3,537 matches
-
aceea clipă previzibilă care planează alături de vulturi în timp ce semitransa îmi trece fericirea clipei prin lanțul ce acoperă pasărea cu degetele mâinii drepte strâng frunzele uscate de pe crengile primăverii, și o las dezbrăcată în verdele fals dezmierdând veșnicia. Referință Bibliografică: Primăvara-anotimp flămând / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 310, Anul I, 06 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Maria Ileana Belean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
PRIMĂVARA-ANOTIMP FLĂMÂND de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357112_a_358441]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > VAI, BIETUL MEU SUFLET! Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 478 din 22 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului M-am uitat dimineață în oglindă: M-am cutremurat! Mi-am văzut sufletul, Dezbrăcat, însetat și flămând. Vai, bietul meu suflet! Ce crud mă port cu tine, Iar tu stai singur și trist Fără să strigi ajutor? Cum am uitat, atâția ani, de tine? Te-am abandonat încă de la naștere, Dar tu nu m-ai părăsit niciodată
VAI, BIETUL MEU SUFLET! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357098_a_358427]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > FII CÂNTECUL MEU Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 465 din 09 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Fii cântecul meu femeie, pe buze, șoptit, În nopți ce se scurg flămând de iubit Când in marea de liniști doar amintirea Trezește în suflet la viață iubirea. Fii cântec femeie, în noapte, prelung, Cărare să-mi fie, la tine s-ajung, N-am să m-abat, chiar greu de-o sa-mi fie
FII CÂNTECUL MEU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357141_a_358470]
-
ar spune: „Te-aș mântui, dar n-am timp”. „Sunt ocupat cu alte persoane”. El a spus clar: „Ori de câte ori ați făcut unele că acestea, acestor frați mai micuți ai mei, mie mi-ați făcut”, referindu-se la faptele bune pentru flămânzi, însetați, încarcerați, bolnavi. N-am timp pentru Dumnezeu. N-avem timp pentru oameni. N-avem timp de nimic în afară de persoana proprie. Ferice de cei care își mai găsesc timp încă, în pofida comprimării secundelor, ca să-și dăruie, nu din timpul pe
MEDITATIE IN LUNEA SFANTA A PATIMILOR. PUTEREA EXEMPLULUI. VOICA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357148_a_358477]
-
scriu poeme. Chiar dacă plec, chiar de rămân, ne doare, Că viața ni se trece fără rost. Sunt un soldat cu pușca la picioare, Uitat pe ordinul de zi în post. Chiar dacă plec, chiar de rămân, mă doare, Că-s prea flămând de ochii tăi mereu. Spre tine gândul meu a prins cărare, De-atâta dor mă ceartă Dumnezeu. Chiar dacă plec, chiar de rămân, mă doare, Că pentru tine n-am destulă vreme. Iar chipul tău m-aruncă în splendoare Și am
CHIAR DACĂ PLEC, CHIAR DE RĂMÂN, MĂ DOARE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357193_a_358522]
-
Venea cu el din depărtare Un cântec trist, cum altul nu-i- „ Țară avem și noi sub soare Și o râvnesc dușmani destui...” Și astăzi tot mai stăm la pândă, Graiul cel vechi să-l apărăm- De grâu e pâinea mai flămândă, Am și uitat să-l măcinăm... Ne plânge Doina în izvoare Și-n clopotele din Râmeți! Eu știu că adevărul doare, Cine-i ascultă pe poeți, Cine mai cântă în Balade Trecutul unui neam român? Atâtea versuri cumsecade La vama
PE DRUMUL CE DUCEA LA MOARĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357264_a_358593]
-
fiarei, pe craniul strivit. Soarele își țipa înălțarea deasupra și în față, incendiind peretele stâncos. Se rostogolea pe muchia de sus vărsând văpăi cromatice, spectrale: roșu, oranj, galben, verde... A tresărit zvâcnind, cu un salt s-a întors brusc: felina, flămândă și mânată de instinctul ucigaș, se apropiase pe furiș după îndelungata și zilnica ei pândă. Erau față în față acum, în încordare și delir. A primit suflarea animalului în piept și pumni, i-a cuprins grumazul, și-a înfipt oasele
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
