12,837 matches
-
postului de miliție din comună! Ai băgat la cap? Am priceput - a răspuns Costăchel. În timp ce Leucătov se chinuia să completeze o hârtie, Costăchel se întreba: „De când sunt eu tovarăș cu aista? Ce? Am fost la furat în tovărășie cu el? Ferească-mă Dumnezeu!”... Uite aici dovada că locuiești în comună. Cu asta te prezinți la miliția raională pentru bulentin. La raion te prezinți! Ai înțeles? - a insistat milițianul. „Aista mă crede tâmpit”, gândea Costăchel, făcându-și socoteala când să meargă la
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
întrebat cu disperare Costăchel. Cine vrei să-ți răspundă, omule? Cine? Comuniștii? Să-i auzi numai ce fericire ne pregătesc! Ai răbdare! - a replicat Petrache. Pentru mine nu-i nici o noutate. Eu am văzut fericirea asta acolo... La ei acasă... Ferească-ne Dumnezeu! - a grăit Costăchel cu tristețe în glas. Dacă tu nu vrei să spui unde te-a fericit soarta cu frăția de arme - știi tu care - atunci am să-ți spun eu unde mi-a pus Dumnezeu mâna-n
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ardă ca o sobă. „Costăchele, nu te speria. O să-mi treacă. Înainte, băiete! Înainte!” Atâta spunea și se târa după mine, cu suflarea grea. Nu mă lăsa măcar să-l ajut. „Păstrează-ți puterile, Costăchele! Lasă că eu mai pot încă. Ferească sfântul de mai rău.” Am găsit o căpiță de fân într-un capăt de lan. Părea uitată acolo. Ne-am făcut un culcuș în ea. Am stat acolo aproape o săptămână. Norocul nostru că nu prea departe era o gârlă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ai venit tu din iadul rusesc, atâta mai lipsea, ca să-ți pierzi mințile... Eu credeam că mă cunoști mai bine, Petrache! Când colo. Tu mă crezi muiere... Halal prieten. Tocmai pentru că îți sunt prieten. De aceea am vrut să te feresc de o nouă lovitură. Și... Și m-ai lăsat să nu știu pe ce lume-s. Ia spune! Mai trăiește invalidul cela de la târg, care vindea tiutiun și jurnale? Taie-mă, da’ nu ți-oi putea spune. Poate. Cine știe
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
luptă, trebuie să știi cu o minută mai devreme puterea inamicului și ce vrea să facă - a răspuns ca la carte Costăchel. Păi vezi? Deșteptule! Așa că, mergem la adunare. Și încă o să fim foarte atenți, ca să știm cum să ne ferim... Duminică dimineață, Costăchel și Petrache - frumos îmbrăcați - ieșeau pe poarta casei. După o bucată de cale, Costăchel a deschis vorba: Măi Petrache! Nu știu cum să ți spun, da’ lumea asta nu are ochi decât pentru mine. Se uită ca la un
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
că este în stare să plece pe un astfel de drum, dar că se încumetă să-l și străbată. Ani la rând, cinci sau șase, făcu ocolul județului la diferite școli, suplinind catedre diverse: de desen, științele naturii, istorie. Se feri de matematică, știință cu care fusese întotdeauna paralelă, cum îi plăcea ei să spună. În ultimii doi ani de peregrinări prin sate, după ce înfruntase cu stoicism în fiecare toamnă dificultățile ocupării unui post de suplinire, se dedică cu bruma ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
făcu imposibilă prezența la toate orele puse în programul săptămânal. Într-una din zile, Simona străbătu același drum spre sat pe o ploaie cumplită. O însoțea un sătean hâtru, care găsise câteva cuvinte de liniștire privind cu îngăduință ploaia vrăjmașă: Ferească Dumnezeu de mai rău, domnișoară! Deci se putea și mai rău", gândi ea. De la zi la zi, drumul i se părea tot mai anevoios. La sarcină se mai adăuga toamna care intra cu pași grăbiți în drepturile ei. Nici trecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
m-au îndârjit și mai puternic în râvna mea. Fiecare dintre noi trebuie să aibă un scop în viață, unul la care să privească de jos și pe care să dorească cu ardoare a-l atinge, pentru că doar acesta îl ferește pe om de trândăvie și îi alimentează gândurile mari! Însă, nu după multă vreme, starea generală a colegilor mei de muncă a devenit pe nesimțite mai înăcrită, mai chinuitoare și mai plină de venin, stare care era, cu toată puterea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
