5,111 matches
-
care nu mai putem da înapoi. Și nu știm dacă am făcut mereu alegerile corecte. Biete efemeride! Sărmani muritori! Mândri descendenți ai zeilor, dar posedați, de la naștere până la moarte, de un instinct animalic, ce nu se deosebește de cel al fiarelor sălbatice! Suntem pe Pământ pentru a-l cuceri. Dar și pentru a învăța legea iertării, a împăcării și a iubirii. A toleranței. Fiindcă, altfel, am fi asemeni haitelor de lupi cruzi ce trăiesc pentru a-și sfâșia prada. Vă invit
FATIDICA ALTERNANŢĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350191_a_351520]
-
prea târziu”. 2. “Dragostea unică pe care ți-o port, beatitudinea, dorința sublimă”. 3. “Sunt o oglindă...”. 4. “Fiecare femeie are o fantezie particulară”. 5. “Da, înțeleg, și da, simt la fel” (cf. versurilor piesei «Eternal Flame» - Bangles) 6. «Numărul fiarei». 7. «Te rog, nu pleca... Nu vreau să pierd acest sentiment ». 8. «Un sărut romantic în parc... Și vraja va fi destrămată ». 9. «Ca Adam și Eva ? Romeo și Julieta ?». “Nu. Ca mine și fata pe care nu am mai
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]
-
din ciupercile halucinogene. Emisarul Iadului se face nevăzut, iar în jurul meu încep să danseze siluete stranii, imateriale... Mă văd în labirint, urmărit de Minotaur... Alerg tot mai repede pentru a scăpa, pentru a nu fi ajuns din urmă de o fiară cu o atingere la fel de implacabilă ca și destinul... Apoi mă regăsesc în propriul apartament, cu Andrei, iubitul Silviei... Acum Andrei are o pereche de coarne care i-au crescut și doi ochi negri ca tăciunele... Iau de pe noptieră un revolver
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]
-
că sunt ale lui Dej sau ale lui Ceaușescu, nicidecum ale poporului român care, cu sacrificii imense, a construit, a înălțat, a făurit obiective industriale și civice invidiate de Europa și nu numai, construcții care azi au devenit mormane de fiare, clădiri în care cântă cucuveaua sau surse de înavuțire pentru derbedeii și lichelele acestei țări bolnave, cu un popor trist, dezamăgit, flămând. „Greaua moștenire”, cu adevărat grea, și la propriu și la figurat este și barajul Vidraru, înalt de 166
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361825_a_363154]
-
că sunt ale lui Dej sau ale lui Ceaușescu, nicidecum ale poporului român care, cu sacrificii imense, a construit, a înălțat, a făurit obiective industriale și civice invidiate de Europa și nu numai, construcții care azi au devenit mormane de fiare, clădiri în care cântă cucuveaua sau surse de înavuțire pentru derbedeii și lichelele acestei țări bolnave, cu un popor trist, dezamăgit, flămând. „Greaua moștenire”, cu adevărat grea, și la propriu și la figurat este și barajul Vidraru, înalt de 166
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361826_a_363155]
-
durerii. Unii dintre ei se cațără pe lumi care nu există și iau deșetăciunea drept cărare de viață, uitând că nimic nu-i veșnic. Și-au pus chipuri în lăcașuri de rugăciune, înlocuind stejarii neamului, rușine. Umblă pe trotuare cu fiare ucigașe, stingănd vlăstari de viață. In robe negre cu întuneric îmbrăcate, stau balanțe șchioape, oarbe și rupte, numai cu un braț lăsat în jos, cu greutatea nedreptății. In acea pădure sunt poeni, dar fără de lumină, căci brațul puterii confiscate ca
PĂDUREA VORBEŞTE CU MINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362037_a_363366]
-
Becali. Undeva în afara pădurii de piatră, cu badiguarzi și cu lungi ziduri de cetate păzitâ, undeva pe lăngă lac și altă neagră pădure, tot de piatră, un buncăr din pietre, multe grămadă, cu-un cal negru în față, adăpostește o fiară ce-n vremuri apuse a adunat grămadă sudoare muncită și acum încercă să dirijeze, pe mai marii prădalnici din timpuri prezente și trecute. Dar și piatra se sfarmă, mâncată de vremuri, carnea putrezește și de vie, iar pietroaiele negre la
PĂDUREA VORBEŞTE CU MINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362037_a_363366]
-
arătând cu mâna spre rădăcina copacului, la nici un metru de prietenul său, care, involuntar, privi în acea direcție... și îngheță pentru a doua oară, în acea noapte. Din vânător gândi că a devenit vânat, când din sclipirile zăpezii, zări ochii fiarei îndreptați spre el. Spaima îi căzu ca un bolovan de pe suflet, când auzi glasul calm al bunicului spunându-i: - Sunt fără viață! Abia așa, moș Ion, realiză faptul că ochii lupului, nu străluceau ca atunci când își urmărea prada, ci priveau
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365766_a_367095]
-
