1,777 matches
-
o biografie a acestuia. Cuvintele sale de despărțire rostite la înmormântarea și la slujbele de pomenire ale Starețului Paisie s-au păstrat până astăzi și-l prezintă pe autorul lor ca pe un maestru în retorică și ca pe un filolog rafinat. Rămâne la Neamț până la moartea sa, survenită în 25 ianuarie 1817. Tot la Athos, i se alăturaseră lui Paisie, românii Macarie și Gheorghe, amândoi originari din Transilvania. Primul dintre ei, Macarie, elinist de elită, provenit dintre elevii Academiei Domnești
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Camerele, la Senat aproape nu a intrat vreun opozant, la Cameră d-abia au putut pătrunde Mihail Kogălniceanu, Nicolae Ionescu și, pentru întâia oară, tânărul G. Paladi, ales în opoziție la Bârlad. S-a putut strecura și marele istoric și filolog B.P. Hasdeu, însă, în urma contestației ridicată de către Eugeniu Stătescu în Senat și a lui Mihail Kogălniceanu în Cameră, alegerea lui Hasdeu este invalidată cu 53 voturi contra 42, sub cuvânt că Hasdeu, fiind director al Arhivelor Statului, nu putea fi
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
viața. ANUL 1935 Ianuarie 1935. Mihai se află în Italia, unde petrece o lună cu mama sa, în baza celor convenite între părinți. Revine în țară, la sfârșitul lunii, și reia activitatea școlară. 15 aprilie. N. Iorga și un reputat filolog italian sunt invitații regelui Carol al II-lea la dejun. ,,E și voievodul Mihai cu care vorbesc de studiile lui; s-a făcut un foarte frumos băiat, ceva mai deschis decât înainte, dar cu aceeași jenă în vorbire”, a consemnat
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
maternă, nici datinile, obiceiurile și tradițiile strămoșești. Pe teritoriul micului ținut Herța s au născut mari personalități ale culturii românești. Îi amintim doar pe scriitorul Gheorghe Asachi, reformatorul învățământului național din Moldova; poetul George Sion, autorul nemuritoarei poezii “Limba românească”, filologul Vasile Bogrea și pictorul Paul Verona. Astăzi, fostul ținut Herța formează raionul Herța din regiunea Cernăuți (Ucraina).
DIN TRECUTUL BASARABIEI, BUCOVINEI ŞI ŢINUTULUI HERŢA. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Murariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1666]
-
ghicirea unui scriitor (de regulă român, asta se preciza din start) din 20 de întrebări la care să se răspundă numai prin da sau nu. Odată, Ulici s-a gîndit la autorul... Mihai Eminescu. Totuși, participanții la o tabără, mulți filologi, unii sînt azi profesori universitari la Litere, nu l-au ghicit. Puneau întrebări irelevante sau nu cunoșteau biografia și opera poetului, nu se poate ști. E drept că și Ulici avea un stil derutant de a răspunde, nu se limita
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
crește copiii în spiritul unor valori cu care nu vor ieși niciodată în pierdere. Cultura este singurul lucru pe care nu ți-l poate lua nimeni. Eu oricum scriu pentru ei, pentru cititorii de azi. (Ianuarie 2014) Adrian Munteanu Fiind filolog de profesie ( cred că și de vocație) am înțeles repede că poezia este ceva purtat de veacuri în mine, că ea întrunește câteva daruri esențiale. Sonetul comportă în sine un joc al imaginilor, o succesiune a secvențelor, o atenție încordată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
celor care nu trec neobservați. Toată viață am căutat ceva care să se potrivească cu o anume structura interioară specială pe care mi-o cunoșteam, ceva impregnat de armonie, în absența căreia nu mă regăsesc cu bucurie printre oameni. Fiind filolog de profesie ( cred că și de vocație) am înțeles repede că poezia este ceva purtat de veacuri în mine, că ea întrunește câteva daruri esențiale Apoi trebuia să-mi fructific potențele muzicale și actoricești cu care știam de mult, din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
redactorii, colaboratorii și cititorii au avut prilejul să se confrunte și cu alte amărăciuni care pot fi aflate numai recitindu-i paginile... * Publicat în 1965, Dicționarul enciclopedic român, operă a Academiei R.P.R, scrie: Sextil Pușcariu (1877-1948) lingvist și 115 filolog român. A fost profesor la Universitatea din Cluj și membru al Academiei Române. A întemeiat Muzeul limbii române și revista Dacoromânia. A condus, între 1906 și 1940, colectivul de elaborare a Dicționarului Academiei Române... Deși este consemnat că „a colaborat la cele
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
să facem din revista aceasta un instrument de cooperare și solidarizare intelectuală în domeniul filologiei. Revista Filologică legitimându-și existența înainte de toate prin contribuția științifică a colaboratorilor ei,, vrea să fie deci un organ de legătură între Cercul nostru și filologii din celelalte centre universitare românești...să stabilim un contact cât se poate de intim și viu cu fruntașii studiilor lingvistice din străinătate.” Volumul închinat lui Sextil Pușcariu „nu însemnează un popas în viața lui, ci doar o închinare adusă maestrului