care înțeapă, numai ea crezuse în ceea ce spusese, el nu. Însă Mihaela nu făcuse altceva, decât să exprime gândirea de bază a întregii sale epoci prin vocea sa, atât. În ziua de astăzi, ești sfătuit invariabil de către toată lumea să te ferești de a te preocupa de ceva neprofitabil mai ceva decât de dracul gol! Filosofia de viață este simplă și foarte clară pentru toți: Înainte de orice, să nu fii sărac!1 Astfel, Osvald întâlnea deja prima sa mare treaptă în calea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
numai cu dorința, întrucât, de mai mulți ani deja, în astfel de situații foarte delicate, atunci când se năpustea asupra fiului cu palmele și cu pumnii, ea nu izbutea să facă altceva, decât să bată aerul, atât. Șerban învățase să se ferească așa de bine, încât se comporta întocmai ca pugilistul bine pregătit și cu experiență mare, care, analizând înaintea meciului fiecare modalitate de a lovi a adversarului, știe bine, în timpul lui, cum și în ce direcții trebuie 1 Vrând nevrând (în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se comporta întocmai ca pugilistul bine pregătit și cu experiență mare, care, analizând înaintea meciului fiecare modalitate de a lovi a adversarului, știe bine, în timpul lui, cum și în ce direcții trebuie 1 Vrând nevrând (în limba latină). să se ferească cu succes. De regulă, în astfel de momente, furia Victoriei se învolbura și mai mult, tot sângele i se urca repede la cap, se aprindea la față și începea să tremure de nervi. Se tulbura foarte tare. Aproape că zvâcnea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
prima clipă a luat contact cu viața. A Învățat primii pași cu teamă și emoție. Văzând că drumurile sunt mult prea aglomerate, a mărit pasul. La un moment dat cineva a dorit s-o cunoască. Aștepta Într-un colț mai ferit de ochiul lumii, cu Încântare și speranță. Prezentările s-au făcut În mare grabă, fiecare fiind prins Într-o cursă din care nu se putea opri. Momentul ce s-a crezut Înflăcărat s-a stins Încet, lăsând loc unei blânde
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
prieten bun dorea nespus de mult să fie primul care intră În posesia acestei cărți! Am stabilit o intâlnire În aproximativ jumătate de oră, În fața magazinului Moldova. Ajunsă aici cu cărțile Înghesuite În două “trăiști” miam găsit un colț mai ferit unde să pot aștepta fără să fiu Îmbrâncită de cei care, Într-o haotică mișcare, căutau, cumpărau, cărau... daruri pentru apropiatul crăciun! Afară era un ger care Îți spulbera orice urmă de plăcere, făcând să-ți Înghețe chiar și nervul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
bucle frumoase până aproape de umeri. Sora mai mare a prietenei mele, T., ne-a luat În brațe ( pe rând) și ne-a dus până În capătul uliței. De acolo și până la biserică drumul avea Împrăștiată mai multă piatră și ne puteam feri de noroi. În spatele bisericii se afla o antecameră a cărei ușă se deschidea spre altar. Ceilalți copii se aflau deja aici, aliniați câte doi. Fetițele de o parte și băieții de partea cealaltă. Am prins-o strâns de mână pe
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
veni și ea în fire.”; „- Eram cuprinsă de groază și tremuram ca un pui înainte de a fi tăiat, după ce îmi mărturisise bătrâna păcatele. Nici nu m-am gândit vreodată în viață, nici n-am auzit vreodată de așa păcate... Doamne, ferește! Doamne, ferește!, zicea.”). Trebuie, la acest moment, să remarcăm simplitatea scrierii, apropierea de Pateric, care, după cum se știe, este „o colecție de învățături și de experiențe duhovnicești culese din viețile părinților cu trăire sfântă”, dar, am spune, și de înțelepciunea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ea în fire.”; „- Eram cuprinsă de groază și tremuram ca un pui înainte de a fi tăiat, după ce îmi mărturisise bătrâna păcatele. Nici nu m-am gândit vreodată în viață, nici n-am auzit vreodată de așa păcate... Doamne, ferește! Doamne, ferește!, zicea.”). Trebuie, la acest moment, să remarcăm simplitatea scrierii, apropierea de Pateric, care, după cum se știe, este „o colecție de învățături și de experiențe duhovnicești culese din viețile părinților cu trăire sfântă”, dar, am spune, și de înțelepciunea populară din
