KorAP: Find »[drukola/base=finanța & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...50 51 52 ...3479 >

86,954 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756

urmare, nu este necesară intervenția Statului pentru producerea acestei categorii de bunuri atunci cînd: 1) consumul unui bun este indivizibil (de exemplu, apărarea națională). Nu poate fi exclus un agent ce n-ar putea plăti, de unde necesitatea unei producții publice finanțate prin impozit ; 2) există efecte externe: dacă e vorba de externalități pozitive, producătorul economisește costurile pentru ceilalți agenți, dar acest serviciu nu este remunerat (de exemplu, un far pentru orientarea va-poarelor), de unde necesitatea subvențiilor; dacă e vorba de externalități

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
produse de agenți locali, regionali sau naționali, de stat și/sau privați, interni și/sau externi. O descentralizare reală și efectivă nu poate avea loc fără un sistem al impozitelor și taxelor locale bine articulat, în corespondență cu activitățile de finanțat. Nu se poate vorbi despre autonomie financiară dacă veniturile proprii nu reprezintă cel puțin 40% din totalul veniturilor bugetului local, potențialul fiscal local fiind echilibrat printr-un sistem adecvat de subvenții, fără a introduce rigidități și controale excesive din partea statului

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
și corupție și utilizată, de multe ori în interese politice sau de afaceri. Aceasta a limitat performanța economică în sectorul public, a generat risipă și ineficiență. După apariția Legii nr. 189/1998, autonomia financiară a crescut, dar și activitățile de finanțat la nivel local s-au multiplicat, administrațiile locale fiind efectiv sufocate de arierate și covârșite de probleme. O descentralizare și o autonomie reale și efective se impun, în primul rând, pentru asigurarea eficienței economice a sectorului public, pentru simplificarea procesului

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
un loc crescător în P.I.B.-ul țărilor industrializate. Dezbaterii asupra caracterului productiv/neproductiv i se suprapune astfel cea asupra caracterului comercial/necomercial al activităților. Ceea ce face pe unii să considere drept neproductivă munca administrațiilor, este faptul că cheltuielile corespondente sunt finanțate prin prelevări obligatorii. Or, prelevarea nu este o puncție operată în profitul unui corp parazit, ci un mijloc de finanțare a unei producții care, prin definiție, nu este destinată vînzării. Atunci cînd automobiliștii, de pildă, denunță multiplele impozite care lovesc

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
publică. În acest caz, regula decizională e simplă: dacă toate beneficiile, în termeni monetari, sunt mai mari decît suma costurilor, atunci proiectul respectiv este în interes public. Proiectele care aduc cele mai mari beneficii nete sunt și cele care trebuie finanțate prioritar. Analiza cost-beneficiu are și ea, însă, limitele ei. Cele mai mari apar din comensurarea dificilă a tuturor beneficiilor și costurilor, în termeni monetari. Proiectele publice nu sunt comparabile doar în acești termeni, fiind dificil de comparat, în termeni de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
guvernului, cum ar fi controlul temporar al prețurilor. Un alt rol al guvernului poate fi remedierea lipsei de informație de pe piață. Toate țările trebuie să decidă: ce servicii vor fi produse în întregime de către sectorul public; ce servicii vor fi finanțate din fonduri publice, dar produse în sectorul privat; ce servicii publice vor fi furnizate pe o bază în întregime privată. Numai în cazul bunurilor publice pure poate exista cerința subvenționării integrale a costurilor de producție, din cauza imposibilității producătorilor privați de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
bugete publice; -finanțate din venituri provenite din vînzări, sau din taxe. Exemple: parcuri publice, resurse comune, baie comunală etc. Nonrivale Bunuri mixte: -bunuri private cu extemalități; -produse de firme private distribuite prin intermediul pieței de desfacere cu subsidii sau taxe corective finanțate din venituri provenite din vînzări. Exemple: școli, sisteme de transport, servicii de sănătate, TV prin cablu etc. Bunuri pur publice: -costuri de excludere mari; -produse de către guvern, sau de firme private contractate de guvern distribuite prin bugetul public; -finanțate din

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
posibilități de finanțare a bunurilor publice: prin asocieri voluntare private, sau prin impozitare. De fapt, predominantă este a doua cale, finanțarea bugetară. Astfel, ar trebui ca fiecare individ să plătească un impozit egal cu beneficiul marginal adus lui de bunul finanțat prin intermediul sectorului public. Există foarte multe cazuri de finanțări mixte, public-privat. În astfel de situații apar alte întrebări: Care ar trebui să fie ponderea fondurilor guvernamentale în finanțarea producerii de bunuri publice sau mixte? Cine ar trebui să furnizeze bunurile

