3,170 matches
-
în plata Domnului... Anii se perindară ca norii pe cerul verii, iar feciorul adoptiv al familiei de țărani cu bordeiul de la marginea pădurii crescu voinic și arătos. Boierul îl primi la conac și-l îndrumă cu admirație în multe meșteșuguri. Flăcăul era dezvoltat și puternic la trup pentru vârsta sa, dar și cu o istețime ieșită din comun. Boierul, de câte ori îl privea în ochi, simțea o arsură în piept. Ceva deosebit se petrecea în ograda sa, dulăii îl ocoleau supuși, cocoșii
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
nu își putea mișca mâinile. Nu se mai scăldase în pădure cu Florin de când acesta îndrăznise să îi fure o sărutare. Îi plăceau sărutările lui, dar, pur și simplu i se făcuse frică când se trezise prinsă strâns în brațele flăcăului. Avea doisprezece ani. „Un măr necopt” îi atrăsese atenția părintele Ilie lui Florin când acesta îi ceruse să îi cunune. „Poamele le mănânci abia după ce sunt bine coapte”. Simțea încă strânsoarea acelor brațe, umezeala sărutărilor. Mai târziu, când poamele se
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
șirag Pe sânii de fecioara... Obrajii....câmp de maci aprinși Și gură....primăvară... Trupul de viespe se ascunde În falduri și dantele... Bat picioarele pe câmp Strânse în obiele... Iar când noaptea peste șatra Îmbracă totu-n stele... Sunt toți flăcăii-n jurul ei Mânați de gânduri rele... Toți o iubesc cu foc, dar ei Nu-i pasă nici de fel... Ea s-a născut și a crescut, Și va trăi doar pentru "EL" Feciorul ei cu păr bălai ... Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379613_a_380942]
-
munți și valuri...Joacă galbenii șiragPe sânii de fecioara...Obrajii....câmp de maci aprinșiși gură....primăvară...Trupul de viespe se ascundeîn falduri și dantele...Bat picioarele pe câmpStrânse în obiele...Iar cand noaptea peste șatrăîmbracă totu-n stele...Sunt toți flăcăii-n jurul eiMânați de gânduri rele...Toți o iubesc cu foc, dar eiNu-i pasă nici de fel...Ea s-a născut și a crescut,Si va trăi doar pentru "EL"Feciorul ei cu păr bălai... XV. ÎMPLETITURI DE CONDEI
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379613_a_380942]
-
străvechi obicei apărut în satul nostru, practicat o vreme, apoi dispărut precum norii trecători, un nor alb ca o fantsmă care se plimbă acum numai pe bolta amintirilor mele...Acesta a fost obiceiul GOVIEI. În ziua de Sfântul Gheorghe, dis-de-dimineață, flăcăi satului plecau la pădure cu un car tras de patru boi. Tăiau crengi de salcie înflorită și le prindeau cu funiile la loitre. Crengile, frumos arcuite și împletite la vârfuri formau pe car un coviltir mare . Pe la loitre, spițele roților
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
pădure cu un car tras de patru boi. Tăiau crengi de salcie înflorită și le prindeau cu funiile la loitre. Crengile, frumos arcuite și împletite la vârfuri formau pe car un coviltir mare . Pe la loitre, spițele roților și jugul boilor, flăcăii agățau crenguțe de liliac înflorit. Acest car cu coviltir de salcie înflorită și împodobit cu flori de liliac era „GOVIA” flăcăilor, cu care veneau în sat, cântând și chiuind. În car erau erau și lăutarii, cu clarinet, viori, țambal și
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
frumos arcuite și împletite la vârfuri formau pe car un coviltir mare . Pe la loitre, spițele roților și jugul boilor, flăcăii agățau crenguțe de liliac înflorit. Acest car cu coviltir de salcie înflorită și împodobit cu flori de liliac era „GOVIA” flăcăilor, cu care veneau în sat, cântând și chiuind. În car erau erau și lăutarii, cu clarinet, viori, țambal și tobă. Cântecele lăutarilor și chiuiturile flăcăilor, dădeau un farmec deosebit Goviei. Cu această splendoare de car, flăcăii și lăutarii străbăteau ulițile
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
Acest car cu coviltir de salcie înflorită și împodobit cu flori de liliac era „GOVIA” flăcăilor, cu care veneau în sat, cântând și chiuind. În car erau erau și lăutarii, cu clarinet, viori, țambal și tobă. Cântecele lăutarilor și chiuiturile flăcăilor, dădeau un farmec deosebit Goviei. Cu această splendoare de car, flăcăii și lăutarii străbăteau ulițile satului. Ieșeau femeile și fetele pe la garduri să-i privească...Striga câte-o vecină: -Ieșiți, făă, că trece Govia! Și Govia trecea cu alai de
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
