1,924 matches
-
cea a timpului, chiar cea a ființării conștiente, a ființei; dar și a subiectului și predicatului etc. Fiind ființarea determinată, timpul reprezintă și ființarea conștientă; aceasta din urmă este, în simplul ei fel de a fi, neproblematică. Dar ce înseamnă "ființare conștientă"? Pare a fi vorba despre acceptarea forțată a unei pre-înțelegeri, anume reprezentarea despre preeminența umanului față de orice altceva din orizont uman, dat fiind faptul că determinarea "conștient" a ființării conduce către acest înțeles. Dar "conștient" semnifică așa cum de altfel
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
simplul ei fel de a fi, neproblematică. Dar ce înseamnă "ființare conștientă"? Pare a fi vorba despre acceptarea forțată a unei pre-înțelegeri, anume reprezentarea despre preeminența umanului față de orice altceva din orizont uman, dat fiind faptul că determinarea "conștient" a ființării conduce către acest înțeles. Dar "conștient" semnifică așa cum de altfel s-a sugerat mai sus reflexiv. Ceea ce înseamnă că și altă ființare decât cea umană, în măsura în care este reflexivă ("conștientă"), are o relație privilegiată cu timpul, acesta fiind, în primul rând
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
anume reprezentarea despre preeminența umanului față de orice altceva din orizont uman, dat fiind faptul că determinarea "conștient" a ființării conduce către acest înțeles. Dar "conștient" semnifică așa cum de altfel s-a sugerat mai sus reflexiv. Ceea ce înseamnă că și altă ființare decât cea umană, în măsura în care este reflexivă ("conștientă"), are o relație privilegiată cu timpul, acesta fiind, în primul rând, ființare reflexivă. A fi în primul rând nu înseamnă a fi exclusiv: nici în sensul că este identificată deja o ființare reflexivă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
conduce către acest înțeles. Dar "conștient" semnifică așa cum de altfel s-a sugerat mai sus reflexiv. Ceea ce înseamnă că și altă ființare decât cea umană, în măsura în care este reflexivă ("conștientă"), are o relație privilegiată cu timpul, acesta fiind, în primul rând, ființare reflexivă. A fi în primul rând nu înseamnă a fi exclusiv: nici în sensul că este identificată deja o ființare reflexivă, nici în acela că zona de acoperire "semnificativă" a expresiei în cauză se restrânge la această ființare identificată deja
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
altă ființare decât cea umană, în măsura în care este reflexivă ("conștientă"), are o relație privilegiată cu timpul, acesta fiind, în primul rând, ființare reflexivă. A fi în primul rând nu înseamnă a fi exclusiv: nici în sensul că este identificată deja o ființare reflexivă, nici în acela că zona de acoperire "semnificativă" a expresiei în cauză se restrânge la această ființare identificată deja. Totuși, chiar dacă acceptăm aceste preveniri, o anumită ființare pare a fi timpul în mai mare măsură (adică înaintea altor ființări
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
primul rând, ființare reflexivă. A fi în primul rând nu înseamnă a fi exclusiv: nici în sensul că este identificată deja o ființare reflexivă, nici în acela că zona de acoperire "semnificativă" a expresiei în cauză se restrânge la această ființare identificată deja. Totuși, chiar dacă acceptăm aceste preveniri, o anumită ființare pare a fi timpul în mai mare măsură (adică înaintea altor ființări); dar situația trebuie gândită în ordinea reducției, adică a operării care înaintează și care instituie anumite trepte, pe
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
înseamnă a fi exclusiv: nici în sensul că este identificată deja o ființare reflexivă, nici în acela că zona de acoperire "semnificativă" a expresiei în cauză se restrânge la această ființare identificată deja. Totuși, chiar dacă acceptăm aceste preveniri, o anumită ființare pare a fi timpul în mai mare măsură (adică înaintea altor ființări); dar situația trebuie gândită în ordinea reducției, adică a operării care înaintează și care instituie anumite trepte, pe care, chiar dacă sunt mai multe, formând o scară, sunt date
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființare reflexivă, nici în acela că zona de acoperire "semnificativă" a expresiei în cauză se restrânge la această ființare identificată deja. Totuși, chiar dacă acceptăm aceste preveniri, o anumită ființare pare a fi timpul în mai mare măsură (adică înaintea altor ființări); dar situația trebuie gândită în ordinea reducției, adică a operării care înaintează și care instituie anumite trepte, pe care, chiar dacă sunt mai multe, formând o scară, sunt date la o parte cele care deja au ajutat la urcuș, ca în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care instituie anumite trepte, pe care, chiar dacă sunt mai multe, formând o scară, sunt date la o parte cele care deja au ajutat la urcuș, ca în reprezentarea wittgensteiniană a demersului propriu din Tractatus. În vederea înțelegerii, trebuie acceptată ideea preeminenței ființării reflexive, preeminență tradusă prin deschiderea temporală mai accentuată a acestei ființări; dar nu poate fi vorba despre o îndepărtare a timpului din determinarea (temporală) a celorlalte ființări; căci, în fapt, fiecare ființare este timpul însuși, mai bine zis, durată umplută
