10,713 matches
-
plan literar. Numai că soluția salvării întregului cu prețul neglijării unei părți nu pare să fie rețeta cea mai bună în cazul lui Unamuno. Volumul de față e atît de slab sub unghi literar și atît de frivol din perspectiva filosofică încît autorului nu i se poate concede nici măcar scuza de a fi fost lipsit de nerv creator. Căci slăbiciunea unui moment de proastă inspirație are sens numai dacă mediocritatea rezultatului se păstrează în niște limite de suportabilitate estetică, dar aici
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
o finețe în interpretările feminine ale Dorinei Chiriac, ale Lamiei Beligan, ale Mirelei Zeța și ale Deliei Seceleanu, minuțios atente la propriul rol și, deopotrivă, la toți partenerii, la ce este pe dedesubt, spus sau nu pe scenă, la părțile „filosofice” ale textului, dar și la acelea savuroase, pe muchie de cuțit, care pot răsturna oricînd și neașteptat situația. Marius Vizante, Marius Drogeanu și Sandu Pop joacă mai à la légère, prea la vedere, ce urmează a se trăi, devoalînd cumva
Spiritul unui călător by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4611_a_5936]
-
ei de către om. Trebuie spus din capul locului că nu este vorba de ecologismul actual și nici de criza ecologică actuală care nici nu exista atunci când Adorno își formula teoria (începând de prin 1930 - 1931). Teoria lui Adorno este pur filosofică, speculativă, nu se bazează pe fapte concrete. Opoziția artei față de oprimarea naturii apare într-o formă pregnantă în analiza întreprinsă de Adorno a efectului artei. Acest efect nu este, spune Adorno, potrivit părerii curente, plăcerea, o satisfacere a Eului, ci
Adorno despre puterea fără de putere a artei by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/4637_a_5962]
-
de sub picioare”, „devine conștient de propria sa limitare și finitudine”. Cum după Adorno, Eul este „agentul oprimării naturii”, prin critica principiului Eului arta devine „purtătorul de cuvânt istoric al naturii oprimate”. Trebuie spus că această teorie a efectului artei este filosofică, nu psihologică, și nu este lipsită de o doză de imaginație. Pe de altă parte, spune Adorno, formele necesare ale lumii exterioare, în cadrul cărora se realizează oprimarea naturii (spațiul, timpul, cauzalitatea) își schimbă radical statutul în artă, unde se dispune
Adorno despre puterea fără de putere a artei by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/4637_a_5962]
-
a iradiat la scară națională, Schelling fiind perceput mai mult ca profesor și mai puțin ca autor de tomuri providențiale. Tocmai de aceea, cînd avea să moară în 1854, opera lui fusese uitată în cea mai mare parte. Sub unghi filosofic, Schelling e un Fichte fără jargon propriu și fără o idee obsesivă cu rol de cheie interpretativă. E un Hegel în variantă îmblînzită, omenesc în expresie și posedînd destul bun-simț în aprecieri. Numai că în filozofie bunul-simț e un cusur
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
p. 123), adică panseuri vaporoase bune de gustat la o prăjitură de către damele cu fandoseli docte. Citit azi cu un ochi rece, Friedrich Wilhelm Schelling are un ton înalt, cu obscurități amintind de un oracol religios. Cartea de față (Cercetări filosofice asupra esenței libertății umane) e o mostră de gîndire făcută după calapodul epocii: totul se învîrte un jurul unui Dumnezeu a cărui omnipotență nu prea lasă loc pentru libertatea omului, la asta adăugîndu- se dificultatea stînjenitoare în a explica prezența
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
a operei lui B. Fundoianu. Nu cunosc nici o altă ediție recentă care să facă asta. Păcat doar că, din rațiuni fără legătură cu Fundoianu, proiectul unei ediții complete a operei sale românești și franceze, care să cuprindă și eseurile, studiile filosofice și traducerile sale, nu s-a putut materializa decât sub forma unei „serii”, care apare la două edituri, sub îngrijirea a două colective diferite (de opera filosofică ocupându- se Mihai Șora și Luiza Palanciuc). Aceasta va scădea incontestabil din impactul
Invitație la un recurs: Fundoianu – Fondane by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4650_a_5975]
-
complete a operei sale românești și franceze, care să cuprindă și eseurile, studiile filosofice și traducerile sale, nu s-a putut materializa decât sub forma unei „serii”, care apare la două edituri, sub îngrijirea a două colective diferite (de opera filosofică ocupându- se Mihai Șora și Luiza Palanciuc). Aceasta va scădea incontestabil din impactul asupra cititorului obișnuit, prin estomparea reliefului impresionant al întregului. Nu-mi rămâne decât să sper că, măcar în literatură, repoziționarea lui B. Fundoianu ca autor de prim
Invitație la un recurs: Fundoianu – Fondane by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4650_a_5975]
-
