3,231 matches
-
opună, stătea În camion Între cei doi americani, ca un pui pe care chinezoaicele Îl cărau cu ele pe scaunele din tramvaie. Deja se simțea rău aproape tot timpul, dar cel puțin valoarea lui potențială Îi asigura mesele cu pește fiert. În cele din urmă, negustorii chinezi aveau să Înțeleagă că ar putea cîștiga cîțiva yeni informîndu-i pe japonezi despre ei. Între timp, evita mîinile grele ale lui Frank, scormonindu-și creierii după cuvinte care să-i facă plăcere lui Basie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cît fusese bolnav. Jim le zîmbi și se Întoarse la locul lui. Se simțea obosit, ca de obicei, și se gîndi să se ducă jos În magazie ca să doarmă o oră pe salteaua lui. Dar după-amiază li se dădea orez fiert și, cu o zi Înainte, cînd avusese febră, pierduse rația. Îl surprindea că acești oameni bătrîni și bolnavi reușeau să se scoale la orele de masă. Nimeni nu se gîndise să-l trezească pe Jim și nimic nu rămăsese În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Aplecă gamela și Încercă să toarne puțină apă În gura lui Basie, apoi Își muie degetele În lichidul tulbure și Îl lăsă pe Basie să i le sugă. Timp de trei săptămîni, Jim se devotase stewardului, aducîndu-i rația de orez fiert și cartofi dulci, și apă de la robinetul de pe coridor. Stătea ore În șir lîngă Basie, făcîndu-i vînt marinarului care zăcea pe salteaua lui, sub lumina ce venea de sus. Valul de aer proaspăt Îl Învioră curînd și, unul cîte unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
-l ajute cu oala mare de fier, dar Jim Îl Împinse la o parte. Femeile eurasiatice de la centrul de detenție Îl Învățaseră un truc: cartofii fierb cel mai repede În apă puțină, cu capac. Mai tîrziu, Înainte să care cartofii fierți la magazia de cherestea, Jim și-l păstră pe cel mai mare pentru sine. Se așeză lîngă doctorul Ransome pe scîndurile de pin, În timp ce soții misionarelor zăceau pe rumeguș, nefiind În stare să mănînce. Jim regretă că li se dăduseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
alergă Înapoi În hol, ca să-și ocupe locul În fruntea cozii. Domnul Maxted Îi servise deja pe reverend și pe doamna Pearce, dar Jim Îl Împinse Într-o parte pe fiul lor. Întinse farfuria și primi o lingură de grîu fiert și un al doilea cartof pe care i-l arătase domnului Maxted la cîteva clipe după ce părăsiseră bucătăria. Întorcîndu-se la priciul lui, Jim se relaxă În sfîrșit. Trase perdeaua și se Întinse, cu farfuria caldă ca un soare pe pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În brațe. Plînsetele acestuia răsunau În lumina orbitoare a soarelui. Sutele de prizonieri ședeau În lumina febrilă, ca figurile din tablourile fantomatice care făceau reclamă spectacolelor chineze de film. Japonezii stăteau pe vine lîngă camioane, mîncînd o pastă de orez fiert pe care o scoseseră din ranițele lor. Dădură nici un semn că ar vrea să-și Împartă mîncarea cu tinerii soldați care apărau podul. În altă parte...? La Nantao erau docuri, dar de ce să vrea japonezii să-i mute din Shanghai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din masa rozalie de carne tocată, care se deschidea În soare ca o rană. VÎrî degetele În carne și luă o bucățică Între buze. O aromă stranie dar puternică Îi umplu gura cu gustul grăsimii animale. După ani de orez fiert și cartofi dulci, gura lui era un ocean de mirodenii exotice. Mestecînd cu grijă, cum Îl Învățase doctorul Ransome, scoțînd și ultimul dram de putere nutritivă din fiecare Îmbucătură, Jim termină carnea. Însetat după toate mirodeniile, deschise cutia de Klim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lent, ce chip mândru! Și cum poți crede că s-a dus?! El e mort și poza de pe copertă este vie. Tătucul nostru nu mai este.” Plâng amândoi, beți de secărică și udă cu lacrimile lor oasele capului de miel fiert. „Nu pot să cred că este mort.” „Circu’ mă-ti azi și mâine! De ce-ai furat banii, mă? Circ, ai? Rup centura pă tine, cum o rup și pe ăia care vând caramele pe stadion.” Promisiunile tatălui sunt sfinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
