2,253 matches
-
cu niște craci lungi, zdraveni, c-un bazin solid, în care ar fi înotat toți peștișorii din lume!), c-o dantură că-ți venea mereu să-i desfaci gura, ca la cai, și să i-o pipăi, râzând, având un fermecător accent ardelenesc și o fustiță de antilopă maro, cu franjuri, întru dezgolirea a tot ce e mai sfânt, purtând plovere mițoase peste mai mulți sâni în teribilă erupție. Citind asta, prietenul meu T, devoratorul de reviste, a aruncat deoparte gazeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cocoșată, părul sur și trupul ca o sticlă de sos de soia, înveșmântat în costume gri. Nu e nici o culoare în vorbirea ei. Nici în expresia ei. Și cu toate astea, soțul ei, premierul Zhou, este cel mai chipeș și fermecător bărbat din China. Sunt mulțmită de Deng Yin-chao. Sunt încântată de înțelepciunea ei. De faptul că e conștientă de sine, că știe că nu se poate pune cu mine, că nu e rivala mea, astfel că nu încearcă să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
parte, se strecură la adăpost, în poala stăpânei sale. Iar vizitatorii, după o reconstituire rapidă a ordinii inițiale, trecură pe rând prin fața jilțului, sărutând, așa cum cerea obiceiul, mâna doamnei Ledoulx sau poala rochiei care purta din plin urmele unui moment fermecător de apropiere dintre Franța și țara Românească. Intermezzo informativ. Părerea competentă a valetului, exprimată cu satisfacție deplină în patul... (nu contează numele și nici măcar sexul) plăcerii sale: ― Dacă Franța a câștigat ceva în seara asta, la acel ceva n-a contribuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Acum pot să-ți spun doar că la masă zeița va sta între mine și prinț. Pe tine te-am ancorat între divinele noastre mame. Zeița tocmai deschisese o mică umbrelă din dantele aurite - obiect ciudat, nostim, de-a dreptul fermecător - și acum înainta peste zăpada și paiele de pe alee, cu poala rochiei ușor ridicată, cât să i se vadă fundele de catifea ale pantofilor cu vârfurile ascuțite și tocurile ca niște mosorele aurite. Femeia stăpânea o tehnică mult prea subtilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în timpul anilor de studenție petrecuți la Viena și Pisa. Domnița Ecaterina urmări din ce în ce mai uimită desfășurarea acestui dialog mut. Era ca și cum tocmai ar fi surprins trezirea la viață a unui bărbat. Și noua prezență pe deplin masculină o tulbura. Îi reamintea fermecătoarea undă de magnetism care o învăluia întotdeauna în preajma soțului său. Se dezmetici. Dar nu chiar de tot. Și vocea cu care își pofti invitații în casă îi trădă profunda schimbare interioară. Rosti cuvintele cu inflexiunile din tinerețe, când trăia nepăsătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
strecură repede pe ușa unui mic pavilion. Valetul o conduse până la etaj, urcând scara pe jumătate întors spre ea și luminându-i treptele cu sfeșnicul ridicat. În mai multe rânduri, femeia se simți „furată” din coada ochilor, de o manieră fermecătoare. Realiză că tânărul încerca de fapt să-i atragă atenția asupra sa. Și încercarea lui nu era lipsită de rafinament, ceea ce dovedea o oarecare practică. Sus, valetul deschise canaturile ușii, apoi o invită să intre, cu o semireverență fără cusur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
genele valetului și femeia primi cel mai nuanțat răspuns. Mai întâi, o falsă surpriză, apoi, un fals regret și, în sfârșit, o falsă resemnare. Toate rostite într-o curată limbă românească și cu o măiestrie de mare actor. Plus semireverența fermecătoare. Plus ultima formulă de politețe... la fel de falsă. ― Ooo!... Încă nuuu!... Dar, desigur... asta doriți... (semireverența). Vă rog să așteptați aici, distinsă doamnă. Contele tocmai căsca de plictiseală în camera de toaletă. Își schimbase hainele, își clătise gura, își examinase ridurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