de liliac era „GOVIA” flăcăilor, cu care veneau în sat, cântând și chiuind. În car erau erau și lăutarii, cu clarinet, viori, țambal și tobă. Cântecele lăutarilor și chiuiturile flăcăilor, dădeau un farmec deosebit Goviei. Cu această splendoare de car, flăcăii și lăutarii străbăteau ulițile satului. Ieșeau femeile și fetele pe la garduri să-i privească...Striga câte-o vecină: -Ieșiți, făă, că trece Govia! Și Govia trecea cu alai de cântec și joc...Fetele veneau în calea ei și agățau pe la
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
și fetele pe la garduri să-i privească...Striga câte-o vecină: -Ieșiți, făă, că trece Govia! Și Govia trecea cu alai de cântec și joc...Fetele veneau în calea ei și agățau pe la resteie panglici colorate și batiste înflorate...Alergau flăcăii să le prindă...Dar și ele fugeau în jurul carului, într-un joc de-a v-ați ascunselea...Până la urmă, se lăsau prinse , îmbrățișate și sărutate. Și acest vârtej de bucurie, din care explodau râsete și chiuituri, străbătea aproape tot satul
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
urmă, se lăsau prinse , îmbrățișate și sărutate. Și acest vârtej de bucurie, din care explodau râsete și chiuituri, străbătea aproape tot satul, până când Govia ajungea în Piață. Aici se dejugau boii, în timp ce lăutarii cântau hore și sârbe. Între timp, alți flăcăi aduceau „odoarele”. Acestea se „strigau” la Govie, când se aduna tot satul la horă după amiază. Pe la începutul lunii aprilie, când flăcăii strângeau plata pentru lăutari, luau de la fete și tinerele neveste odoarele pentru strigat la Govie. Se considera odor
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
până când Govia ajungea în Piață. Aici se dejugau boii, în timp ce lăutarii cântau hore și sârbe. Între timp, alți flăcăi aduceau „odoarele”. Acestea se „strigau” la Govie, când se aduna tot satul la horă după amiază. Pe la începutul lunii aprilie, când flăcăii strângeau plata pentru lăutari, luau de la fete și tinerele neveste odoarele pentru strigat la Govie. Se considera odor pentru Govie orice obiect lucrat de tinerele fete sau de mamele și bunicile lor. Astfel de odoare erau batistele, ștergarele și maramele
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
la femei. Așa credeau oamenii din satul meu pe vremea aceea. De asta, aproape tot satul, de la copii la bătrânii neputincioși, umplea Piața în ziua de Sfântul Gheorghe și se înghesuia în fața carului cu Govia, ca să vadă odoarele strigate de flăcăi. Aveam vreo patru-cinci ani, când, în pantaloni scurți și bască albă pe cap, m-am strecurat prin mulțime și m-am așezat în fața Goviei cu picioarele crăcănate și cu mâinile la spate. Au povestit mamei, niște vecine, că eram foarte
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
și bască albă pe cap, m-am strecurat prin mulțime și m-am așezat în fața Goviei cu picioarele crăcănate și cu mâinile la spate. Au povestit mamei, niște vecine, că eram foarte serios și urmăream cu multă atenție cum strigau flăcăii la Govie. Vecinele râdeau când povesteau, făcând mult haz de mine...Așa o fi fost, dacă s-au amuzat. Mi-aduc aminte cum ieșeau din coviltir printr-o deschizătură laterală vreo doi-trei flăcăi, ținând în mâini respectivul „odor”. În timp ce lăutarii
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
și urmăream cu multă atenție cum strigau flăcăii la Govie. Vecinele râdeau când povesteau, făcând mult haz de mine...Așa o fi fost, dacă s-au amuzat. Mi-aduc aminte cum ieșeau din coviltir printr-o deschizătură laterală vreo doi-trei flăcăi, ținând în mâini respectivul „odor”. În timp ce lăutarii cântau de mama focului, flăcăii urcați pe loitre agitau odorul în văzul mulțimii, strigând din răsputeri: -Ăăă-ree! Al cuui-e-aceest-odoor?! Lumea se-nghesuia să vadă odorul. Auzeam în jurul meu: -Dă-te, ghia, mai încolo, să
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
când povesteau, făcând mult haz de mine...Așa o fi fost, dacă s-au amuzat. Mi-aduc aminte cum ieșeau din coviltir printr-o deschizătură laterală vreo doi-trei flăcăi, ținând în mâini respectivul „odor”. În timp ce lăutarii cântau de mama focului, flăcăii urcați pe loitre agitau odorul în văzul mulțimii, strigând din răsputeri: -Ăăă-ree! Al cuui-e-aceest-odoor?! Lumea se-nghesuia să vadă odorul. Auzeam în jurul meu: -Dă-te, ghia, mai încolo, să văz și eu! -Da’, lungește-ți, fă, gâtul, dacă vrei să vezi
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
să-i miroși! -Ei, lasă, de, că sunt și altele...mai frumoase. La alte odoare auzeam alte exclamații: -Văleleu! P-asta s-o pui într-un arac, să sperie graurii! -Ba, s-o pui preș la cățel, să nu răcească! Flăcăii strigau fiecare odor de două-trei ori: -Ăăă-ree! Al cuui e-acest o-door!? La odorul cel mai frumos, femeia sau fata care-l lucrase, venea lângă Govie, dar nu-l lua imediat. Îi lăsa pe flăcăi să-l mai strige, în timp ce