amânat pentru 15 decembrie pronunțarea în acest dosar. Năstase a declarat că așteapta "cu optimism" pronunțarea în acest dosar și s-a declarat convins că va fi achitat, deoarece dosarul este "politic", "firav", "cu tot felul de povești de ordin filosofic". Fostul prim-ministru Adrian Năstase a fost trimis în judecată de procurorii anticorupție în octombrie 2009, pentru dare de mită, în dosarul "Mătușa Tamara". În aceeași cauză au fost judecați și Ioan Melinescu, fostul șef al Oficiului Național pentru Prevenirea
Adrian Năstase a fost achitat de ÎCCJ în dosarul "Mătuşa Tamara" () [Corola-journal/Journalistic/46610_a_47935]
-
și, de ce nu, din islamismul radical) pare și este de netolerat. Cioran și ceilalți români pe care i-am citat au simpatizat cu fascismul, dar scrierile lor nu conțin nici o urmă de ură. Convingerile lor sunt, într-un fel, doar filosofice, debarasate de impurități sentimentale. Dar ascultați-l pe Drieu la Rochelle (citez după „Le Nouvel Observateur” din 26 aprilie - 2 mai): „Contați pe mine spre a-i îneca o dată cu același vapor fără fund pe evrei, iezuiți, masoni, popi, englezi, protestanți
Ideologie și ură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4661_a_5986]
-
sună declarația de intenție a autoarei în „Argumentul” de la început: „Cartea de față își propune să analizeze mutațiile reprezentaționale ale puterii din secolul al XIX-lea, pe o arie tematică interdisciplinară, care asociază reprezentările politice ale puterii cu cele sociale, filosofice, literare și utopice. Am optat pentru secolul al XIX-lea deoarece reprezintă un domeniu fascinant de lucru în care se concatenează deconstrucția raționalismului dominant al secolului al XVIII-lea, napoleonismul, ca focalizare a obsesiilor energetice ale unui secol preponderent individualist
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
un roman erotic, dar aceasta nu e neapărat o pistă falsă, cât o pistă deturnată pentru a suporta lecturi pe mai multe paliere, inclusiv cel al „căutării identității” (cum precizează autorul într-un interviu). Însă „esența actului sexual, natura lui... filosofică, ha, este contrarietatea, tensiunea, conflictul care se cere rezolvat. Or, toate astea rimează cu lupta, ostilitatea, rivalitatea, competiția, pericolul.” Altfel spus, cu politica. În orice clipă, este legitimă coborârea în subsolul istoriei depănate pe înțeles. Cel de-al doilea roman
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
tomului, de aceea paragrafele nu au miros, temperatură, gust sau culoare: o depănare ternă de litere amintind de o flașnetă ale cărei sunete nu se leagă într-o melodie. Îi propun lui Vlad-Ionuț Tătaru un criteriu de apreciere a textelor filosofice, cu aplicare la cazul lui. Criteriul se sprijină pe postulatul de a privi orice text ca pe o îmbinare de patru elemente: tema, vocea, orizontul și timbrul. De pildă, în Trilogia cunoașterii, tema lui Blaga e cunoașterea, vocea îi vine
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
XIV se numără Cioran. Influența gândirii priorului dominican, ale cărui predici îi vrăjeau literalmente pe călugării din 47 de mănăstiri răspândite pe un vast teritoriu între Olanda și Brandeburg, asupra gândirii moderne este considerabilă. Acest fapt se datorează profunzimii ei filosofice și teologice, originalității care a expus-o la începuturi celor mai aspre critici ale ierarhiei catolice și curajului excepțional cu care Meister Eckhart își afirma convingerile nu totdeauna conforme cu tradiția și cutuma. „Un monstru atât de frumos” Este titlul
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4555_a_5880]
-
existența, evenimentele ei de prim ordin, la sensurile pe care le deslușește din contemplarea lumii. Vorbim astfel de o filosofie a lui Rebreanu, a lui Marin Preda sau a oricărui alt mare scriitor. Cealaltă accepție are în vedere elementele propriu-zis filosofice detectabile la un scriitor, filosofii și curentele de gândire la care el, eventual, se raportează și care, pătrunzând în opera sa, îl conduc către o anume viziune generală. Marta Petreu caută în scrierile lui Caragiale, în teatru, în momente și
Înapoi la Caragiale! by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4570_a_5895]
-
în studiul său, printre altele, un „fișier de filosofi”, inventariază nume de gânditori din variate epoci la care Caragiale s-a referit fie și în fugă și care, într-o măsură sau alta, fac să se poată vorbi despre filoanele filosofice ale scrisului său, oricât de inaparente. Rezumând sever constatările Martei Petreu, să spunem că ea consideră definitorie pentru filosofia lui Caragiale acțiunea de a căuta „cauza primă” a lucrurilor, nu orice fel de cauză ci cauza primă, în tradiția aristotelică
Înapoi la Caragiale! by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4570_a_5895]
-
scrisoare, cred că efect fără cauză nu se poate, și că același ce nu poate fi, în același timp, și efectul lui propriu și cauza lui însuși”. Este de-a dreptul captivant să urmărești felul în care Marta Petreu proiectează filosofic derapajele de limbaj și de logică ale personajelor caragialiene, urcând, pentru a le pune diagnostice, până la Dialogurile lui Platon populate de sofiști. Aici se încadrează discursurile prolixe ale unor Cațavencu sau Farfuridi, „în care orice afirmație este anulată de aserțiunea