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
și taxe locale este o sabie cu două tăișuri, riscând să sufoce agenții economici și să inhibe suplimentar dezvoltarea mediului de afaceri local, iar pentru fundamentarea și lansarea unui împrumut obli-gatar îți trebuie piață de capital, credibilitate, profitabilitate a investițiilor finanțate din astfel de împrumuturi și o gestiune riguroasă a datoriei publice. Or, câți specialiști au consiliile locale în astfel de operațiuni? Apoi, reforma sistemului fiscal a fost mereu întârziată și aceasta a devenit o mare problemă. Am rămas cu același

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
oferta de capital în economie, datorită efectului de crowding out; încetinirea creșterii economice, prin transferul de resurse din sectorul privat în cel public; reducerea capacității productive și a capacității de export; afectarea balanței de plăți; dacă din cheltuielile publice se finanțează proiecte de dezvoltare, prosperitatea poate să crească; în măsura în care cheltuielile publice devin excesive și generează inflație, standardul de viață și economia în ansamblul său vor fi afectate negativ; stabilizarea, în anumite condiții, a economiei; creșterea gradului de ocupare a mîinii de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
influență directă asupra venitului național, cel puțin în aparență (cercetarea fundamentală, învățămîntul etc.). După modul în care se repercutează în activitatea economică, cheltuielile publice pot fi grupate în: a) cheltuieli care se autolichidează, se recuperează de la beneficiarii bunurilor și serviciilor finanțate cu bani publici (Ex.: cheltuieli pentru întreținerea imobilelor închiriate); b) cheltuieli reproductive, care contribuie la creșterea venitului național (Ex.: cheltuieli pentru sănătate, proiecte economice etc.); c) cheltuieli ce au ca scop bunăstarea imediată, incluzînd în principal cheltuielile de transfer (către

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
fiind nedeterminate, în acest fel avuția socială fiind redistribuită. Un alt element ce trebuie reținut este faptul că, pe baza impozitului, Statul exercită o funcție intervenționistă în alocarea resurselor în economie, în scopul stabilizării cererii agregate. Cheltuielile publice nu sunt finanțate numai prin impozite, ci prin ceea ce se numește generic "prelevări obligatorii". Acestea reprezintă totalitatea vărsămintelor efectuate în profitul administrațiilor publice, obligatorii și fără contraprestații. Ele pot fi grupate în două mari categorii: impozitele și cotizațiile sociale (CAS). Raportînd prelevările fiscale

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
contextului economic, incidența impozitului mai este tributară tehnicii fiscale, mecanismului de formare a prețurilor în econo-mie, elasticității cererii și ofertei, situația costurilor de producție ș.a. 3.4. Datoria publică Datoria publică rezultă din deficitele bugetare acumulate și care au fost finanțate prin împrumuturi publice. Din efect, ea se transformă în cauză a deficitelor publice. O îndatorare excesivă a Statului și necesitatea reînnoirii continue a împrumuturilor pot genera efecte de evicție din partea sectorului privat. Datoria publică desemnează ansamblul obligațiilor pecuniare rezultate din

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
depersonalizate. Operațiunile de contractare a datoriei publice, organizarea și ținerea evidenței acesteia, rambursarea, calculul și plata dobînzilor, comisioanelor ș.a. constituie gestionarea datoriei publice. Rambursarea datoriei publice se poate face din următoarele surse: 1) Impozite; 2) Venituri obținute din investiții productive finanțate prin împrumuturi publice; 3) Noi împrumuturi. Rambursarea constă în răscumpărarea titlurilor de la deținători (investitori), prin restituirea sumelor împrumutate și a tuturor spezelor contractate. Ea se poate face pe calea anuităților, prin tragere la sorți, sau prin răscumpărare la bursă. Plățile

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
datorează. Este cazul Statelor Unite, cu prelevarea impozitelor pe venit la sursă, sau al Franței în ce privește încasarea TVA-ului, dar este și cazul cotizațiilor sociale, ce sunt asimilabile cu o prelevare la sursă. Chiar dacă nu sunt destinate bugetului de stat, ele finanțează administrații publice, și de aceea ele intră în cîmpul prelevărilor obligatorii, Noțiunea de prelevări obligatorii a intrat astăzi în limbajul curent, dar totuși sensul său nu trebuie pierdut. Prin nivelul și structura lor, ele ne învață multe privind răspunsul unei

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
dispuși să plătească. Astfel, cinema-ul nu este un bun colectiv pur, fiind ușor de exclus spectatorii ce nu vor să plătească. În consecință, indiferent ce firmă privată administrează o sală de cinema, ea nu va avea dificultăți în a finanța difuzarea unui film (dacă e bun). În revanșă, farul care luminează un recif în plin ocean este un serviciu colectiv pur. Cum ar putea un producător privat să excludă de la beneficiile sale navigatorii privați care nu plătesc serviciile aduse? La

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
4. Teoria optimului de rang secund Anumite lacune inevitabile ale mecanismelor pieței fac deci necesare existența și intervenția Statului. Dar această intervenție introduce, la rîndul său, costuri și distorsiuni în raport cu funcționarea ideală a unei economii de piață. Astfel, pentru a finanța serviciile colective pure, trebuie desigur prelevate impozite, care produc efecte asupra alocării resurselor. De exemplu, dacă un produs X face obiectul unei taxe, faptul ca prețul său să fie egal cu costul marginal nu mai conduce la o situație optimală