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o scară, sunt date la o parte cele care deja au ajutat la urcuș, ca în reprezentarea wittgensteiniană a demersului propriu din Tractatus. În vederea înțelegerii, trebuie acceptată ideea preeminenței ființării reflexive, preeminență tradusă prin deschiderea temporală mai accentuată a acestei ființări; dar nu poate fi vorba despre o îndepărtare a timpului din determinarea (temporală) a celorlalte ființări; căci, în fapt, fiecare ființare este timpul însuși, mai bine zis, durată umplută obiectual. Direcția fenomenologică indicată mai devreme, prin termenul reducție, ca fiind
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reprezentarea wittgensteiniană a demersului propriu din Tractatus. În vederea înțelegerii, trebuie acceptată ideea preeminenței ființării reflexive, preeminență tradusă prin deschiderea temporală mai accentuată a acestei ființări; dar nu poate fi vorba despre o îndepărtare a timpului din determinarea (temporală) a celorlalte ființări; căci, în fapt, fiecare ființare este timpul însuși, mai bine zis, durată umplută obiectual. Direcția fenomenologică indicată mai devreme, prin termenul reducție, ca fiind potrivită înțelegerii preeminenței ființării conștiente în "lumea timpului" este, de fapt, răspunzătoare pentru fenomenul în cauză
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
din Tractatus. În vederea înțelegerii, trebuie acceptată ideea preeminenței ființării reflexive, preeminență tradusă prin deschiderea temporală mai accentuată a acestei ființări; dar nu poate fi vorba despre o îndepărtare a timpului din determinarea (temporală) a celorlalte ființări; căci, în fapt, fiecare ființare este timpul însuși, mai bine zis, durată umplută obiectual. Direcția fenomenologică indicată mai devreme, prin termenul reducție, ca fiind potrivită înțelegerii preeminenței ființării conștiente în "lumea timpului" este, de fapt, răspunzătoare pentru fenomenul în cauză: doar procedând astfel și nu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fi vorba despre o îndepărtare a timpului din determinarea (temporală) a celorlalte ființări; căci, în fapt, fiecare ființare este timpul însuși, mai bine zis, durată umplută obiectual. Direcția fenomenologică indicată mai devreme, prin termenul reducție, ca fiind potrivită înțelegerii preeminenței ființării conștiente în "lumea timpului" este, de fapt, răspunzătoare pentru fenomenul în cauză: doar procedând astfel și nu se poate în alt chip avem această preeminență. Ceea ce înseamnă că este vorba despre o preeminență constitutivă, una care ține de actele de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
răspunzătoare pentru fenomenul în cauză: doar procedând astfel și nu se poate în alt chip avem această preeminență. Ceea ce înseamnă că este vorba despre o preeminență constitutivă, una care ține de actele de constituire temporale (și judicative, se-nțelege). Această ființare conștientă nu este ființarea umană (omul, ființa socială, ființa rațională, persoana umană etc.) așa cum o preluăm noi în experiență, fie obișnuită, fie proprie feluritelor științe, aceea care, cum ar spune Husserl, admite necondiționat evidența și obiectivitatea tuturor lucrurilor din "lumea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cauză: doar procedând astfel și nu se poate în alt chip avem această preeminență. Ceea ce înseamnă că este vorba despre o preeminență constitutivă, una care ține de actele de constituire temporale (și judicative, se-nțelege). Această ființare conștientă nu este ființarea umană (omul, ființa socială, ființa rațională, persoana umană etc.) așa cum o preluăm noi în experiență, fie obișnuită, fie proprie feluritelor științe, aceea care, cum ar spune Husserl, admite necondiționat evidența și obiectivitatea tuturor lucrurilor din "lumea externă", admitere proprie atitudinii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
omul, ființa socială, ființa rațională, persoana umană etc.) așa cum o preluăm noi în experiență, fie obișnuită, fie proprie feluritelor științe, aceea care, cum ar spune Husserl, admite necondiționat evidența și obiectivitatea tuturor lucrurilor din "lumea externă", admitere proprie atitudinii naturale. Ființarea conștientă este constituită ea însăși temporal; și tocmai aceasta are preeminență, ea se află "la început" pentru orice considerație în orizontul judicativului; desigur, tot ea stabilește (cu sine, în regimul timporizării) sensurile ultime despre care a fost vorba mai sus
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de gândire și rostire, din făptuirea propriu-zisă, anume transcendența și ierarhia. Cu reținerea firească legată de anticiparea unui demers și a unui rezultat legat de acesta, trebuie să spun acum că, potrivit reducției non-judicative a dictaturii judicativului, reflexivitatea temporală a ființării conștiente și deschiderea acesteia către Celălalt constituie, de asemenea, ființa; adică tot un sens temporal. Dar aceasta din urmă, interpretată după regula proprie, adică propriu-zis ontologic (în regimul timporizării), este "om" și "lume", în unitatea lor. Preeminentă este, în ultimă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