Sur... Știa cum să conducă haita și cum s-o apere de primejdii și capcane. Într-o zi de iarnă, bunicul l-a întâlnit pe Lupul Sur care i-a „vorbit”... Știa că bunicul era „solomonar” și că înțelege limba fiarelor. Având un spirit neînfricat- bunicul trecuse prin cele două războaie mondiale- Lupul l-a ales pe el să-i curme suferințele bătrâneții, spunându-i ce să facă ...așa se explică faptul, că tovarășul de vânătoare al bunicului, a căzut în mijlocul
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365766_a_367095]
-
făcut scandal a lovito pe ea, și în văzul ei, al copiilor al vecinilor, s-a suit pe un stâlp înalt de beton pentru energie electrică și s-a spânzurat. Nimeni nu a putut să facă ceva, era ca o fiara când se enervă nu-l putea opri nimeni, urlă vocifera, izbea în stânga și în dreapta. Să spânzurat aici la Tulcea acolo la Moldova doar a descoperit ceea ce făcea nevastasa, s-au certat acolo, apoi a venit aici și din nou ceartă
MARIN de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365846_a_367175]
-
flori, / Înfloresc în grădina din noi”( Florile sufletului). Elena Trifan mărturisește simpatia față de cei oropsiți și repulsia față de societatea nedreaptă:,, Nu mai e loc pe pământ, / Nici sub soare, nici sub vânt, / Ochii-s de smoală, sufletul numai rană... / Oamenii - fiare / Zămislesc puroaie”( Durerea lumii ). Așa se face că în volum este prezentă și satira epigramistică, zeflemeaua: ,,A domnit vreo trei mandate, / S-a târât pe brânci și coate, / Ca un trântor făr’onoare / A lins mierea din borcane” (Unui lingău
NOTE DE LECTOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365925_a_367254]
-
casei nu dormeau, știind că el trebuia să se întoarcă încă de cu seară, și nu mai venise! Vedeau crivățul care se dezlănțuise și se rugau într-una la Domnul, să-l scape pe Artemie de vremea rea și de fiarele pădurii. Acum, că-l văzură trecând pragul casei, bucuria era mare. Artemie le povesti soției și copiilor cum mersese pe acea cărare salvatoare făcută de căprioare, chiar în miez de furtună! A doua zi, Katya povesti că văzuse cele două
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > DUALI Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1517 din 25 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Trec clipele, trec anii peste noi, Ceața pătrunde-n văgăuni de fiare, Se zvârcolesc pe munte frunți de nori, Șiroaie înghețate curg în vale. Dinspre-nceputuri se întorc oieri... Cu turme largi,cu pletele cărunte, Vag încruntați, de grija altor veri Și-a altor miorițe nenăscute. Trec clipele, trec anii și se
DUALI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366006_a_367335]
-
gândului /... // (...) cioplesc cuvinte / privind de-a lungul zării / urma de sânge / ce gândul îmi frânge / și trupul flacără - / încet, încet îmi stinge, / îmi stinge ... (Cioplesc cuvinte)”. De ce se simte amenințată poeta? Neantul o ademenește, „cum un ochi străin / ca o fiară a nopții / dintr-un colț sticlos ... mă pândea-”, destinul o arată cu degetul, retina e pătatăde sânge, ea însăși se vede târâtă fără milă în groapa cu lei. Asemenea viziuni terifiante sunt de natură să sperie, până și sufletele cele
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
acești copii deși sunt în îngrijirea mamei, sufletul lor va rămâne sfâșiat multă vreme, traumă o vor resimți toată viața. Îmi vine în minte incredibilă poveste a celebrei actrițe Romi Schneider când și-a găsit copilul înfipt într-unul din fiarele ascuțite ale gardului curții. Se jucase dorind să excaladeze gardul și, din neatenție, dramă s-a produs. Din această cauză, actrița a suferit mult și la un anume interval de timp a murit. Cu siguranță că frumoasa Romi Schneider ar
OCHIUL DRACULUI de IONEL CADAR în ediţia nr. 918 din 06 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365337_a_366666]
-
-o zâmbindu-i, însoțindu-și îmbrățișarea de o anume fermitate, atât cât să se facă simțită tandrețea, fără a fi denaturată. Îl mai înfruntase, cu dârzenie, pe Mitru pe când era doar adolescent. Îl îngrijora doar gândul că ar putea deveni fiară, așa cum se întâmplase cu o săptămână în urmă. * Încercările Mitrului de a deschide subiectul dorit s-au dovedit zadarnice. Albert nu era interesat de părerea lui. Retras, în camera sa, ori de câte ori tatăl îndrăznea să-l deranjeze, se adâncea în rezolvarea
XXI. ECOU RĂTĂCIT (RĂTĂCIRI) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365366_a_366695]
-
lor oblăduitoare, nu i-am putut arunca peste graniță, din capul locului, fără târguială, cu un viguros și bărbătesc bocanc în fund, și-au făcut nestingheriți de cap prin munții și pădurile Patriei, la mijloc de codru des, trăgând de fiare ori la țintă cu armament de război (inclusiv șterpelit de prin unitățile noastre!), așteptând semnalul Jobbik pentru a sări la bătaia minuțios organizată de mercenari profesioniști, dorindu-se sângeroiși și glorioși „eliberatori” ai Ținutului Secuiesc „autonom”, care, în capetele lor