Înapoi la Caragiale! by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4570_a_5895]
-
ficționale. Care credeți că mai este adresabilitatea unor cărți de călătorie astăzi, într-o lume tot mai globalizată și mai mobilă? Am scris jurnale de călătorie, dar nu în sensul propriu al cuvântului, ci ele reprezintă dezvoltări ale unor idei filosofice. Dar jurnalul de călătorie în sens clasic e un gen dispărut. Dar totuși cartea aceasta, ca și altele ale dv., din câte înțeleg din presă, se centrează în jurul unor călătorii. Ce sens are călătoria, fie și ca temă literară, în
Martin Vopenka: „România a fost importantă pe drumul inspirației mele“ () [Corola-journal/Journalistic/4573_a_5898]
-
recunoaștem, detaliul e uimitor, căci îți dai seama că nici măcar într-o temă de curată analiză lucidă, cum s-ar presupune că e problema adevărului, nici măcar aici argumentele nu pot scăpa de acea dîră de umoare irațională care impregnează altercațiile filosofice. Ce e adevărul și cum alegem să-l concepem nu prea depinde de raționamente și dovezi, ci de apetențe de ordin instinctual. E totuna cu a spune că sub luciul oricărei discuții speculative se ascunde o pînză de tenebre tăcute
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
contemplă numai frumusețile, grație unui exercițiu de primenire a minții. Sub unghi spiritual, seninătatea jurnalului poate fi gustata de un cititor care își caută liniștea, si de altminteri principala lui virtute stă în calmul fără încrîncenări pe care il emană. Filosofic însă, senzația de déjà-vu cu care dai peste termeni bătătoriți nu poate fi înlăturata. Sub unghiul apetitului pentru nuanțe, Pîntea e previzibil și monoton, făcînd impresia unui intelect care trăiește din ruminarea acelorași teme pe care le-a avut și
Părul din parohie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4367_a_5692]
-
ca mai toții preoții care folosesc jurnalul ca pretext de predică. Spiritual vorbind, cartea e destinată acelui gen de cititori care își caută seninătatea meditînd la pasaje evanghelice sau la lecturi înrudite: Alexander Schmemann, Lev Șestov sau C. S Lewis. Filosofic jurnalul e plat, iar psihologic paginile au un ton recules, de analecte stoice. Autorul are flegma curtenitoare și limfa placida, de aici timbrul împăciuitor. Fără porniri agresive care să izbucnească în îndrăzneli ideologice, Ioan Pîntea are o voce ștearsă, căreia
Părul din parohie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4367_a_5692]
-
cum se bucură toate cerurile? Tocmai mi-am luat în stăpînire regatul. Îl bag pe papă în pușcărie și-i trimit pe Wilhelm, Bismarck și Stoecker în fața plutonului” (p. 195). Volumul Nietzsche, ermitul vesel e un exemplu de cum poate exegeza filosofică să aibă virtuți estetice, detaliu pe care îl resimți în plăcerea cu care îi străbați paginile.
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
diferite și în același timp perfect convergente. Manifest elitist 1 este o lucrare multimedia (care poate fi auzit și ca o piesă de muzică electroacustică în sine) cu rol de „pilot” al ciclului, purtând un mesaj multidirecț ional (informațional, estetic, filosofic). Manifest elitist 2 este o „muzică pură”, o piesă camerală foarte scurtă oferită ansamblului elvețian „ensemble für neue musik - zürich” în urma unei comenzi. Manifest elitist 3 este în primul rând o „luare de atitudine” etică și estetică pe care am
Maia Ciobanu: „...liniștea este o excepție și a devenit practic un lux“ () [Corola-journal/Journalistic/5545_a_6870]
-
cu mărturisirile acestuia. Cercetătorul, ocupat cu selecția și sistematizarea, pare a fi uitat, deci, care este condiția ficțiunii, și mai ales „amănuntul” că replicile personajelor funcționează doar în interiorul sistemului de convenții artistice ale romanului, iar nu pe post de sentenții filosofice de sinestă tătoare. G. Călinescu, în discuția despre semnificațiile poemului Luceafărul, avertiza, se știe, că orice intenție de sistematizare a acestor teme și motive artistice, în concluzii ce ignoră caracterul de operă ficțională al textului, este menită să ducă la
Marin Preda par Marin Iancu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5698_a_7023]
-
ceea ce fusese Tudor Călărașu pentru autorul Moromeților. Iată-l într-o secvență de numai câteva rânduri decupate din paginile care deschid, emoționant, cartea: „De ce îl cheamă Sae și nu altfel? Alexandru Preda, adică tatăl meu, ridică din umeri, constatând oarecum filosofic: «Ei, uite, la asta nu m-am gândit.» Dacă insiști cu întrebarea și îl enervezi un pic, îți dă răspunsul pe măsură: «Să se mire proștii, d-aia!» [...] Dintre toți frații, Sae e singurul netrecut în Moromeții. Nici vorbă să
Fratele cel mic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5822_a_7147]