3,469 matches
-
Caiafa, care îl întreabă: "Ești fiul lui Dumnezeu?", Iisus îi răspunde: "Tu ai spus-o". (Cum de tu, mare preot, nu știi că noi sîntem cu toții copiii creatorului și că trebuie să fim fii demni de tatăl nostru"? Confuzia dintre filiația trinitară (care se referă la succesiunea funcțiilor evolutive personificate simbolic) și cea metaforică (referitoare ta caracterul real al omului) este una dintre cauzele principale ale lipsei de claritate a teologiilor. Sensul simbolului "divinității trinitare", supranatural la prima vedere, implică fenomenul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
caracterizează dogmatismul. Filosofia se ocupă de aceleași probleme vitale ca și religia: metafizica și morala. Aceasta au fost și soluțiile filosofice ale antichității (Platon, Aristotel) de care s-au slujit părinții bisericii ca să dogmatizeze speculativ simbolurile mitice grupate în jurul simbolului filiației considerat drept realitate. Mai tîrziu, filosofia scolastică se va inspira din aceste soluții vechi, transformîndu-le totodată, cu singurul scop de a găsi în ele justificarea dogmelor. Nu ne putem opri totuși să nu admirăm unele figuri mărețe ale Patristicii și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
DACĂ TRĂIȚI DUPĂ ÎNDEMNURILE EI [ALE CĂRNII], VEȚI MURI; DAR, DACĂ PRIN DUHUL FACEȚI SĂ MOARĂ FAPTELE TRUPULUI, VEȚI TRĂI. CĂCI CEI CE SÎNT CĂLĂUZIȚI DE DUHUL LUI DUMNEZEU SÎNT FII AI LUI DUMNEZEU". Este vorba despre străvechiul simbol al filiației, ceea ce ne face să credem că și pentru Pavel Iisus este simbolic fiul lui Dumnezeu și că viața lui era exemplară și mîntuitoare deoarece ca om real a reușit să facă să moară prin spiritul său viu motivele care determină
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
psihicului, determinarea liberă. Introducerea acestei serii de expresii a fost indispensabilă, întrucît ele ilustrează diversele aspecte ale reacției supraconștiente numită pe drept cuvînt legea fundamentală a vieții, adică temelia întregii legalități psihice. Mitul se referă la împlinire prin termenii "încarnare, filiație, divinizare", care constituie aspectul metafizic și simbolic, "grația". Toate simbolurile acestea și-au găsit explicația. Este important să lărgim gama traducerii lor, studiind viața aceasta unică sub aspectul ei real, cel al meritului. Dacă justiția este inerentă vieții, este limpede
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
paternitate comună, deși asemănarea lor scapă erudiției analizelor comparative, mereu fără sfîrșit și fără consecințe. Or, dacă aceste ideologii decurg dintr-o aceeași presupoziție, aerul lor familiar, cu trăsături di-ficil de cernut se impune ca rezultatul global și difuz al filiației lor comune. Primul principiu din care derivă ansamblul principiilor constitutive ale unei aceleiași ideologii ar fi deci o presupoziție ontologică. Fără riscuri, pot fi exhibate trei presupoziții ontologice, fiecare guvernînd trei clase de ideologii ale modernității: "liberalismul individualist", "socialismul camarad
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ultimului bastion creștin. Nu lipsesc bineînțeles ingredientele epicii aventuroase, foiletonul rocambolesc, portretizarea psihologică, cruzimile sângeroase ale războiului, aprinsele dispute religioase ș.a.m.d. Avem așadar romanul unui cuplu excepțional (caractere ce prin pasiune și sacrificiu se înscriu într-o ilustră filiație tip Tristan și Isolda, Des Grieux Manon Lescaut, și în spiritul eroilor/eroinelor lui Stendhal sau Claudel), romanul istoric dublat de frescă, bildungsroman (viața, ucenicia și inițierea protagonistului) în cheie spiritualistă, epica romanescă alternând fericit cu frazarea ritualică dintr-un
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
poetului țin de Antichitate, doar epoca modernă reduce ființă la "novum", conform formulei reușite a lui Vattimo, doar tradiția modernă începe cu recunoașterea noului ca valoare fundamentală, cum constată Antoine Compagnon [p.9, 178]11. Analizând fenomenele literare complexe în filiația lor, cercetătorul Sergiu Pavlicencu pune în legătură modernitatea cu "un anumit tip de condiție umană, existențiala, inclusiv socială" [2002, p.88]. Modernitatea este o opoziție tradițională între vechi și nou (în formă de ruptură sau continuitate), care deosebește modul lor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
faire de lui l'homme et non le héros". Spre 1880, consemnează Jean Borie, non-eroismul a devenit garanția autenticității unei reprezentări [1999, p.201], realismul reflectă partea ne-eroică (populară) a realității. Zola nu a creat personajul tânărului curajos în filiația eroilor secolului, el consideră destinul tinerei fete și al femeii mai reprezentativ. Zola crede în rolul benefic al femeii bune și regeneratoare. Vectorul redirecționat de la grandoarea anticilor la ambițiile reduse ale personajului modern este ceea ce frânează mitologiile eroismului și deschide
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
