori, dintre care răsare soarele în fiecare zi, să-1 treacă în "Câmpiile de trestii"32. Sosit în Cer, faraonul este primit triumfal de către Zeul-Soare, și mesageri sunt zoriți către cele patru unghiuri ale lumii pentru a anunța victoria lui asupra morții. Regele își prelungește în Cer existența sa terestră: așezat pe tron el primește omagiile supușilor săi și continuă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
victoria lui asupra morții. Regele își prelungește în Cer existența sa terestră: așezat pe tron el primește omagiile supușilor săi și continuă să judece și să dea porunci 33. Căci, deși el este singurul care se bucură de imortalitatea solară, faraonul este înconjurat de un anumit număr de supuși ai săi, în primul rând de membrii familiei sale și de înalții funcționari 34. Aceștia sunt identificați cu stelele, numiți "slăviții". După Jacques Vandier (p. 80): "Pasajele stelare, ale textelor Piramidelor sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
excepțională: regăsim aici imaginația simplă și spontană a unui popor primitiv care se mișcă cu ușurință în mister." După cum am remarcat, doctrina soteriologică a Textelor Piramidelor nu este întotdeauna coerentă. Identificându-1 cu Ra, teologia solară insistă asupra regimului privilegiat al faraonului: 30 Anumite texte (Pir., 2007-2009) arată că trebuie adunate oasele regelui, iar membrele sale eliberate de bandaje pentru a se asigura înălțarea; J. Vandier a arătat că e vorba despre un complex mitico-ritual osirian (op. Cit., p. 81). 31 Texte citate
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
grație anumitor cunoștințe secrete, E vorba, desigur, de o moștenire imemorială, împărtășită și de culturile neolitice predinastice. În ideologia regală egipteană aceste aluzii inițiatice constituie mai degrabă o relicvă inutilă: într-adevăr, în calitate de fiu al zeului și de zeu întrupat, faraonul nu avea nevoie de probe inițiatice pentru a obține dreptul de a pătrunde în Paradisul ceresc. 33 Pir., 1301, 1721; 134-135, 712-3, 1774-1776, citate de J. Vandier, p. 79. Vezi alte texte traduse și comentate de J. H. Breasted, op. Cit
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pune stăpânire pe el." (Pir., 145-146; traducere de R. Weill, p. 116). Alte texte sunt chiar agresive; ele reamintesc că Osiris este un zeu mort, căci el fost asasinat și aruncat în apă. Totuși, unele pasaje fac aluzie la identificarea faraonului cu Osiris. Sunt prezente asemenea formule: "Tot așa cum Osiris trăiește, la fel acest rege Unas trăiește, tot așa cum Osiris nu moare, nici regele Unas cu moare" (Pir., 167 sq.). 29. Osiris, zeul asasinat Pentru a estima semnificația unor asemenea formule
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
A. Brunner, "Zum Raumbegriff der Aegypter", p. 615. % De-abia în textele din Dinastiile IX-X el începe să vorbească în numele său însuși; cf. Rundle Clark, op. Cit., p. 110. deja izvoarele fecundității și ale creșterii 37. Altfel spus, Osiris, Regele asasinat (= faraonul decedat), asigură prosperitatea regatului condus de către fiul său Horus (reprezentat de faraonul nou instalat). Se ghicesc, în linii mari, raporturile dintre Ra, Faraon și cuplul Osiris-Horus. Soarele și mormintele regilor constituiau cele două izvoare principale de sacralitate. După teologia solară
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
din Dinastiile IX-X el începe să vorbească în numele său însuși; cf. Rundle Clark, op. Cit., p. 110. deja izvoarele fecundității și ale creșterii 37. Altfel spus, Osiris, Regele asasinat (= faraonul decedat), asigură prosperitatea regatului condus de către fiul său Horus (reprezentat de faraonul nou instalat). Se ghicesc, în linii mari, raporturile dintre Ra, Faraon și cuplul Osiris-Horus. Soarele și mormintele regilor constituiau cele două izvoare principale de sacralitate. După teologia solară, faraonul era fiul lui Ra; dar deoarece succeda suveranului decedat (= Osiris), Faraonul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Rundle Clark, op. Cit., p. 110. deja izvoarele fecundității și ale creșterii 37. Altfel spus, Osiris, Regele asasinat (= faraonul decedat), asigură prosperitatea regatului condus de către fiul său Horus (reprezentat de faraonul nou instalat). Se ghicesc, în linii mari, raporturile dintre Ra, Faraon și cuplul Osiris-Horus. Soarele și mormintele regilor constituiau cele două izvoare principale de sacralitate. După teologia solară, faraonul era fiul lui Ra; dar deoarece succeda suveranului decedat (= Osiris), Faraonul era de asemenea Horus. O tensiune între aceste două orientări ale
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