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cineva râde de ei. Să știți că credința este temelia unei vieți liniștite și a păcii din familie. Două lucruri nu se pot face neavând credință: nu se pot crește copii înțelepți și nu se poate trece ușor peste necazuri. Feriți-vă de vorbirea de rău și de cei ce vorbesc rău de alții, căci cel ce vorbește permanent rău și urât despre alții, vorbește rău și despre voi cu alții. Vorbirea de rău vă va aduce cele mai multe probleme cu cei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
veni și ea în fire. - Eram cuprinsă de groază și tremuram ca un pui înainte de a fi tăiat, după ce îmi mărturisise bătrâna păcatele. Nici nu m-am gândit vreodată în viață, nici n-am auzit vreodată de așa păcate... Doamne, ferește! Doamne, ferește!, zicea. Când ne-am întors acasă, am mers la părinte și i-am mărturisit această întâmplare. După aceasta, am început să mă simt mai bine. Ce s-o fi întâmplat mai departe cu acea bătrână, nimeni, niciodată n-
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ea în fire. - Eram cuprinsă de groază și tremuram ca un pui înainte de a fi tăiat, după ce îmi mărturisise bătrâna păcatele. Nici nu m-am gândit vreodată în viață, nici n-am auzit vreodată de așa păcate... Doamne, ferește! Doamne, ferește!, zicea. Când ne-am întors acasă, am mers la părinte și i-am mărturisit această întâmplare. După aceasta, am început să mă simt mai bine. Ce s-o fi întâmplat mai departe cu acea bătrână, nimeni, niciodată n-a aflat
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
visez. Am făcut un efort pentru a mă ridica din pat. În casă, era întuneric. Nu mai știu de cât timp nu mai trăsesem perdelele în părți. Acum, erau acoperite cu un strat de praf și erau păianjeni. Le-am ferit în părți și, în casă, a intrat lumina. Geamul era murdar și plin de tot soiul de gunoaie. Afară, nu se vedeau deslușit lucrurile. Când m-am întors și am privit în cameră, m-am îngrozit, Doamne. Casa mea era
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
clasă avea multe prietene, cu care se juca și se împăca bine. Era în clasa a treia. Când ajunse la școală, exact la ușa de la intrare, Alexandra se întâlni cu directorul școlii. Salutându-l cu „Hristos a Înviat!”, copila se feri frumos într-o parte, așteptând ca acesta să treacă. Directorul o privi, fără să-i răspundă la salutare, și o întrebă cum o cheamă și din ce clasă era. Copila îi spuse numele și clasa și intră fericită în școală
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu erau așa mari ca altele. La noi în familie, se sărbătoreau toate la fel, cu credință. Și erau mai mulți cei care le respectau, decât cei care nu le respectau. Chiar dacă unii îndrăzneau să lucreze în acele sărbători, se fereau să nu fie văzuți. Se povesteau și cazuri când cineva care s-ar fi pus împotrivă, nesocotind o sărbătoare, era pedepsit de Dumnezeu într-un oarecare fel. Eu personal, când am mai crescut, auzisem pe părinte, la una din predici
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cineva râde de ei. Să știți că credința este temelia unei vieți liniștite și a păcii din familie. Două lucruri nu se pot face neavând credință: nu se pot crește copii înțelepți și nu se poate trece ușor peste necazuri. Feriți-vă de vorbirea de rău și de cei ce vorbesc rău de alții, căci cel ce vorbește permanent rău și urât despre alții, vorbește rău și despre voi cu alții. Vorbirea de rău vă va aduce cele mai multe probleme cu cei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
a te ruga, îi zisem eu. Ea făcu mișcare cu capul, în semn că era de acord cu ceea ce îi ziceam. Recunosc că eram foarte curioasă să știu ce i se întâmplase acestei tinere femei, nu pentru a o judeca, ferească Domnul, ci pentru a cunoaște adevăruri care ne pot întări credința. Nu puteam, însă, să o întreb, era ceva personal, lucruri care nu se întreabă. Aș fi dat dovadă de lipsă de educație, dacă o făceam. Ea simțea curiozitatea mea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
gândea să se căsătorească cu ea, dar, într-o seară, fiind amețit, o lovise pe biata fată cu palma peste față. Ea nu mai dori nici să-l vadă, nici să mai audă de el. După această întâmplare, fetele se fereau de el și așa se pomeni că nu-și putea găsi niciuna pentru a se însura. Moș Ion începuse să se neliniștească. Dorea mult să-și vadă feciorul căsătorit și pus la cale, să vadă un schimb de nădejde în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]