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Gestiunea externalităților Chiar dacă puterile publice se vor non-intervenționiste, ele tre-buie să promoveze cercetarea și formarea generatoare de efecte exter-ne pozitive pentru ansamblul aparatului productiv. Intervenția Statului este aici indispensabilă, în măsura în care aceste activități tind să pro-fite altora decît celor care le finanțează. Astfel, autoritățile publice păstrează posibilități de a favoriza mediul antreprenorial, prin acțiuni în ma-terie de cercetare-dezvoltare, educație și formare a mîinii de lucru, dar și în materie de dezvoltare a infrastructurilor publice, mai ales a celei de transporturi. Astăzi, miza

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
ieșirii pe/de pe piață. Granturi de capital au fost acordate firmelor mici și mijlocii în special, dinamice și inventive, mai ales pentru investiții. Efectul a fost semnificativ, dezvoltarea spiritului antreprenorial devenind evidentă în timp relativ scurt. Au fost promovate și finanțate numeroase și impor-tante proiecte de dezvoltare regională, unele localități sau consilii regionale au beneficiat de asistență financiară nerambursabilă, de ajutoare pentru dezvoltarea regională. Dintre tipurile de stimulente financiare utilizate cea mai mare productivitate și profitabilitate au avut asistența financiară locală

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
organe și instituții proprii de administrare și o legislație care să o respecte, mai ales în relațiile cu Statul. La toate nivelele de organizare administrativă trebuie urmărit și consfințit principiul echilibrului, al egalității relative între resursele acestora și activitățile de finanțat, în baza unor patrimonii și reguli clar stabilite. Comunitățile locale nu trebuie discriminate, spre binele tuturor. Autonomia locală se impune din considerente de eficiență mai ridicată, de mai bună cunoaștere a necesităților colectivităților și de organizare cît mai apropiată de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Cum presupunea Ricardo meditînd la deficitele finanțelor publice britanice pe timpul războaielor napoleoniene, orice supraconsum public este compensat de o economisire privată. Iar dacă cheltuiala publică e transformată în investiții (construcții de imobile, drumuri și alte infrastructuri), aceasta va fi deci finanțată printr-o economisire privată echivalentă, căci legea lui Say presupune egalitatea sistematică dintre economii și investiții. Această afirmație este repusă în cauză de Myrdal, care distinge între o inegalitate ex-ante și o egalitate ex-post. Într-o logică de circuit economic

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
în operă și astfel de a crește oferta; La sfîrșitul perioadei, această producție adițională va genera un venit ce va fi tradus printr-o economie care va compensa dezechilibrul inițial. Ex-post, vom avea deci echilibru între economii și investiții, echilibru finanțat printr-o așa-zisă "economie anticipată". Acest raționament conduce la repunerea în cauză a rolului monedei în economie, pentru că el oferă creditului un rol motor, o capacitate de a suscita fluxuri reale în dezvoltarea tranzacțiilor. Dar, încă o dată, nu trebuie

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
dintre acestea nu pot fi accesibile decît persoanelor rezidente sau care circulă într-un spațiu dat. Dacă există deci bunuri publice "locale", este necesar un comportament rațional din partea agenților : pe de o parte, administrațiile publice trebuie să se străduiască să finanțeze bunurile publice locale prin contribuțiile persoanelor care beneficiază de ele și aceasta este explicația fiscalităților locale specifice; pe de altă parte, beneficiarii contribuabili vor arbitra între nivelurile relative ale impozitelor și serviciilor. Pentru aceasta, ei vor efectua o alegere rezidențială

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Dacă se dorește evidențierea limitelor sale, atunci putem introduce chestiunea "efectelor de debordare" (spillover effects). Această expresie desemnează situațiile în care de bun public local poate beneficia mai multe persoane nerezidente în zona în care acest bun este produs și finanțat. Este cazul numeroaselor servicii publice urbane, de care profită toți cei care locuiesc la periferia unei aglomerări, fără să plătească impozite în orașul respectiv. Așa se face că "votul cu picioarele" poate veni în susținerea ipotezei tradiționale a pasagerului clandestin

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
de diferite tipuri le vor corespunde colectivități mai mult sau mai puțin extinse. Astfel, fiecare localitate va trebui să-și clarifice patrimoniile, drumurile și limitele teritoriale, toate acestea fiind finanțate prin impozite locale, în timp ce drumurile regionale, de pildă, vor trebui finanțate de o administrație cu competențe geografice mai largi. În această perspectivă, eșalonul național este mai întîi cel care produce bunuri și servicii colective de interes general, cum e apărarea națională. Apoi intervin regiunile (județele) pentru bunurile și serviciile cu caracter

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]