1,716 matches
-
sistemului lor de gîndire fiind cauzată, în acest caz, de o mai mare izolare față de grup. Plecînd de la acest caz clinic, înțelegem că, pentru a se menține, reprezentările presupun declinarea, succesivă sau paralelă, a mai multora dintre funcțiile lor. 8. Fatalitatea stereotipurilor și ideologia "publicului larg" Relațiile de discriminare interetnică sînt exemple triste ale acestei tautologii și ale "bîlbîielilor" inerente stereotipurilor și ale formelor de "cunoașteri" și credințe pe care acestea din urmă le implică. Membrii unui anume grup social sînt
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
în cazul unui marș, al unei expediții sau în caz de război. Misiunea era pregătită; dar de fiecare dată când abordă această chestiune, cuvintele, mustrările prietenești, documentele sale rămaseră fără răspuns sau fură luate în nume de rău. Prin ce fatalitate, ce obstacol secret, ce motive personale, prin ce lipsă de prevedere sau rea-voință refuză guvernul chiar și instituirea serviciului gestionar de manutanță? Pentru că e obișnuit cu terciul de porumb, nu e oare soldatul demn să mănânce pâine? Caii au fost
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
cincizeci de milioane de franci, întemeierea unei bănci de credit funciar, două linii de căi ferate. Opoziția făcu să eșueze aceste proiecte, divulgând anumite clauze secrete în care concesionarii și protectorii lor jucau un rol regretabil. Printr-un fel de fatalitate, se adunară încurcăturile de tot felul. Chestiunea mănăstirilor închinate, prezentată altfel de cabinetele interesate, căpătă importanța unei dificultăți internaționale. Note diplomatice îl invitară pe domnitorul Cuza să nu perturbe stăpânirea proprietarilor. Patriarhii de la Ierusalim și Constantinopol îi îndemnară la rezistență
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
fabule cînd, de exemplu, evenimente importante sînt incluse în schema unor evenimente banale, de zi cu zi, dar care sînt cauza unor evenimente importante, caz în care apare un anumit efect de determinare. Acest caz ar putea fi privit drept fatalitate, acceptare a neputinței omului în fața naturii ori, dimpotrivă, ca atitudine existențialistă. Pe de altă parte, o fabulă "minimalistă" în care evenimentele importante, deși ne-enunțate, "dau culoare" evenimentelor cotidiene, altminteri lipsite de importanță, va avea cu siguranță un impact major
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
în pereți de oțel. Pas cu pas, caută raționamentul apt de a ajunge la țelul dorit. O scară se înfundă în neguri de infern. Groaza îl cuprinde. Coboară. Rațiunea îi dă sfat patern. Intră într-un puț secret numit, puțul fatalității implacabile. Ajunge într-o situație la culme, disperă. La stânga o crevasă. Descoperă drumul și merge sigur de el spre crevasă. Speranța și credința reînvie. Eliberarea este aproape. Incertitudinea îl macină, îl roade. Gândește și pornește, asigurându-se la fiecare pas
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
cu capul în jos într-un sac, în care nu vrei să intri, dar ești împins; prin eliminarea savantă a detaliilor unei vieți meschine, dar care semăna cu a tuturor oamenilor, Tolstoi își împingea eroul spre tragedie cu vigoarea unei fatalități inexorabile; niciodată n-aveam sa citesc ceva mai zguduitor.) Mă enerva și un zgomot care se auzea prin mica fereastră a camerei lui Nilă. Ta-ta-ta-tal Apoi tăcere și pe urmă iar: ta-ta-ta-ta... Am lăsat cartea și am deschis geamul. Marele
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
că acest ce trebuia lămurit. Putea fi? Și eu vroiam. El continua însă să tacă, enigmatic, sau poate pentru că nu era vorbăreț, sau poate fiindcă nu ne cunoșteam bine, deși eu știam din Dostoievski că o destăinuire e ca o fatalitate, vii tocmai din Siberia ca s-o faci, împins de un demon interior... Avea el legături cu acei comuniști închiși în beciuri? Ce fel de legături? Nu mi le putea dezvălui și mie? Și cum de nu-l arestau, și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
da naștere conflictelor dintre oameni, când liniștite, când demențiale, închipuindu-și că dacă ispitește omul cu eliberarea de orice morală, va ieși din asta o specie mândră, liberă și binevenită. Lăudăroșenia lui din Ecce Homo că el ar fi o fatalitate ca și creștinismul, m-a făcut să mă întreb de ce nu și-a dat seama că nu mai înfrunta el de mult un creștinism activ și dacă ar fi fost în fața unui nou Savonarola n-ar mai fi îndrăznit să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
