1,926 matches
-
de concentrare ce depășește simpla îngrădire academică, coagulând tot ceea ce este relevant, în toate dimensiunile, pe linia istoriei personale, și nu doar pe linia specializării îngust academice. Altfel spus, lucrările care nu au miză creatoare și privilegiază analize cumulative specializate (filologice, istorice, sociologice etc.) își au evident rolul și importanța lor, însă nu sunt opere, ci instrumente de lucru menite a sistematiza, a clasa și inventaria materialele care urmează a fi asimilate, înțelese și interpretate. Fără acest ultim pas al sintezei
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
lui de a mă fi iubit. A rămas fratele meu mai mare, pe care, de la nivelul răsfățurilor sau răzgâielilor mele, îl puteam lua uneori peste picior. Și totuși, era un frate vitreg, pentru că spiritul lui critic și un anumit orgoliu filologic nu-i îngăduiau să-l recunoască pe Noica drept părinte. Inteligența lui era incisivă: tăia gânduri care, deja despicate, păreau să nu mai suporte o nouă diviziune. În ce școli o șlefuise? Nu studiase în nici o universitate celebră și nu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
om al desfrâului și, în primul rând, al desfrâului cultural. A trecut cu o ușurință care pe mine, în acel moment, mă deconcerta, vrând parcă să ncerce sunetele tuturor instrumentelor culturii scrise, de la poezie la munca de editor, de la comentariul filologic la poziția de gânditor original, de la eseul moral la hermeneutica lui Homer, Dante sau Shakespeare. Cu câteva luni înainte ca Noica să moară, l-a numit, într-una dintre revistele culturale ale vremii, „întâiul om de cultură al țării“. Dar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ai ajuns să te afunzi în jungla unui domeniu, să mai poți ieși din ea și să poți vorbi convenabil despre lucrurile pe care le-ai întâlnit. Rareori am văzut minți care, după ce s-au supus celor mai teribile cazne filologice, au mai putut, îngreunate de uriașa colecție de date, să-și ia zborul și să-și păstreze strălucirea expresiei. Singurele exemple care-mi vin în minte, în afară de 14 Nietzsche, sunt Huizinga, Heinrich Zimmer, Auerbach, poate Erwin Rhode. Ca mare elenist
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
lui de a mă fi iubit. A rămas fratele meu mai mare, pe care, de la nivelul răsfățurilor sau răzgâielilor mele, îl puteam lua uneori peste picior. Și totuși, era un frate vitreg, pentru că spiritul lui critic și un anumit orgoliu filologic nu-i îngăduiau să-l recunoască pe Noica drept părinte. Inteligența lui era incisivă: tăia gânduri care, deja despicate, păreau să nu mai suporte o nouă diviziune. În ce școli o șlefuise? Nu studiase în nici o universitate celebră și nu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
om al desfrâului și, în primul rând, al desfrâului cultural. A trecut cu o ușurință care pe mine, în acel moment, mă deconcerta, vrând parcă să ncerce sunetele tuturor instrumentelor culturii scrise, de la poezie la munca de editor, de la comentariul filologic la poziția de gânditor original, de la eseul moral la hermeneutica lui Homer, Dante sau Shakespeare. Cu câteva luni înainte ca Noica să moară, l-a numit, într-una dintre revistele culturale ale vremii, „întâiul om de cultură al țării“. Dar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ai ajuns să te afunzi în jungla unui domeniu, să mai poți ieși din ea și să poți vorbi convenabil despre lucrurile pe care le-ai întâlnit. Rareori am văzut minți care, după ce s-au supus celor mai teribile cazne filologice, au mai putut, îngreunate de uriașa colecție de date, să-și ia zborul și să-și păstreze strălucirea expresiei. Singurele exemple care-mi vin în minte, în afară de Nietzsche, sunt Huizinga, Heinrich Zimmer, Auerbach, poate Erwin Rhode. Ca mare elenist ce
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
însă doar o iluzie că Schleicher ar continua linia Lucrețiu - Brosses în privința nașterii și evoluției limbii: în realitate el separă tranșant limbajul de limbă și, simplificând sensul noțiunilor, atribuie limbajul cercetării fiziologice, pe care o numește glotică, iar limba - cercetării filologice: „Glotica, știința limbajului, este o știință naturală, metoda sa este întru totul identică cu celelalte științe naturale. Este firesc că aici nu poate fi vorba de filologie, care este o știință istorică”. Delimitările și simplificările pe care le făcea savantul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