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
alături de celelalte buletine ale Universității cernăuțene, cum sunt: Codrul Cosminului, Buletinul Facultății de științe din Cernăuți, Bucovina, revistă lunară de drept, sociologie și criminologie sub direcția dlui C. Rădulescu.” Lucrarea se încheia cu „Rapoarte de la al II-lea Congres al filologilor români”, „Al treilea Congres al filologilor români” iar în anexă: N. Georgescu - Tistu: organizarea bibliografiei filologice, raport anual asupra activității Cercului de Studii filologice. Mai cuprindea: Bibliografie, Indice, Erată și Adenda. * Revista Mazililor și Răzeșilor Revista Mazililor și Răzeșilor organ
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
cum sunt: Codrul Cosminului, Buletinul Facultății de științe din Cernăuți, Bucovina, revistă lunară de drept, sociologie și criminologie sub direcția dlui C. Rădulescu.” Lucrarea se încheia cu „Rapoarte de la al II-lea Congres al filologilor români”, „Al treilea Congres al filologilor români” iar în anexă: N. Georgescu - Tistu: organizarea bibliografiei filologice, raport anual asupra activității Cercului de Studii filologice. Mai cuprindea: Bibliografie, Indice, Erată și Adenda. * Revista Mazililor și Răzeșilor Revista Mazililor și Răzeșilor organ de luptă și afirmare românească, Cernăuți
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
opere, dar care aici ne parvine într-un mod mai imediat) și mai ales ale lui Wikander, care, în schimb, prin temperamentul său particular, citea atât de mult, dar publica atât de puțin și, fiind în orice caz cel mai filolog dintre amândoi, căuta să adune detaliile determinante pentru definirea cadrului epistemologic al științei religiilor. Exemplificăm la întâmplare: conflictul dintre interpretările materialiste (azi spunem reducționiste) și spiritualiste, interpretarea fenomenului în sine, impasurile istoricismului și psihologismului, raportul dintre mit și poezie, divergența
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
în dialogul cu un asemenea specialist, exegeza a evitat provocarea pe care i-o înfățișa raportul dintre Eliade și Wikander. Spre deosebire de Eliade, Pettazzoni sau Dumézil, Wikander nu corespunde tipologiei deschizătorului de drum, fondatorului de școală, metodologie sau disciplină. Mai degrabă filolog decât istoric, el nu este nici teoretician, nici arhitect al unor construcții de amploare. Wikander a evoluat într-o paradigmă a secundarității fecunde în raport cu cercetările germanistului Otto Höfler, cu liniile principale ale școlii suedeze de istorie a religiilor Iranului pre-islamic
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Firoz Madressa, Bombay)1. Nu recunosc acuzele de dualism aduse religiei lor, dar un proces de colonizare creștină va avea în cele din urmă loc, nu prin dispute teologice, ci pe mai sigure filiere filologice. La interfața acestor polemici, un filolog german ca Martin Haug, istoric al zoroastrismului și fondator al studiilor pehlevi, cunoscut românilor prin referințe, fie și minimale, la Hasdeu, Constantin Georgian 2 sau din cursurile lui Irineu Mihălcescu de la Facultatea de Teologie din București, a jucat un rol
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
antic - devin, mai ales ele, obiectul unui proces de intermediere spre trecut, în care modalitățile filtrării, filologia, istoria sau arheologia, sunt mai importante decât miezul propriu-zis al arealului căutat. La rândul său, în virtutea educației sale strict europene, Wikander este un filolog al textelor religioase iraniene și, dincolo de ele, al intangibilelor instituții arhaice iraniene și indo-iraniene: comunitățile războinice indo-iraniene anterioare emergenței istorice a zoroastrismului, cu minima morfologie religioasă a organizării lor, cu panteonul și structura cultelor lor. După gestul inaugural și dezinteresat
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
în prima jumătate a secolului XX, una dintre cele mai semnificative școli europene de iranistică. O școală care a știut să găsească momentul oportun al apariției sale, anume epoca când multitudinea edițiilor de texte originale stabilite și traduse de bunii filologi francezi, germani, englezi sau parsi putea permite travaliul secund al sintezelor. Acestei școli i-a aparținut și Wikander. În egală măsură, Suedia este una dintre țările „provinciale” care, încă de la sfârșitul secolului trecut, era deja, în materie de istorie areligiilor
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
provocate de revelarea comunităților primitive îndeobște africane, L. Bittremieux, L. Frobenius, E. Hildebrand, H. Schurtz sau H. Webster 3, va servi însă ca model și suport analogiilor profitabile pentru reconstituirea tipologiei unor comunități corespondente, dar arhaice, indo-europene (germanice, indo-iraniene). Bunii filologi ai surselor greco-latine, sanscrite sau iraniene cunoșteau mai bine un alt motiv războinic - dioscurii în serviciul unei zeițe. Îl întâlnim frugal utilizat și de Pârvan, chiar în varianta sa iraniană, ca model de descripție a unui grup statuar de bronz