care îl părăsise și nu se putea consola. Îmi povestea de fiecare dată noi detalii despre această mare iubire a vieții lui și cum n-o s-o mai revadă niciodată, deși și ea îl iubea. Dar nu-mi dezvăluia secretul, fatalitatea care îi despărțise. În schimb îmi povestea cum se iubeau, cum fiecare obiect și fiecare colț al fostului lor cămin era impregnat de dorințele lor, șoaptele și declarațiile lor patetice. Aerul pe care îl respirau, cuvintele șoptite de unul și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ei s-a tot ascuțit și s-a uscat și s-a înnegrit. Blândul Manole, cu figura lui calmă, comună. Diavolul nu mai izbutește azi decât acest travesti ? Scund, subțire, cu umeri osoși și pasul mărunt, banalitatea răbdătoare, ca o fatalitate, să ne îngroape blând pe toți, pustiul obișnuinței care rulează lent, extrem de lent. Ce ar fi în stare să declanșeze schimbarea ? Îl privește, brusc înviorată. Un martor pasiv și sceptic al răului, nu, mai mult, mult, mult mai mult ! L-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se vor construi drumuri asfaltate spre adevăr. Omul stăpânește 4% din energia universului și se crede buricul pământului. DESTIN Natura lucrează probabil în compensație. După un Tolstoi, aduce pe piață și un Stalin. Cea mai comodă filozofie de viață rămâne fatalitatea. Dacă ești bou, toți se vor repezi să te înjuge. Ciobanul din Miorița nu se putea apăra de destin cu ghioaga. În unele căsnicii, destinele merg în paralel. Precum trenurile. Destinul țăranului poate fi citit tot în craterele din desenele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu există hazard nevinovat. Multe destine se frâng când se rupe prima verigă a lanțului de iluzii. Fiecare om are haosul lui personal. Mai mult sau mai puțin creator. Ne ungem cu făină pe față ca să nu ne recunoască ursitoarele. Fatalitatea este regizată de timp. Ori de erori. Fă tot ce depinde de tine! Restul îi aparține destinului. Destinul poate pierde partida cu noi, doar dacă nu se prezintă în ring. În duelul cu destinul, nu rezultatul contează, ci atitudinea noastră
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
e alunecos. Ne scapă deseori printre degete. Nici ursitoarele nu-și mai țin promisiunile. Parcă sunt în campanie electorală. Oricât ai alerga, tot te prinde destinul din urmă. Norocul e ca ploaia de vară. Îl aștepți mult și trece repede. Fatalitatea are partea ei. Deși i s-ar mai putea da peste mână câteodată. Pe cel amărât norocul îl găsește dormind. Loviturile destinului le poți primi cu detașare, cu umilință ori cu sfidare. Fatalismul presupune să fii spectatorul propriului destin. Ne
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
înțepe. Primul iese, totdeauna, la atac, Cel ce mai are, încă, ac. Statuie Portretul zugrăvit din imagini și cuvinte, E ca o statuie pentru eternă aducere aminte. Monumentul ridicat din bronz sau din granit, E mai vulnerabil, poate fi strivit. Fatalitate Celor ce au venit pe lume cu noroc, Toate merg din plin, și la soroc. Alții-s condamnați de soarta nemiloasă La o viață searbădă și ticăloasă. Gripa Se știe, gripa-i de bonton, În nesfârșitul rece sezon. Ea își
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
Îl mlădiază totuși Într-atît Încît oricine poate recunoaște În el o soartă marcată de o vocație lirică. Deocamdată el prezintă această soartă, o descrie și o Îndreptățește prin transpunere transfigurare În registrul liric. Din capul locului, este evidentă o anume fatalitate potrivnică, osînditoare, care-l Împinge pe haiduc În codru: “Va trebui să taie de-acum potecile toate de-a curmezișul.” Există Însă simultan și un dor de ducă și deja o recunoaștere și o asumare a unei misiuni, devenită fermă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
nu pot fi resimțiți (și nu există aievea și nealterați) decît În locul și la vremea care le aparține și cărora le sînt destinați: În aura plină de mister și promisiuni a pădurii, a copilăriei, a zorilor. Prea puțin este semnul fatalității neiertătoare și al nostalgiei care o acompaniază. Miresmele se risipesc, dispar, pier și ne lasă-n suflet doar regrete iremediabile. Cu ce ne provoacă poemul? Cu exigența de a percepe legătura indisolubilă dar profund misteriosă dintre fragi și zori. Iar
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
dea traseului unui drum riguros aspecte de promenadă, uneori barocă. Mediologia imaginii are toată ambiguitatea unui demers situat la intersecția mai multor căi pe care niciun titlu nu mă îndreptățește să apuc: istoria artei, istoria tehnicilor și cea a religiilor. Fatalitatea în care este prinsă nașterea oricărei problematici inedite este că nu se poate opera decât în interiorul acelorași discipline stabilite și al categoriilor străvechi care îi pun obstacole și ale căror insuficiențe ea tocmai intenționează să le demonstreze. Dar e de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pasionale. Indice emoțional, scop de pelerinaj, purtat în procesiune publică: de fapt un idol, dar suport al unui cult popular, trecând dincolo de venerația recomandată pentru a atinge adorația taumaturgică. Schimbarea creștină, subversiune în subversiunea iconofobă a începuturilor, dovedește, poate, o fatalitate (cum se numesc necesitățile care nu ne plac): victoria Bisericii ca trup asupra Evangheliei ca spirit sau inevitabilele concesii făcute de spiritual temporalului. Sacramentele și fetișurile i-au cucerit tocmai pe aceia care voiseră să-i smulgă omului vechi talismanele