croită pătrat, în felul acesta, ca să se vadă bine că am burta suptă. ― Înțeleg, boierule! Preferați moda europeană, ca și monsieur Dante Negro, aici de față. Și, întorcându-se în direcția indicată de croitor, Iancu descoperi abia atunci un tânăr fermecător, cu o barbă potrivită după moda italiană. Panglica neagră care îi acoperea ochiul stâng îi dădea un aer agresiv de lup de mare. Stătea picior peste picior pe un scaun și desena ceva într-un carnet. ― Oh, îmi cer scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai mult decât onorat să vă fac un portret, Alteță. Un colț de ochi tresări. Încordare. Prudență. Prințul era totuși omul cel mai vânat la acea oră. Evită un răspuns direct, folosind cu abilitate înfloriturile limbii italiene. Ceva cu totul fermecător. Mă gândesc la un portret în costum tradițional armenesc. Credeți că s-ar putea? O sclipire de interes. Desigur, după ce vom avea, poate, prilejul de a ne cunoaște mai bine. Amâna răspunsul. Cum doriți, Alteță. Eu vă aștept oricând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
bine. Da, într-adevăr!... De altfel, a fost și un excelent mijloc de evadare din nefericitul meu mariaj. Însă nu m-am gândit niciodată că într-o bună zi voi ajunge să vorbesc dachga hayeren cu niște oameni atât de fermecători. În poiană, câteva slugi învârteau mămăliga pusă la fiert într-un ceaun mare cât o cristelniță. Altele aduceau și întindeau fel de fel de bucate pe ștergarele întinse peste rogojini și covoare. Când cele două femei ieșiră din ascunzătoarea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
înfundându-și gura în părul ei și urmărind apoi efectul în adâncul ochilor negri, în sclipirea ascunsă sub fluturarea pleoapelor sidefate. ― Nicicând nu mi s-a mai întâmplat așa ceva, mon général. Dar nici măcar nu mă mir, pentru că ești cel mai fermecător Napoleon dintre toți Napoleonii lumii. Nu își dădea seama dacă ea râdea sau nu. Preț de o clipă, îi zări doar șiragul imaculat al dinților și buzele moi, roșii, bine conturate. Și o undă de desfătare îl străbătu ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vârstă. În orice situație. Acum era... o situație? se întrebă Mariam. Își aminti de vânătoarea cu șoimi. Zăpada scuturată. Umerii goi ai Marioritzei. Zâmbetul, felul în care o privea în timp ce îi vorbea despre hayeren. Da, era o femeie inteligentă, cultivată, fermecătoare și... suficient de lucidă ca să nu-i ia chiar totul. Evantaiul dansă o clipă în lumina lumânărilor, apoi se strânse cuminte în mâna ei. Intermezzo informativ. O relatare a lui Ivan, care tocmai trecuse Dunărea cu Înălțimea Sa, Marele Komandir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
că el sesizase chemarea, venise și Marioritza îi ceruse atunci o cafea. Apoi se întorsese spre el și îl întrebase mai mult din priviri: „Poate... două?” Refuzase. În primele momente, independența ei i se păruse de-a dreptul jignitoare. Apoi, fermecătoare și incitantă. Nici o femeie din acel salon, având un bărbat alături, nu s-ar fi adresat direct feciorului, ci i-ar fi oferit bărbatului prilejul de a fi galant, rugându-l pe acesta să-i îndeplinească dorința. Ciudată femeie! Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
civilizația europeană. Nu-mi mai amintesc exact numele. E și un păstor cu același nume, mi s-a spus. Din păcate, am uitat și numele acestuia. Oricum, orașul mi-a lăsat o impresie extrem de puternică și amintiri de-a dreptul fermecătoare, care m-au făcut să uit cu totul de lipsa oricărui hotel. Dar să încep cu începutul. Un anume domn, Dante Negro, care s-a recomandat și pictor, susținea că ne-am fi cunoscut la Paris - eu n-am habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vinuri și lichioruri picurate printre înghețături și șerbeturi din petale de trandafiri și, bineînțeles, printre înfocatele noastre manifestări, de nemărturisit într-o scrisoare. Îmi strecura nestemate, brățări, lanțuri și inele, podoabe pentru fiecare deget, gleznă sau încheietură, tot atâtea prilejuri fermecătoare și delicate de a-mi adora fiecare mădular în parte... Uneori mă trezeam cântând, iar el îmi răspundea în versuri. N-am înțeles cuvintele, dar cred că erau elocvente. S-ar părea că boierii români sunt cei mai darnici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cei avuți, În timp ce oamenii obișnuiți nu-și pot permite să plătească! De fapt, eu mă gândeam la o zugrăveală nouă și la reparația dușurilor, ripostă Linda. 1-0 pentru ea. — Dar acum de ce nu putem repara dușurile? Întrebă Lesley, surâzându-i fermecător lui Derek. N-o băgă nimeni În seamă, mai puțin el, care-i Întoarse zâmbetul. Lou stătea la câteva scaune În fața mea. Era imposibil să n-o observi: purta o rochie turcoaz, turban asortat și aproximativ șaptesprezece lanțuri de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