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
o structură a simbolismului în general (pp. 46, 214 etc.). Căci între momentul istoric și valoarea originară a unui simbol, nu cumva trebuie intercalate marile sisteme ale simbolismului pe care le constituie fie marile religii, fie „cercurile culturale”? Astfel, pentru filologi există marile probleme ale limbajului ca dat imediat al umanității (problemă filosofică, dar care comportă, poate, și aspecte istorice), problemele limbilor (ale sistemelor istorice autonome) și problemele vorbirii (după Saussure, folosirea individuală a limbii de către un mare scriitor). Nu vreau
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
voi da mai târziu toate detaliile necesare. În ceea ce privește observațiile dvs. cu privire la articolul meu, sunt complet de acord. Am aceleași îndoieli privind posibilitățile „științifice” ale colegilor noștri extra-occidentali1. Dar articolul meu introductiv se adresa mai ales „materialiștilor” de tot felul, sociologilor, filologilor, economiștilor, marxiștilor etc. Voiam să-i conving că Istșoriaț Relșigiilorț este o disciplină a spiritului și nu un instrument statistic sau sociologic; că este vorba de creații spirituale care merită același efort pe care suntem obișnuiți să-l Șcheltuimț pentru
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
articole, „Sur le fonds commun indo-iranien des épopées de la Perse et de l’Inde”, La Nouvelle Clio 1-2 (1949); „Histoire des Ouranides”, Cahiers du Sud 36 (1952); „Nakula et Sahadeva”, OS VI (1957); „Från Bråvalla till Kurukshetra”, Arkiv för Nordisk Filologi (1960) și încă multe altele ar fi putut forma un volum autonom. XXXtc "XXX" 1. Rescrierea tezei de doctorat publicate în 1936 a însemnat în bună măsură reconsiderarea întregii documentații dintr-un alt punct de vedere decât cel al originii
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Universitatea din Stockholm (științe politice, istorie economică, antropologie socială). Între 1970 și 1974, editor la diferite edituri și la Svenska Institutet. Din 1990 până în prezent, director de marketing la Skansen, muzeul în aer liber din Stockholm. Căsătorită cu Jan Stolpe, filolog, actualul traducător al operelor complete ale lui Platon în suedeză. LXtc "LX" 1. Părintele Jean de Menasce (1902-1973): a urmat studii de drept și filosofie și, grație acestei din urmă specializări, a tradus lucrări ale lui Bertrand Russell sau Max
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
pentru Wikander, drame familiale -, încercări în care pot fi văzuți sprijinindu-se fără nici o fisură. Cei doi savanți își erau în multe privințe complementari și este limpede că și-au dat seama de acest lucru foarte repede. Wikander era un filolog de prim ordin, în vreme ce ardoarea lui Eliade pentru cunoștințele lingvistice de mari proporții s-a epuizat în bună măsură prin învățarea sanscritei în tinerețe. N-a avut niciodată ocazia, se pare nici dorința, de a se iniția în vreo limbă
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
iranian din perioada antică și e de înțeles că voia să-l întâlnească pe autorul Feuerpriester in Kleinasien und Iran. Nu știm în ce a constat conversația lor, dar ne-ar fi plăcut să asistăm; în epocă, curiozitatea reciprocă între filologi iraniști și arheologi de teren era un fapt bine răspândit. În general, nu se poate să nu admirăm siguranța anumitor intuiții ale lui Wikander privind iranismul dinspre hotarele indiene, într-o epocă când nu se cunoștea decât incomplet imagistica religioasă
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
susține, de pildă, că spiritul analitic al criticului nu lasă putințe pentru construcția sintetică a artistului, că va să zică un critic e prin definiție abstract, în vreme ce creatorul intuiește. Obiecția aceasta teoretică e lipsită de orice fundament serios. Scriitorii sînt matematicieni, fizicieni, filologi, medici, juriști, fără ca să se observe vreo slăbire a forțelor profesionale. Goethe a fost și un om de știință foarte serios pentru vremea lui și a fost și un om de stat. Dar dacă nu poate fi vrajbă între matematici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
unei Închipuite dumnezeiri! Sigur, toate aceste „rătăciri” și chinuri erau pe jumătate sau pe sfert inventate, dar cele din pubertate - când am fost exclus din toate școlile fără să fi spart un geam! - sau În adolescență - cînd, aspirînd să ajung filolog, scriitor, m-am prezentat la decanatul Facultății de litere din București și secretara ne-a aruncat, cu un râs disprețuitor, mie și Tatălui meu, actele În față, trimițându-ne aiurea, deoarece eram „evreu”, adică vinovat de naștere și de origine
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]