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pot fi discutate la capitolul contactelor culturale, drept care despre aceste neamuri se va vorbi separat: tot ce a urmat după constituirea limbii române din latina preluată de baza psihofizică germano-greco tracă, preluare confundată cu un fenomen cultural, se raportează la fatalitatea vicisitudinilor istorice ale neamului românesc. Imaginea pe care Philippide a creat-o despre latină > română în volumul întâi este anulată de el în volumul al doilea unde afirmă că prezența germanismelor vechi în limba română nu este o certitudine. „De
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pericole îl așteaptă și dacă se poate descurca cu pericolele. Fiind cel mai dinamic a și țâșnit în stradă, în șosea unde treceau mașini multe în viteză. El neștiind ce însemna o mașină, nici nu a știut a se ferii. Fatalitate. Nenorocire. Disperare. O mașină l-a lovit și el a fost doborât. Sora lui care venea din urmă a văzut toată scena și a mieunat puternic privind îngrozită scena. Apoi sa dus la el și l-a tras pe trotuar
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
nepotul său, Fontenelle (1657-1757) care, în Reflecții despre poetică (Réflexions sur la poétique, 1691), ar vrea să reformeze tragedia atribuindu-i un scop moral, nu-și dă seama, fără îndoială, că astfel o golește de sens. Considerând perimată noțiunea de fatalitate care acționează în ea, i-ar plăcea ca la sfârșitul nefericirilor sale să triumfe personajul virtuos. Fénelon (1651-1715), care se situează în tabăra Anticilor, sfătuiește, în Scrisoare către Academie (1714), în numele moralei, ca din tragedie să fie excluse pasiunile. Este
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să zugrăvești fără să observi degradarea umbrelor și a culorilor. Personajul nu mai are contrapondere, el pare să se miște singur, acționează fără un motiv bine determinat, se vede oarecum antrenat de o putere irezistibilă: mâna poetului, asemenea celei a fatalității, îi imprimă toate mișcările. Într-adevăr, trăsături provenite de la mii de indivizi sunt înghesuite în același timp pe capul unuia singur; sunt fragmente din care îi este format caracterul, și unitatea morală nu se mai face simțită. Caracterul personajului nu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
stare pură, comicul nu poate fi separat decât printr-o minuțioasă analiză, întreprinsă din necesități strict didactice, întrucât existența sa literară este foarte instabilă datorită unei evoluții în dublu sens: căderea comicului în tragic și convertirea tragicului în comic. Absurdul, fatalitatea existenței, nonsensul, rutinarea exasperantă pot converti comicul în tragic, pot face cu ușurință translația de la veselie la disperare și durere amară. Conceptul modern de ,,farsă tragică" pus în circulație de Eugen Ionescu, dar identificabil în opera unei părți importante a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Apropierea de tragic nu deformează râsul în grimasă, ca în cazul grotescului, ci îl edulcorează, îi atenuează izbucnirile de veselie zgomotoasă în formele reținute ale surâsului, ale zâmbetului înțelegător, tolerant. Perspectivele metafizice pe care le deschide, conștiința nimicniciei și a fatalității condiției umane imprimă răsului declanșat de umor o notă aparte de tristețe resemnată. Impura veselie a umorului, germinând din solul intuitei nefericiri, primește o exteriorizare la fel de ambivalentă, condensabilă cel mai bine în oximoronica expresie românească a "râsu'plânsului"200, pusă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ospătează dintr-o extrem de gustoasă pastramă, iar ovreiul Aron crede că poate îndeplini dorința răposatului, economisind prin șiretlic banii necesari pentru a transporta cadavrul acestuia. Ambii sunt convinși că ceea ce fac, deși este imoral, va găsi o rezolvare rezonabilă. Însă fatalitatea le dezvăluie ireparabilul ca formă involuntară de detabuizare prin canibalism și impietate filială. Dacă, în general, autorul care recurge la umor negru pare să ignore deliberat reacțiile fiziologice ale receptorului, Caragiale, în schimb, nu este interesat de o prelungire sadică
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]