către Celălalt constituie, de asemenea, ființa; adică tot un sens temporal. Dar aceasta din urmă, interpretată după regula proprie, adică propriu-zis ontologic (în regimul timporizării), este "om" și "lume", în unitatea lor. Preeminentă este, în ultimă instanță, ființa (față de orice ființare, nu doar față de cea conștientă, adică reflexivă temporal); de aici apropierea demersului "reductiv" de unele idei ale demersului de tip ontologic; dar ființa este deschiderea, cum spune Heidegger, însă, cum nu mai spune el la fel de clar, este deschidere în interiorul unității
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
conștientă, adică reflexivă temporal); de aici apropierea demersului "reductiv" de unele idei ale demersului de tip ontologic; dar ființa este deschiderea, cum spune Heidegger, însă, cum nu mai spune el la fel de clar, este deschidere în interiorul unității "om-lume". Acceptând aceasta, preeminența ființării conștiente constă în reflexivitatea sa temporală și în deschiderea sa către cealaltă ființare și către ființă, adică în faptul participării sale la ceea ce poate fi numit "unitate ontologică"; fie aceasta ca atare, fie determinată, în sens de "situație existențială" (relație
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
demersului de tip ontologic; dar ființa este deschiderea, cum spune Heidegger, însă, cum nu mai spune el la fel de clar, este deschidere în interiorul unității "om-lume". Acceptând aceasta, preeminența ființării conștiente constă în reflexivitatea sa temporală și în deschiderea sa către cealaltă ființare și către ființă, adică în faptul participării sale la ceea ce poate fi numit "unitate ontologică"; fie aceasta ca atare, fie determinată, în sens de "situație existențială" (relație determinată a omului cu lumea). Dar linia aceasta de discurs nu ne duce
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prin timporizare, nu pot fi pe deplin puse în sens. Reducția non-judicativă însă, pornind de la ceea ce actele constitutive ale timpului au creat (pornind de la lumea judicativului, "împarantezând-o") poate "lucra" în sensul celor două. Timpul, cum am văzut deja, este întru ființare. Dar ființarea conștientă (reflexivă în sens temporal și deschisă către Celălalt), ca timp, este întru ființă. Timpul , așadar, se mișcă în două direcții, cea întru ființare fiindu-i proprie, cealaltă fiindu-i adăugată prin accident. Acestea sunt sensuri posibile prin
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu pot fi pe deplin puse în sens. Reducția non-judicativă însă, pornind de la ceea ce actele constitutive ale timpului au creat (pornind de la lumea judicativului, "împarantezând-o") poate "lucra" în sensul celor două. Timpul, cum am văzut deja, este întru ființare. Dar ființarea conștientă (reflexivă în sens temporal și deschisă către Celălalt), ca timp, este întru ființă. Timpul , așadar, se mișcă în două direcții, cea întru ființare fiindu-i proprie, cealaltă fiindu-i adăugată prin accident. Acestea sunt sensuri posibile prin reducție non-judicativă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
împarantezând-o") poate "lucra" în sensul celor două. Timpul, cum am văzut deja, este întru ființare. Dar ființarea conștientă (reflexivă în sens temporal și deschisă către Celălalt), ca timp, este întru ființă. Timpul , așadar, se mișcă în două direcții, cea întru ființare fiindu-i proprie, cealaltă fiindu-i adăugată prin accident. Acestea sunt sensuri posibile prin reducție non-judicativă, întrucât depășesc limitele operaționale ale reducției judicative; pentru a le descoperi, nu se trece doar de la fenomenalitatea dictaturii judicativului (ansamblul ei de elemente, caracteristici
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pentru a le descoperi, nu se trece doar de la fenomenalitatea dictaturii judicativului (ansamblul ei de elemente, caracteristici, fapte, aspecte, "poziții" etc.) la timp, luat el însuși ca element al aspectului alethic al judecății și judicativului, ci de la timp identificat cu ființarea reflexivă (temporal) și deschisă (către Celălalt) la unitatea ontologică, unitatea om-lume, care tocmai ne-a apărut și, date fiind sensurile judicative scoase la iveală de reducție până acum, se arată ca fiind logos-ul întreg (nu doar cel formal, propriu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
se anunță, reiau un enunț al lui Maurice Merleau-Ponty: Dar singurul Logos care preexistă este lumea însăși...209 Mai devreme am afirmat că timpul ia parte la jocul în-ființării, că jocul acesta presupune, alături de timp (care are sensul de întru ființare), ființa; că, așadar, aceasta nu rămâne singurul termen răspunzător pentru în-ființare. De fapt, totul se petrece între ființă și timp (chiar dacă este vorba despre în-ființare, adică despre intrarea în scenă a ființei și ființării). Ei sunt termenii de început ființa
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]