prin mente) nu mi trece ce-va; cu gânduri relle = cu cogite relle; etc. fora se mai adaugemu, co avemu multe alte covente genuine, cari reclama loculu parasitului gându. B. P. Hasdeu (1837-1907) Intenția lui Hasdeu, la începutul carierei sale filologice, era, în Pierit-au dacii (1860), de a pune în locul elementului latin unic, la care latiniștii raportau trecutul și viitorul limbii române, „câteva elemente, din care nici unul nu a fost predominator” în constituirea acestei limbi. Problema este însă că nu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a cheltui, a făgădui, a locui, neam, labă, a mistui, oraș, pildă, șirag, a tăgădui, talpă, uliu, uriaș, vamă, viclean etc.) poate fi adusă din maghiară în secolele XI-XIV și chiar mai târziu. A fost făcută și propunerea, de esență filologică, de a se considera existența unui cuvânt, bănuit ca magiar, în limba română începând cu data primei atestări în scris: chezaș (1434-37), gazdă (1427), hotar (1392). Răspândirea pretutindeni a maghiarismelor la dacoromâni „nu are nimic neobișnuit”, afirmă Pușcariu, căci „dacă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
latină barbară” (pp. 680-706) el prezintă un glosar de cuvinte culese din spațiul limbilor romanice și din spațiul pelasg, pe care îl numește „specimen de limbă latină barbară” prin care inițiază o nouă cercetare etimologică, o nouă bază pentru studiile filologice. Axate pe teoria istorică elaborată de Densusianu, aceste studii vor lumina calea „spre cunoașterea fundamentelor pe care s-a dezvoltat, de o parte, limba rustică italică, iar de altă parte, limbile romane ale provinciilor”. Totodată „un glosar mai general ar
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
rezultate așa de strălucite. Distincția s-a manifestat inegal pe parcursul studiilor. Examenul de licență îl trece prezentând o teză de 35 de pagini de filologie romanică: Studiu asupra genului elementelor latine în românește, în comparație cu celelalte limbi romanice. Având deosebite înclinații filologice, Eduard Gruber a colaborat încă din studenție cu însemnări, versuri și traduceri la revista "Contemporanul". După terminarea studiilor universitare, devine profesor de geografie în cadrul Școlii comerciale din Iași, unde funcționează cu intermitențe (determinate de plecarea la Paris pentru studii de
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
pe docilul său pacient, care se complăcea acum în acest joc bizar pe care poate îl născocise fantezia sa de poet. Gruber uitase de toate, nu-și mai aducea aminte nici că e profesor de geografie, nici de teoriile lui filologice. Era un alt om, și-a adunat bagajul său polichromic si a plecat cu soția la Lipsca, să urmeze celebrele lecții de psihologie experimentala a lui Wundt" (Anghel, Iosif, 1910 p. 25). De asemenea, cei doi scriitori spun că Eduard
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
din joncțiunea a două pătrate egale cu latura de 35 de milimetri. Cum se realiza măsurarea unui astfel de fenomen? O primă precizare este aceea că diftongii nu au toți aceeași amplitudine. Cele cinci clase corespund la cinci clase natural filologice ale diftongilor limbii române. S-a ajuns la măsurători exacte la care subiectul are un merit în elaborarea metodei pe care ulterior a confirmat-o Gruber prin alta considerată de el "complet obiectivă". Legea stabilită este formulate în felul următor
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
lui Scaliger, în 1570, cea a lui Castelvetro. De-abia în 1671 este publicată prima traducere franceză. Anterior, Aristotel nu este cunoscut în Franța decât prin comentariile acestor umaniști italieni, care disertează în mod savant atât din punct de vedere filologic, cât și filosofic, dar care ignoră totul în ceea ce privește exigențele scenei, ceea ce Corneille va regreta primul. În Premier Discours (Primul Discurs) al său, din 1660, întrebându-se asupra interpretării ce-ar trebui făcută asupra regulilor hotărâte de Aristotel și reluate de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
găsi de dimineață nu mâncasem nimic doar o cafea la cofetăria aia din colț zici că ai fost la Cluj și am simțit urcând scările că mi se taie ceva de la genunchi. Înregistrarea pare a avea o motivație de ordin filologic, o "lăsare a cuvintelor în libertate" în sensul totalei neimplicări auctoriale, un interes textualist precizat ca atare, printr-o inserție metatextuală: Ajuns acasă, chiar înainte să mănânc, am deschis un caiet și am notat repede, cu un scris urât pe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Portretul scriitorului în secol. Eugène Ionesco (1909-1994), Editura Humanitas, București, 2003. Ionescu, Gelu, Anatomia unei negații, Scrierile lui Eugen Ionescu în limba română, 1927-1940, Editura Minerva, București, 1991. Iordan, Iorgu, Limba "eroilor" lui I. L. Caragiale, Societatea de Științe Istorice și Filologice, București, 1955. Iorgulescu, Mircea, Eseu despre lumea lui Caragiale, Editura Cartea Românească, București, 1988. Iosifescu, Silvian, De-a lungul unui secol, Editura Eminescu, București, 1983. Lefter, Ion Bogdan, Postmodernism. Din dosarul unei "bătălii culturale", ediția a doua, adăugită, Editura Paralela
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