à la question sur le sens de la vie, une contribution à la métaphysique de l'amour" [Hasenclever, p.129, subl.n.]136. Personalitatea acestui personaj și-a lăsat amprenta asupra structurii operei literare și asupra configurației epicului. Se observă o filiație a acestui personaj de la scriitor la scriitor. Registrul reprezentării Parizienei este de la cel romantic la cel ironic. Imaginea Parizienei cultivata de autori a contribuit la mitizarea/demitizarea personajului. Fiecare romancier a creat diferite variante prin conturarea unui personaj contradictoriu și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
acestui eveniment: "Leș dames patronnesses avaient recueilli plus de trois mille francs. Îl resta, tous frais payés, deux cent vingt francs pour leș orphelins du sixième arrondissement" [Maupassant, Bel-Ami, p.207]. Prințesa Oriviedo este singura figură de excepție în această filiație, implicându-se cu toată sinceritatea în slujba celor săraci, asemănându-se cu un contabil, o bursă, o bancă în care ei și-au investit milioanele. Ea desfășoară o filosofie filantropica activă. Visul și perseverența să iau amploarea activității unei instituții
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
secolul al XIX-lea. În 1874, Mallarmé se lansează în publicarea unei reviste feminine, La Dernière Mode: gazette du monde et de la famille. În pamfletul De la mode, Gautier face din modă semnul normelor mereu variabile ale frumuseții. Baudelaire, în această filiație, a fost poetul căruia îi aparține formularea cea mai clară a asocierii între modă și modernitatea artistică în cadrul unui program estetic. În concepția să, modă trebuie să fie considerată drept o tentativă de înfrumusețare a naturii imperfecte; ea trebuie să
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
jumătate din economia cărții), cât mai ales conținutistic: citește atent proza eminesciană, identifică nuclee intratextuale, le stabilește circumferința sau constelarea și diferențiază patru categorii intratextuale determinate pe două direcții de generare intratextuală: 1. "pe orizontală" corespondență și 2. "pe verticală" filiație. Exegezele operei lui Mihai Eminescu ce și-au dorit decelarea mitului personal eminescian din magma sensurilor poetice (de esență arhetipală) s-au distanțat de psihocritică și de cele patru etape ale avansării spre mit. Psihocritica este utilă, dacă știi când
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
celelalte dedesubt). Am exclus din analiză basmul deoarece considerăm că este o specie pe care nu o puteam lega intratextual de nuvele, fără riscul de a complica puțin analiza. Altă direcție de generare intratextuală este cea de sus în jos: filiația intratextuală. Ne-am oprit la filiația care curge spre izvor de la un text (Sărmanul Dionis) și la filiația care pleacă de la un avantext, [Archaeus]. Pentru primul, creionul criticii genetice a trecut de la textul publicat (variantă finală) la variantele Umbra mea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
basmul deoarece considerăm că este o specie pe care nu o puteam lega intratextual de nuvele, fără riscul de a complica puțin analiza. Altă direcție de generare intratextuală este cea de sus în jos: filiația intratextuală. Ne-am oprit la filiația care curge spre izvor de la un text (Sărmanul Dionis) și la filiația care pleacă de la un avantext, [Archaeus]. Pentru primul, creionul criticii genetice a trecut de la textul publicat (variantă finală) la variantele Umbra mea și [Scrisoarea lui Dionis] forma lor
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
lega intratextual de nuvele, fără riscul de a complica puțin analiza. Altă direcție de generare intratextuală este cea de sus în jos: filiația intratextuală. Ne-am oprit la filiația care curge spre izvor de la un text (Sărmanul Dionis) și la filiația care pleacă de la un avantext, [Archaeus]. Pentru primul, creionul criticii genetice a trecut de la textul publicat (variantă finală) la variantele Umbra mea și [Scrisoarea lui Dionis] forma lor transliterată din manuscrise (D. Vatamaniuc) -, pentru a citi manuscrisul în facsimil din
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
asimilează în propriul spațiu sau la care trimite în spațiul textelor (practici semiotice) exterioare se va numi ideologem (Antologia "Tel Quel": 1980, 268). Cu Sèméiôtiké-Recherches, pour une sémanalyse (Paris, Seuil [1969]), Kristeva revine asupra conceptului de intertextualitate, trasând elementele de filiație bahtiniană. Psihanalista împărtă șește viziunea conform căreia o pagină ascunde un mozaic de texte, absorbție și transformare a altui text. Locul noțiunii de intersubiectivitate este luat de intertextualitate. Mihail Bahtin nu pomenește de intertextualitate, însă termenul își are germenii în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
prin coexistența lor. Premisa întregii analize este dată de faptul că asamblarea hipotext-hipertext implică, inevitabil, o configurație intertextuală nouă, diferită calitativ de simpla juxtapunere a două unități. Perspectiva verticală asupra intratextua lității oferă posibilitatea de a aprecia măsura în care filiația supraviețuiește remodelajului. A doua perspectivă, orizontală, reflectă posibile răspunsuri la problema omogenității montajului: statutul configurației textuale noi. Autorul studiului se întreabă dacă va fi vorba despre unificare, ruptură sau intertextualitate. Vor fi bifate toate variantele, de vreme ce intertextualitatea unește și desparte