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
la cățel, să nu răcească! Flăcăii strigau fiecare odor de două-trei ori: -Ăăă-ree! Al cuui e-acest o-door!? La odorul cel mai frumos, femeia sau fata care-l lucrase, venea lângă Govie, dar nu-l lua imediat. Îi lăsa pe flăcăi să-l mai strige, în timp ce zâmbea mândră celor din jur... Dar mulțimea de femei, cu invidie: -Da’, alimănită mai ești, fă! -Când l-ai lucrat, fă, când l-ai lucrat? Că nu te-am văzut cu acu’-n mână. -Ba
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
lucrat, fă, când l-ai lucrat? Că nu te-am văzut cu acu’-n mână. -Ba, am văzut-o eu! Seara pe vale, cu coada pe spinare! La auzul acestor vorbe, femeia sau fata le-ntorcea spatele, lua odorul de la flăcăi și...cu multă fudulie, îl mai flutura o dată sub nasul invidioaselor. La odorul mai puțin frumos, femeia venea grăbită, cu capul în jos, îl lua repede de la flăcăi, îl mototolea și-l ascundea sub braț. Curgeau ironiile amestecate cu chihoteli
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
auzul acestor vorbe, femeia sau fata le-ntorcea spatele, lua odorul de la flăcăi și...cu multă fudulie, îl mai flutura o dată sub nasul invidioaselor. La odorul mai puțin frumos, femeia venea grăbită, cu capul în jos, îl lua repede de la flăcăi, îl mototolea și-l ascundea sub braț. Curgeau ironiile amestecate cu chihoteli obraznice. Mulțimea era neiertătoare. Aveau niște ochi și o „gură”, bărbații!.. Dar nici femeile nu se lăsau. Aveau „foarfece” la colțul gurii... De aceea, fiecare se străduia să
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
ha, ha, ha! -Chiar i-o dai, fă? Biata fată, ce putea să spună? Ar fi fost fericită dacă iubitul i-ar fi primit batista, că nu era durere mai mare la fete, decât batista refuzată. Și Govia mergea înainte. Flăcăii strigau odor după odor, în timp ce lăutarii cântau fără încetare. Iar lăutarii, pișicherii, alegeau cântecul potrivit pentru fiecare femeie, în funcție de caracterul ei. Odată-i auzeai cântând când venea vreo femeie trupeșă ca să-și ridice „odorul”: pe vale, țațo, pe vale/ c-
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
odoare”. Cele mai de preț. Se mândreau cu astfel de odoare atât cei tineri căsătoriți, autorii lor, cât și bunicii lor. Mai ales bunicile. Stăteau la rând cu odraslele-n brațe, sau ținându-le de mână, așteptând să le ia flăcăii și să le strige: -Ăăă-ree! Al cuui e-aceest odoor!? Odrasla, frumos pieptănată și îmbrăcată, deseori se speria. Dădea din mâini și din picioare, urlând disperată. Mama care-l privea mândră se îngrijora: -Aoleu! A pățit ceva mititelul? Gurița mamei, guriță
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
rumeniți. ,,O, ce veste minunată!" cântau feciorii voioși, prin tradiție păstrată. Pe când trăiau ai mei strămoși. Vuia satul de buhaie în cete de ,,Plugușor"! Tradiționale straie completau mesajul lor. Tineri se grăbeau la horă sau la bal de Anul Nou! Flăcăul să-i ducă noră mamei sale, drept cadou! Timpul a trecut în grabă. Obiceiuri s-au schimbat. Tineri se-adună grămadă la discoteca din sat! Decembrie 2014 IARNA CENUȘĂREASĂ Din văzduh cerne ninsoare, o iarnă cenușăreasă. Aerul de sărbătoare să
POEME I MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374734_a_376063]
-
duse la culcare adormind de oboseală și de mulțumire. Noaptea i se arătase în vis ființa vătămată. O privise blând, parcă o ruga ceva, apoi dispăruse. În urmă, o băbuță povârnită de ani murmurase ceva nedeslușit despre izbăvirea mândreței de flăcău cum fusese cândva Silvan. Și numele Mumei Pădurii încheie șirul de slove ascultate de Natalia. De la visul acela, tânăra se muncea cu gândul ce să fi însemnat?! Și tot o ținu cu prepuielile până în seara Ajunului. Ca mereu, și atunci
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
ca niște făclii. Un fior o străfulgeră pe față. Ieși pe prispă, bucuroasă și de lumini, și de oaspete. Nici nu prinse podoaba, că pe dată întunecatul Silvan se lumină și el, de sub blana ce-i stase învelitoare ițindu-se un flăcău pe cinste ce-i zâmbea larg a mulțumire Nataliei, de ziua căreia devenise chiar el darul cel mai de preț! De-atunci Natalia și Silvan trăiseră în dragoste, prețuire și bună înțelegere, odrăslind șapte copii, dintre care un fiu și
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]