1924, precum și, într-o anumită măsură, romanele "trăiriste" ale lui Mircea Eliade, Întoarcerea din rai, Huliganii sau romanul lui I. Peltz Nopțile domnișoarei Mili. 112 Titlul studiului lui Iorgu Iordan: Limba "eroilor" lui I. L. Caragiale, Societatea de Științe Istorice și Filologice, București, 1955. 113 Dacă ținem cont de precizările naratologice sintetizate, de pildă, de Jaap Lintvelt, Punctul de vedere. Încercare de tipologie narativă, trad. de Angela Martin, Editura Univers, 1994, pp. 25-27. 114 G. Călinescu, op. cit., p. 446. 115 În afara articolelor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Efectul Caragiale, ed. cit., pp. 163-200. 116 După cum preciza Caragiale însuși în Câteva păreri (I. L. Caragiale, Opere, III, Publicistică, ed. cit., p. 67). 117 Iorgu Iordan, Limba "eroilor" lui I. L. Caragiale, ediția a II-a, Societatea de Științe Istorice și Filologice, București, 1957. 118 Ștefan Cazimir, Caragiale universul comic, Editura pentru Literatură, București, 1967. 119 Iorgu Iordan, op. cit., pp. 24-28. 120 Idem, pp.21-24. 121 Marta Petreu, Filosofia lui Caragiale, Editura Albatros, București, 2003, p. 55. 122 Idem, p. 68. 123
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
bace. Menéndez Pelayo, Marcelino. Erudit spaniol (1856-1912), a cărui operă de istoric literar a Început printr-o pledoarie În favoarea Spaniei catolice și a spiritului său latin și a contribuit la formarea conștiinței naționalist-burgheze. Printre operele sale, adevărate jaloane istoriografice și filologice, strălucesc prin echilibru și deosebită maturitate Istoria ideilor estetice din Spania (1882-1891), Antologia poeților lirici castilieni (1890-1906), Antologia poeților hispano-americani (1892) și Originile romanului (1905-1910). Mengseu. Mengzî sau Mencius, filosof chinez (cca 372-289 Î.Cr.), discipol al lui Tse-Se, nepotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Întreb ce-o fi În mintea timizilor ucenici ce-și ascultau poeziile scrise prin poduri, garsoniere și orfelinate În dureri numai de ei știute, luate strofă cu strofă, vers cu vers, pornind de la titlu-n jos, și călcate cu șenile filologice, spintecate cu verbe ascuțite de bucătărie japoneză, ca niște rîme, sau ce mănîncă asiaticii, tîrÎte de păr pe pardoseala Înnegrită de sînge, spînzurate, mitraliate simetric, sacadat, torsionate, rupte-n patru și date cu fruntea de pămînt În hazul nebun al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un soi de concurs bine venit, unde ne produceam, într-o emulație euforică, reprezentanți de pe meridiane disparate, de la Jorge Amado, gloria prozei braziliene, și Luis Jaime Cisneros, președinte al Academiei peruane, care înfășura evenimentul în acolada unor reconfortante, fraterne identificări filologice, pînă la savanți devotați scrupulului experimental, Philippe Lazar, de pildă, director la I.N.S.E.R.M. și responsabil al Consiliului European de Cercetare Medicală. Asemenea contribuții diverse, alcătuindu-se armonios împreună, ca și trimiterile istorice din texte operînd sub semnături notorii, Vincenzo Consolo
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
de a-și exercita o deprindere pe care o stăpînise foarte bine în tinerețe. Cu alte cuvinte, cînd excelezi în gîndirea speculativă, cînd ai pe deasupra memoria citatelor, a autorilor și a etimologiilor clasice, nu poți să nu-ți exerciți dexteritatea filologică, și asta chiar dacă o faci numai pentru tine, în virtutea unui antrenament secret menit a-ți păstra vie o îndemînare care altfel, în lipsa exersării, s-ar slei cu totul. Așa cum jocul de șah nu cere obligatoriu adversari exteriori, nici filozofia nu
Stilul lui Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8349_a_9674]
-
-urile unor ministere), scrierea cu diacritice apare ca un inconvenient minor, de care oricine se poate dispensa din simpla nevoie de comoditate. S-a făcut, deocamdată timid, și pasul următor: abrevierile chat-ului și ale sms-urilor au pătruns în eseurile filologice: "se poate spune k este intr-o oarecare masura", "k sunt si ei o parte importanta" (exemplele sînt strict autentice). În plus, calculatoarele sînt adesea setate cu corector automat de engleză, astfel că secvențe de tipul "comunicarea este decisive", "limbajul
Corectînd lucrări... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8382_a_9707]
-
1965, la moartea lui G. Călinescu, încape în alte două volume. Important e că așteptarea, amânarea, impasul au fost depășite și avem editate două treimi (sau numai jumătate?, vom vedea la urmă) din publicistica lui G. Călinescu, după toate normele filologice admise. În ediția coordonată de Nicolae Mecu (repet numele de câte ori e nevoie, căci merită toate onorurile cuvenite unui istoric literar și îngrijitor de ediție de mare devotament, dăruire și onestitate academică), primele două volume au apărut în 2006, cu următorul
Cronologia Publicisticii călinesciene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8654_a_9979]