decedat), asigură prosperitatea regatului condus de către fiul său Horus (reprezentat de faraonul nou instalat). Se ghicesc, în linii mari, raporturile dintre Ra, Faraon și cuplul Osiris-Horus. Soarele și mormintele regilor constituiau cele două izvoare principale de sacralitate. După teologia solară, faraonul era fiul lui Ra; dar deoarece succeda suveranului decedat (= Osiris), Faraonul era de asemenea Horus. O tensiune între aceste două orientări ale spiritului religios egiptean, "solarizarea" și "osirianizarea"38, apare în funcția regalității. Așa cum am văzut, civilizația egipteană este rezultatul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
faraonul nou instalat). Se ghicesc, în linii mari, raporturile dintre Ra, Faraon și cuplul Osiris-Horus. Soarele și mormintele regilor constituiau cele două izvoare principale de sacralitate. După teologia solară, faraonul era fiul lui Ra; dar deoarece succeda suveranului decedat (= Osiris), Faraonul era de asemenea Horus. O tensiune între aceste două orientări ale spiritului religios egiptean, "solarizarea" și "osirianizarea"38, apare în funcția regalității. Așa cum am văzut, civilizația egipteană este rezultatul unirii Egiptului de Sus și de Jos într-un singur regat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
îndată, a pus brusc capăt epocii clasice a civilizației egiptene. O dată ordinea restabilită, îl găsim pe Osiris în centrul preocupărilor etice și al speranțelor religioase. Este începutul unui proces care a fost descris drept "democratizarea lui Osiris". Într-adevăr, alături de faraoni, mulți alții își declară participarea rituală la drama și apoteoza lui Osiris. Textele înscrise cândva pe pereții cavourilor ascunse în piramidele ridicate pentru faraoni sunt reproduse acum în interiorul sarcofagelor nobililor și chiar ale oamenilor lipsiți de privilegii. Osiris devine modelul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
religioase. Este începutul unui proces care a fost descris drept "democratizarea lui Osiris". Într-adevăr, alături de faraoni, mulți alții își declară participarea rituală la drama și apoteoza lui Osiris. Textele înscrise cândva pe pereții cavourilor ascunse în piramidele ridicate pentru faraoni sunt reproduse acum în interiorul sarcofagelor nobililor și chiar ale oamenilor lipsiți de privilegii. Osiris devine modelul tuturor celor care speră să înfrângă moartea. Un Text al Sarcofagelor (IV, 276 sq.) proclamă: "Tu ești acum fiul unui Rege, un prinț, atâta vreme cât
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Colina Primordială, adică în "Centrul Lumii". Totuși, așa cum vom vedea (§ 33), tensiunea Ra-Osiris va găsi o soluție în vremea Imperiului Mijlociu și a Imperiului Nou. 30. Sincopa: anarhie, disperare și "democratizarea" vieții de dincolo de mormânt Pepi H a fost ultimul faraon al Dinastiei a Vl-a. La puțin timp după moartea sa, către ~ 2200, Egiptul a fost grav zguduit de un război civil, și statul s-a prăbușit. Slăbirea puterii centrale încurajase ambițiile dinaștilor. Câtva timp anarhia pustii tara. La un anumit
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Interregn), a luat sfârșit în ~ 2050 cu venirea Dinastiei a XH-a. Restaurarea puterii centrale a marcat începerea unei adevărate renașteri. În timpul Perioadei Intermediare s-a produs "democratizarea" existenței post-mortem: nobilii recopiau pe sarcofagele lor Textele Piramidelor, redactate exclusiv pentru faraoni. Este singura epocă din istoria egipteană în care faraonul a fost acuzat de slăbiciune și chiar de imoralitate. Grație mai multor compoziții literare de un foarte mare interes se pot urmări profundele transformări care au avut loc în timpul crizei. Textele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a XH-a. Restaurarea puterii centrale a marcat începerea unei adevărate renașteri. În timpul Perioadei Intermediare s-a produs "democratizarea" existenței post-mortem: nobilii recopiau pe sarcofagele lor Textele Piramidelor, redactate exclusiv pentru faraoni. Este singura epocă din istoria egipteană în care faraonul a fost acuzat de slăbiciune și chiar de imoralitate. Grație mai multor compoziții literare de un foarte mare interes se pot urmări profundele transformări care au avut loc în timpul crizei. Textele cele mai importante sunt cunoscute sub titlurile: învățături pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
chiar la sinucidere. Dar aceste documente indică în același timp o schimbare de ordin interior. Anumiți demnitari, cel puțin, își pun întrebări asupra responsabilității lor în catastrofă și nu șovăie să se recunoască vinovați. Un anume Ipu-wer se prezintă în fața faraonului pentru a-i raporta proporțiile dezastrului. "Iată, țara este despuiată de regalitate de către câțiva indivizi iresponsabili! Iată, oamenii se răzvrătesc împotriva Uraeus-ului regal! Care a pacificat cele Două Țări. Reședința regală poate fi rasă într-o oră!" Provinciile și templele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a fost luat de săraci. Iată, cel care fusese înmormântat ca un șoim (divin) zace acum pe un (simplu) dric; ascunzătoarea piramidei e acum goală". Totuși, pe măsură ce vorbește, "profetul" Ipu-wer devine mai îndrăzneț și sfârșește prin a-1 condamna pe faraon pentru anarhia generală. Căci regele trebuia să fie păstorul poporului său și totuși domnia sa făcea să troneze moartea. "Autoritatea și justiția sunt cu tine; dar pretutindeili în țară tu instalezi confuzia și zgomotul certurilor. Iată, fiecare se aruncă asupra vecinului