oile” de Ostrovski și „Puterea Întunericului” de Lev Tolstoi. Cu tot timpul nefavorabil În piețele Bucureștiului cetățenii cumpără puieți de pomi fructiferi. TU, cu noaptea În cap, stai la masă și mănânci pâine cu marmeladă. La pachet ai trei ouă fierte și chifle. Mai ai și un pachet de biscuiți. Astăzi pleci cu școala În excursie la Podul Prieteniei. La ora opt, autobuzul pus la dispoziție de fabrica Vasile Roaită Înaintează pe șoseaua care duce la Giurgiu. Este o zi mohorâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nu se poate Înainta din cauza frontierei de stat cu Republia Populară Bulgară. Te uiți la puștile grănicerilor și scuipi de la Înălțime, de pe pod, Într-o mocirlă. Când iese soarele te așezi la marginea șanțului să mănânci. Cureți de coajă ouăle fierte și când vrei să arunci cojile, ouăle și chiflele Îți cad În apa verde și bâhlită din canal printre broaște și gunoaie. Îți cad ție, ouăle, În mocirlă. Le vezi cum plutesc greu, două petice rotunde de un alb lustruit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
răbda din pricina căldurii și a așteptării zadarnice până se găsesc bani pentru biletul de tren, ești În picioarele goale, e zi de lucru și deja ești Înnebunit de foame. În mulțimea asta care mănâncă brânză, pui fripți, mititei, cașcaval, ouă fierte, șuncă, salam, tobă, costiță afumată, icre și alte bunătăți, dă peste tine din Întâmplare un văr. El e mai mare decât tine, este elev la școala militară de la Breaza, și-ți dă și ție să mănânci salată de vinete cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
puternic. În curtea muzeului Doftana o echipă de mandoline formată din pionieri de la o școală din Băicoi interpretează cântece revoluționare și o doină de jale. Tu stai la soare, pe iarbă și mănânci ceea ce mănânci mereu În excursii, adică ouă fierte și chifle. Te gândești cum să faci ca la Întoarcere să călătorești În același compartiment cu o colegă pe care o cheamă Cristina Popescu. Cristina este frumoasă, iar fratele ei este student la Facultatea de Teatru și Cinematografie. Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
zilele-s clipe sau numai i se pare, Îl dor toate oasele pe Bitancu, zgârietura de la cap Încă sângerează, hainele-s ude pe el, afară ploaia s-a oprit de mult, păcurarul bătrân Îi aduce la gură cana cu țuică fiartă și el o bea și-l arde gâtlejul și nu apucă să răsufle că a doua cană este la gura lui și el se zbate dar trebuie să o bea și-i ia foc sufletul. Îi scot hainele de pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
apropierea copilului. Bot În bot. Nu știi dacă este frică, bucurie sau Încercarea de a descoperi lumea În strigătul acestui copil. Întinde mâna spre urechile aduse pe spate ale iepurelui și urlă: Ieee-puuuu-reeeeeee! Și ronțăie copilul la știuletele de porumb fiert. Îi strigă numele de iepure de la doar câțiva centimetri. Răsuflare de om peste răsuflare de animal, urlet disperat de iubire. Precum odinioară, Rodrigo de Triana, urcat pe catarg, zărind țărmul, descoperind America. Iepurele, și el un iepure acolo, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
niciodată al meu. Știa să pună masa, aranja tacâmurile și șervețelele cu o grijă deosebită. Puse o lumânare în mijlocul mesei. Se opri în fața mea, încruntă o sprânceană, își încreți nasul și-și arătă dinții superiori ca un rozător. — Nu prea fierte? chițcăi. — Nu prea fierte. Am încrețit și eu nasul să o imit și mi-am dat seama cât de puțin mobil era, în comparație cu al ei. A râs, am râs împreună. Nu era numai veselă, era ceva mai mult, era fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să pună masa, aranja tacâmurile și șervețelele cu o grijă deosebită. Puse o lumânare în mijlocul mesei. Se opri în fața mea, încruntă o sprânceană, își încreți nasul și-și arătă dinții superiori ca un rozător. — Nu prea fierte? chițcăi. — Nu prea fierte. Am încrețit și eu nasul să o imit și mi-am dat seama cât de puțin mobil era, în comparație cu al ei. A râs, am râs împreună. Nu era numai veselă, era ceva mai mult, era fericită. — În sfârșit. Și ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Nu, cred că n-am auzit. — Păi să vezi; a fost când cu epidemia aia, știi doar. Toată lumea era foarte alarmată, pe mine nu m-ați lăsat să ies din casă câteva zile bune și mă puneați să beau apă fiartă. Toți fugeau unii de alții și dacă-l vedeai pe cineva în doliu, parcă ar fi fost ciumat. Ei bine: la vreo cinci, șase zile după ce-a rămas văduv, bietul don Emeterio a trebuit să iasă din casă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și tot ce există gândește. Da, tot ce există gândește. Exist, deci gândesc.“ La început nu simțea deloc poftă să cineze și doar din obișnuință și ca să cedeze la rugămințile servitorilor săi credincioși ceru să i se dea două ouă fierte și-atât, ceva foarte ușor. Pe măsură însă ce le mânca, i se deschidea o poftă ciudată, o furie de a mânca din ce în ce mai mult. Și ceru alte două ouă și apoi un biftec. — Așa, așa - îi spunea Liduvina -, mâncați, mâncați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