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de ieri" (Umbra mea Eminescu: 2011, II, 265). Pentru a sistematiza/compara seriile intratextuale configurate în urma analizei celor două categorii intratextuale (prozastică și transprozastică), propunem următorul tabel. Tabel 2. Serii de intratextualitate prozastică/transprozastică 4.2.2. Intratextualitatea "pe verticală": filiația intratextuală sau autogenerarea Sub aspect metodologic, trebuie menționat faptul că prezenta cercetare alege ca punct de plecare varianta finală care ar fi putut fi publicată sau textul publicat (în cazul nuvelelor care au văzut antum lumina tiparului: Sărmanul Dionis, La
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cele transliterate din manuscrise în ediția îngrijită de D. Vatamaniuc, ajungând până la manuscrisul în facsimil și chiar la hipotexte din opera altor autori (pagini traduse de Eminescu, transcrise ori conspectate), vom merge din aval în amonte și vom vorbi despre filiație intratextuală. Diferența care derivă din natura relației hipertext/hipotext ar putea avea consecințe noționale asupra intratextului rezultat (Fig. VI, la sfârșitul prezentului subcapitol). Altfel spus, diferența de intratextu alitate atrage diferențe de intratext. Relația de filiație analizată în prezentul subcapitol
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și vom vorbi despre filiație intratextuală. Diferența care derivă din natura relației hipertext/hipotext ar putea avea consecințe noționale asupra intratextului rezultat (Fig. VI, la sfârșitul prezentului subcapitol). Altfel spus, diferența de intratextu alitate atrage diferențe de intratext. Relația de filiație analizată în prezentul subcapitol descrie un fenomen de autogenerare prin care intratextul se desăvârșește, cu fiece reluare, motiv pentru care el ar putea fi surprins de o manieră specifică prin noțiunea autotext. Fără îndoială, nu arată la fel repetarea tabloului
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nici onest, nici eficient un traseu care pleacă dinspre manuscris către opera publicată (am ști dinainte unde ajungem și ar crește riscul "decupajelor" în interpretare). De ce vom considera că hipotextul din lirică, dramaturgie sau jurnalistică presupune corespondență intratextuală, iar traducerea filiație? Motivul este legat de necunoașterea cronologiei interioare a unor teme și preocupări ale autorului, chiar dacă exteriorizarea pe portativul unui registru sau al altuia răspunde unei succesiuni. Este foarte posibil ca vreo obsesie a imaginarului eminescian să-i fi neliniștit spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
relației cauză-efect. Textele traduse de Eminescu (ceea ce înseamnă tălmăcire dintr-o limbă în alta, sistematizare prin conspect sau chiar o translație neformalizată, prin simpla lectură și înțelegere) pot ilustra, însă, un raport de determinare, mai mult sau mai puțin vizibilă. Filiația presupune descendență și rotunjire stilistică dinspre idee spre manuscris, variante, apoi text final (publicat sau nu). Legătura dintre hipertext și hipotext se dovedește atipică, în sensul că lectorul pornește dinspre varianta ultimă și înaintează din aproape în aproape către izvor
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Archaeus la alta, curge suita nu de metafore, ci de alegorii mai mici, imagini care fac inteligibil ceva atât de abstract. Este utilizată, către finalul dialogului socratic, inclusiv ideea de poveste, nucleu intratextual relevant, cu atât mai mult cu cât filiația lui depășește opera și trece în biografia poetului. O regăsim în Sărmanul Dionis, ca și în varianta Umbra mea, ca un mod de petrecere a timpului edenic, semn că povestea se asociază esenței de adevăr a vieții; despre aceeași narațiune
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cu universul (Ioana Em. Petrescu: 2005, 21). În capitolele de până acum ale prezentei cercetări, am urmărit intratextualitatea eminesciană din textele în proză, fie că le-am alăturat (corespondență intratextuală), fie că le-am suprapus, variantă finală peste variante parțiale (filiație intratextuală). Nuvela Sărmanul Dionis, chiar și [Archaeus] ne-au trimis de multe ori cu gândul la modelul cosmologic einsteinian, mai ales când elementele furnizate de proză sunt relaționate la teorii sau imagini similare dezvăluite poetic; întâlnirea lor am numit-o
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
al unora dintre ele (cele cu rol de organizare a materialului epic și descriptiv), la circulația secvențelor și numelor, ca procedeu intertextual (Mc Hale: 2009, 13) și mai ales la apartenența arhitextuală inedită pentru Eminescu (roman). Intratextualitatea transpro-zastică generată prin filiație ar prilejui nuanțări interesante ale portretului feminin și o dezbatere productivă asupra exogenezei spațiului edenic, situate între mitologie și credința creștină din cărțile vechi românești, pe care bibliotecarul Eminescu le recomanda cu atâta ardoare. Intratextualitatea transgenerică merită un spațiu alocat
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]