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
tânjească." 44. Prăbușirea tuturor instituțiilor tradiționale se traduce prin agnosticism și pesimism, și totodată printr-o exaltare a bucuriei de a trăi care nu reușește să ascundă o profundă disperare. Sincopa regalității divine aduce fatalmente devalorizarea religioasă a morții. Dacă faraonul nu se mai comportă ca un zeu-întrupat, totul este repus în discuție; în primul rând semnificația vieții și, deci, realitatea postcxistenței de dincolo de mormânt. Cântecul Harpistului amintește alte crize de deznădejde - în Israel, în Grecia, în vechea Indie - crize provocate
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
urmă, sufletul îl asigură că va rămâne alături de el chiar în cazul în care se va hotărî să se sinucidă 45. Operele literare ale Epocii Intermediare au continuat să fie citite și recopiate mult timp după restaurarea unității politice sub faraonii Imperiului Mijlociu (~ 2040-1730). Aceste texte reprezentau mai mult decât mărturii fără egal ale marii crize; ele ilustrau în plus o tendință a spiritului religios egiptean care n-a încetat să se amplifice de atunci. E vorba de un curent de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
religios egiptean care n-a încetat să se amplifice de atunci. E vorba de un curent de gândire greu de descris pe scurt, dar a cărui principală caracteristică este importanța acordată persoanei umane ca replică virtuală a modelului exemplar, persoana faraonului. 31. Teologia și politica "solarizării" Imperiul de Mijloc a fost condus de o serie de suverani excelenți, aparținând aproape toți Dinastiei a XH-a. Sub domnia lor, Egiptul a cunoscut o epocă de expansiune economică și de mare prestigiu internațional
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
solarizării" Imperiul de Mijloc a fost condus de o serie de suverani excelenți, aparținând aproape toți Dinastiei a XH-a. Sub domnia lor, Egiptul a cunoscut o epocă de expansiune economică și de mare prestigiu internațional 46. Numele alese de către faraoni în timpul încoronării exprimă voința lor de a se purta cu dreptate (ma'at) față de oameni și de zei47, în timpul Dinastiei a XII-a, Amon, unul dintre cei opt zei adorați la Hermopolis, a ajuns la rangul suprem sub titlul de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
secolul al XVII-lea î. Hr. După victorie, cuceritorii s-au instalat în Deltă. Din capitala lor Avaris, ei guvernează prin intermediul vasalilor cea mai mare parte a Egiptului de Jos; dar ei comit eroarea de a tolera în schimbul unui tribut succesiunea faraonilor în Egiptul de Sus. Hiksoșii au importat anumiți zei sirieni în primul rând pe Baal și Teșub, pe care i-au identificat cu Seth. Promovarea la rangul suprem a ucigașului lui Osiris constituia, desigur, o grea umilire pentru egipteni. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de către asiatici, cuceritorii, întăriți în taberele lor fortificate, ignorau cu dispreț civilizația egipteană. Dar egiptenii au priceput lecția. Treptat, ei au învățat s: i mânuiască armele învingătorilor. La un secol după dezastru (i. E. pe la ~ 1600), Teba, în care domnea un faraon 45 Traducere de J. Wilson, ANET, pp. 405-407; cf. Breasted, op. Cit., pp. 189 sq; Erman-Blackman, pp. 86 sq. 46 Rezultat cu atât mai meritoriu dacă se ține cont de faptul că guvernatorii diferitelor regiuni își păstraseră integral suveranitatea locală. 47
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
tendință universalistă se găsea fatal implicată în tensiunile de ordin politic, în timpul Dinastiei a XVIII-a, templele lui Amon-Ra au fost considerabil mărite și veniturile lor înzecite. Ca urmare a ocupației hiksosilor și mai ales a eliberării Egiptului de către un faraon din Teba, zeii au fost puși să conducă într-un chip mai direct treburile statului. Aceasta însemna că zeii - în primul rând Amon-Ra - își comunicau sfaturile prin intermediul corpului sacerdotal. Marele Preot al lui Amon a câștigat o autoritate considerabilă; el
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fost puși să conducă într-un chip mai direct treburile statului. Aceasta însemna că zeii - în primul rând Amon-Ra - își comunicau sfaturile prin intermediul corpului sacerdotal. Marele Preot al lui Amon a câștigat o autoritate considerabilă; el se situa imediat după Faraon. Egiptul era pe punctul de a deveni o teocrație; ceea ce, de altfel, nu reducea lupta pentru putere între Marele Preot și Faraoni. Această excesivă politizare a ierarhiei sacerdotale a ridicat tensiunea dintre diferitele orientări teologice la nivelul unor antagonisme adeseori
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]