n-aș fi făcut-o dacă mi-aș fi Închipuit că va ieși un asemenea tărăboi. Poate că nu era cel mai nimerit moment să Încerc o Înseninare a atmosferei cu un strop de umor. Gavin tresări vizibil, iar chipul fermecător al lui Janice Încremeni precum cel al lui Grace În Fereastra din spate, În scena În care Jimmy Stewart reușește În sfârșit să o convingă de faptul că Într-adevăr avusese loc o crimă vizavi. Era o glumă, ha, ha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
eram, am decis că pot muri și fără prea mult păr pe cap, ca un călugăr budist. Cel puțin mi-e mai răcoare, zise ea, mângâindu-și părul ce nu depășea lungimea de patru-cinci centimetri și aruncându-mi un zâmbet fermecător. — Dar nu-ți stă rău deloc, i-am spus, luptându-mă mai departe cu omleta. Ia să-ți văd și profilul! A întors capul și m-a lăsat să-i admir profilul vreo cinci secunde. Da, îți vine foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ele. Când zâmbea, zâmbeau și ridurile. Când se încrunta, se încruntau și ridurile. Când nu făcea nici una, nici alta, ridurile se împrăștiau, ironic și cald, pe toată fața ei. Avea aproximativ treizeci și șapte-treizeci și opt de ani, dar era fermecătoare. Mi-a plăcut de cum am văzut-o. Părul ei arăta de parcă fusese tuns de o mână nepricepută pentru că, pe alocuri, avea șuvițe ridicate în vârful capului, iar bretonul îi atârna, inegal, pe frunte, dar am recunoscut în sinea mea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
o mulțime de lucruri - despre muzică, despre școala ei, despre absolut orice. Mi-am dat imediat seama că este foarte deșteaptă și că știe să poarte o conversație. Avea opinii clare, precise și era, aș putea spune, chiar înspăimântor de fermecătoare când vorbea. La început nu mi-am dat seama ce e înspăimântător la ea, dar pur și simplu mi s-a făcut frică. Mi-am dat seama că în prezența ei nu mai pot judeca lucrurile la rece. Era atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Înaltă moralitate și nevoia de a mă spăla pe mîini ca un adevărat Pilat, plus acea dorință josnică de a vedea cum acționează oamenii cînd sînt supuși unui conflict emoțional, dorința aceea care face din scriitori niște prieteni atît de fermecători. Chelnerul se apropie din nou de noi. — Tu ce zici? mă-ntreabă. — Eu, unul, nu l-aș denunța, spusei, Încercînd acum să repar tîmpenia pe care o făcusem cu numărul. Dar eu sînt străin, și e războiul vostru și problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dă de gândit. Până la urmă, e un exercițiu de toleranță. Sună banal, dar e o chestie foarte bună. Oftez. —Sinceră să fiu, mi se pare dificil, dar voi avea în vedere sugestia ta. Se amuză din nou. Are un zâmbet fermecător. —Scuze! Nu vreau să fiu prea cicălitor. — Nu-i nimic, îi răspund eu cu jumătate de gură. — Hai să intrăm în sera cu nuferi, mă îndeamnă el, arătându-mi o clădire pe marginea aleii. E foarte frumos înăuntru! Pășim într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
A! cerșetoare. — O țigăncușă. — Du-te, tu! — Este de-ai lui Ciurdaru. — Cei cu corturile de la ieșirea din oraș. — Da!însă nu pare a fi țigancă. E albă la față, are un păr galben atât de frumos, cu o privire fermecătoare și-i foarte cuminte, nu obraznică așa cum sunt țiganii. Nu mai spune. Te-ai îndrăgostit de ea? Zău că m-am îndrăgostit. — Zina dragă, spui prostii. Chiar atât de mult te-a atras o țigăncușă? — Ai s-o vezi și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
buzele care-l tulburau, dar trebuia să respecte cerința fetei iubite. O simțea în brațe ca pe un fulg plutitor așa de bine dansa. Nu mai avusese ocazii s-o vadă aranjată. Era pentru prima dată și i se părea fermecătoare. Rând pe rând o iau la dans pe Teofana. Într-un moment se așează pe scaun, după care izbucnesc toți într-un glas. Să ne cânte Teofana. — Ho!ho!ho!râde Teofana. Vreți să v-asurzesc cu vocalizele mele? Întrebați
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Credeam că-i vreo bocitoare, și când colo...! Nu-ți este rușine, femeie bătrână? Mizerabilo! Codoașo! Hoașco! o împroașcă Buletin, colorându-se rapid în obraji și pe la vârful nasului. I-a scos sforicica lu' Luci'! Umblă după moșmoade! O fi fermecătoare, boșoroaga! Farmazoană, vrăjitoare, băi! Șișcoaie! Ferească-ne Dumnezeu! șoptește Apostatul, stupindu-și în sân și dă să-și facă o cruce popească. Dar nu mai apucă s-o ducă la capăt... O muscă mare și grasă, verde-albăstruie, ca arama țigănească
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]