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 963 din 20 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/365002_a_366331]
-
vrei să-ți auzi glasul singurătatea devine mai caldă modulezi vocea după pulsul sacadat sau mai lent al inimii cânți și cânți balanța se înclină se declină niciodată echilibrul nu cântă strigătul e opac orbul desface aripile tu cânți trezești fiarele trezești gândurile ideile ating palmele în creasta cea mai înaltă a unui poem ciudat în care te regăsești pe o culme de munte măsurând pasul prim și ultim înainte de salt saturat de ura indusă cânți bucuros că ai atins muchia
GÂND DE DIMINEAŢĂ 14 SEPTEMBRIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 988 din 14 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365035_a_366364]
-
Ma gândeam la acela după care ruptura devine inevitabilă; la momentul în care femeia își vede poziția socială amenințată, la momentul adevărului. - Și mă rog, se termină totul, fiecare rămâne cu o amintire frumoasă. - Doar dacă femeia nu a dezlănțuit fiara din ea! - Ca voi sunteți niște mielușei! - Noi păcătuim prin nepăsare, de cele mai multe ori doar afișată. - Aș zice că tu urăști femeile. - Dacă dimineața văd o femeie zâmbind, chiar și fără să o cunosc, pot zice că am avut deja
,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365171_a_366500]
-
Ma gândeam la acela după care ruptura devine inevitabilă; la momentul în care femeia își vede poziția socială amenințată, la momentul adevărului. - Și mă rog, se termină totul, fiecare rămâne cu o amintire frumoasă. - Doar dacă femeia nu a dezlănțuit fiara din ea! - Ca voi sunteți niște mielușei! - Noi păcătuim, de regulă, prin nepăsare, de cele mai multe ori doar afișată. - Aș zice că tu urăști femeile. - Dacă dimineața văd o femeie zâmbind, chiar și fără să o cunosc, pot zice că am
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
din 20 iunie 2013. a plecat în voiaj singur fără bagaje învelit în pânză de in privește de sus ne-a lăsat drumuri din pietre calc azi pe vârfuri peste cele în colțuri și peste cele netede smulg toatș iarba fiarelor și pun în loc cuvinte nespuse la o răscruce împletesc coronițe din « nu mă uita » una o port eu restul ... rog curcubeul să i le ducă Acasă... Citește mai mult a plecat în voiaj singurfără bagajeînvelit în pânză de inprivește de
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
O licoare fermecată Și, cum o bău, feciorul Căzu jos dormind pe dată. Și-ncepu ca să viseze Că la stâna lui frumoasă Năboia degrab’ să intre O jivină fioroasă. Ba chiar două se iviră Și-l făcură ca pe-o fiară, Că luă de-a dreapta bâta Și se repezi afară, Unde-nghesui pe fiare Drept la poarta de ocol Și le ciomăgi cu sete Pân’ rămase locul gol... Iute se-ntoarse omul Bucuros la el în pat Și dormi până când zorii
POVESTE DE SÂNTILIE de LEONID IACOB în ediţia nr. 933 din 21 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365259_a_366588]
-
Și-ncepu ca să viseze Că la stâna lui frumoasă Năboia degrab’ să intre O jivină fioroasă. Ba chiar două se iviră Și-l făcură ca pe-o fiară, Că luă de-a dreapta bâta Și se repezi afară, Unde-nghesui pe fiare Drept la poarta de ocol Și le ciomăgi cu sete Pân’ rămase locul gol... Iute se-ntoarse omul Bucuros la el în pat Și dormi până când zorii Din somn mi l-au deșteptat... Treaz fiind, dădu pe față Cu apă
POVESTE DE SÂNTILIE de LEONID IACOB în ediţia nr. 933 din 21 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365259_a_366588]
-
Rezolvarea acestei antinomii, contradicții nu implică numai acțiunea umană ci și divină. Prin el, omul, a realizat prea puțin în planul sensului și a destinului său. Când singur vrea să se autodivinizeze, să se facă înger de fapt el ajunge fiară. Omus secundus deus - maximă iluministă și marxistă - este concretizarea acestei căderi. Căutând singur paradisul desăvârșirii a aflat iadul dezumanizării. Tensiunea nu se poate rezolva în sine ci numai în Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Iar mântuirea noastră se realizează
DESPRE MISIUNEA BISERICII IN POSTMODERNITATE P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364705_a_366034]
-
din cauza suspinelor. În odaia poetului, printre hohotele de plâns ale copilei, aud vocea calină a Manuelei, care ne recită din poezia celui ce abia ne-a părăsit: ,, Cu ochii de stele la mine privești, Întreb veșnicia, acum unde ești, Iar fiara cu laba lovește în uși, În cerul ce cade prefăcut în cenuși” Ies, fiindcă nu mai suport suferința. Mă invită cineva într-o altă încăpere, unde o sobă încălzește trupurile celor ce s-au adunat pe lângă ea. Pe marginea unui
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]