senzația că simte mirosul tatălui său, miros pe care și-l amintea Încă din pruncie, pe care putea să-l recunoască chiar și Într-o Încăpere plină cu străini: miros de cameră neaerisită, mobilă veche, rasol de pește și morcovi fierți, pilote de puf și lichior dulceag. Când tatăl și fiul schimbară o Îmbrățișare rapidă, această aromă est-europeană trezi În Fima dezgust și rușine de dezgustul său, precum și dorința dintotdeauna de a-l irita puțin pe tatăl său, de a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și În Ierusalim la apropierea sâmbetei, uneori Încă de joi seara, datorită spălatului rufelor, curățeniei și gătitului. Servitoarea pregătea gâturi de găină umplute, cusute cu ac și ață. Mama sa făcea compot de prune, dulce și gros ca lipiciul. Morcovi fierți dulci. Și pește umplut și colțunași și ștrudel. Sau plăcintă cu stafide. În afară de tot felul de dulcețuri, gemuri și un fel de pastă care se numea În rusește varienie. Pe când mergea, Își aminti mirosul și aspectul borșului rusesc de culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
acum îmi adusese suficiente calorii cât să hrănească un întreg regiment din comandourile britanice aeropurtate aflat într-o misiune în Antarctica. Zece minute mai devreme, aș fi dovedit-o destul de ușor. Acum mi se făcea greață la gândul unui ou fiert. Kieran păru la fel de nefericit ca și mine când își primi farfuria. Din moment ce nici unul nu se poate gândi la ceva care să-l facă pe celălalt să se simtă mai bine, ne-am luat furculițele resemnați. Era ca în basmul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
spălăcit, făcut coc, pe creștet, dintr-o codiță încolăcită și subțire ca de șoarece, cu un cap pătrat și un nas de clown, butucănos, cu nările în vânt, tăiate parcă din două bucățele de întuneric. Privirea ochilor ei de pește fiert era ștearsă. Buzele groase, lăsau să i se întrevadă lopețile dinților albi, puternici și rari. Purta ghete bărbătești americane și venea în fiecare dimineață cu bicicleta, la prăvălioara ei de coloniale. Seara, după ce închidea magazinul, pornea spre satul vecin, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
s-a ridicat atunci din șanțul ugerelor, ca o jerbă de flăcări, înspre guși, m-a hotărât să o dărâm peste sacul cu cartofi pe jumătate plin, sprijinit de tejghea. A fost o luptă scurtă. În ochii ei de pește fiert a licărit atunci, pentru întâia oară, blajina luminiță de sclavă supusă și recunoscătoare. Fiindcă din clipa aceea, am dezgropat-o din lavină cu actul cutezător și firesc al bărbăției. Ca o vacă tiroleză, răsturnată cu fața în sus, Matilda bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe el două farfurii, tacâmurile și coșul cu pâine rece, tăiate felii subțiri. Deschise portița de fier a cuptorului și scoase o strachină cu găluște din miez de pâine, mari cât mingile de tenis și prăjite în untdelemn, pe varză fiartă nemțește. Vroia să știe cum și când m-am lovit atât de rău la falcă, la ochi și la tâmplă și-mi spuse că ochiul drept îmi este aproape închis între pleoapele vinete și însângerate. Muțenia mea încăpățânată o făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
perna de călcat la căpătâi. Parcă-l văd și acum, cum se culcă fericit și se trezește în hohote de plâns, căutându-se prin toate buzunarele. Dacă găsea vreun gologan rămas acolo din greșeală, trimitea copilul la ceainărie după apă fiartă. Pe chipul său de meseriaș cu fruntea și cu țăcălia de savant, se citea remușcarea de a fi săvârșit încă o dată o nelegiuire față de femeia și copiii lui. Cinci băieți mici avea pe vremea aceea moșul Isidor și toți plângeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]