CARTEA: MELANIA CUC ȘI MENUȚ MAXIMINIAN: "CARTEA CU COPERȚI DE STICLĂ" (CEZARINA ADAMESCU) Autor: Cezarina Adamescu Publicat în: Ediția nr. 312 din 08 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului MELANIA CUC CARTEA CELOR PATRU MÂINI. UN FOȘNET DE LUMINĂ ÎN DEGETE FLĂMÂNDE Melania Cuc & Menuț Maximinian, CARTEA CU COPERȚI DE STICLĂ, SEMĂNĂTORUL, Editura online - noiembrie 2011 “Totdeauna am crezut că există un alt început” -Melania Cuc- Este îndeobște cunoscut că un jurnalist e cu atât mai bun cu cât știe să-l
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
se trezește ca să te contemple în floarea ta răsărită, percepție care se înfășoară în senzualitatea ta diurnă și nocturnă suprapusă, lasă-mă să te am înainte de a-mi lua voalul mov în degrade... și încet mă așez pe coapsele tale flămânde, cu picioarele deschise, să te cuprind în coordonate neverosimile... iar tu apuci să mă suspenzi de cer, să mă străpungi cu focuri de cerc, să simt avalanșa de stânci, rostogolindu-se la vale fără oprire... și e așa de bine
UN DANS VIOLET de SUZANA DEAC în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357350_a_358679]
-
oare, azi, păcat? / Și ce nu este fals, și crud, întrânsul? / Și lacrimile s-au privatizat, / Și strâng, în propriul beneficiu, plânsul ... 19 noiembrie 2010” (Poet de lux, în țara mea). O satiră destul de mușcătoare este cea din poemul “Omagiu flămândei finanțe”: “E coadă la anafură-n Biserici; Și cei flămânzi o pun grăbit în pungă - / Și iau atât cât foamea le alungă - / Nu bucățica pusă-n vas, de clerici - // Se strigă chiar, din spate: "luați doar una! Să-ajungă pâinea pentru
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
întrânsul? / Și lacrimile s-au privatizat, / Și strâng, în propriul beneficiu, plânsul ... 19 noiembrie 2010” (Poet de lux, în țara mea). O satiră destul de mușcătoare este cea din poemul “Omagiu flămândei finanțe”: “E coadă la anafură-n Biserici; Și cei flămânzi o pun grăbit în pungă - / Și iau atât cât foamea le alungă - / Nu bucățica pusă-n vas, de clerici - // Se strigă chiar, din spate: "luați doar una! Să-ajungă pâinea pentru toată coada!" / Ies miei din rând, verificând grămada - / "Tu ai
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
toată coada!" / Ies miei din rând, verificând grămada - / "Tu ai mai luat! Afară, și ia mâna!" // Se scoală mieii dis de dimineață - / Să ia - nu carne, lapte, sau smântână - / Ci pâinea care-i ține încă-n viață - / Slujită de-un flămând de-o săptămână - // Și nu se-ajunge! pleacă restul lumii / Într-un alt veac, să prindă altă coadă, / Unii mai iau un scaunel în noadă, / Alții, grăbiți, mănâncă pâinea humii - // Așa mi se părea de dimineață, / Când am văzut un
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
vis ce-aprindeau în zare ruguri, luna dragă călăuză, cu luceafărul sclipind, se topeau ca două umbre în dulceța de amurguri... împărat era poetul ca și codrul, peste seara lor regească, cu ochi treaz și mintea vie și cu inima flămândă, purtând lira lui în suflet ca un faun ce iubește poezia, descântând iubirea dulce doar cu vocea lui cea blândă. flori de tei zburau agale, ploaie de petale dulci peste chipurile lor, fericindu-le clipita , în decorul de poveste, se
TEIULE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357509_a_358838]
-
fructe de păducel. Copila culese atentă, din fiecare, degețelele ei strecurându-se dibace printre crengi. Trecând de la o tufă la alta, de pe un deal pe altul și de la o poveste la alta, reuși să umple traista, înainte de a se însera. Flămândă și cu pașii îngreunați de noroiul care i se lipise de cizme, se întoarse acasă la bunicul, sigură că acesta va fi foarte mulțumit de ea. - Tiță, am făcut un lucicoș cum nici Ceușescu n-a mâncat! În casă mirosea
RACAMEŢII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357787_a_359116]
-
să cresc. Hrana îmi venea de acolo, iar cloncănitul gingaș al mamei mă îndemna să continui. Am realizat încetul cu încetul că există pe pământ și târâtoare... josnice animale fără coloană vertebrală încercând să se cațere atunci când scăpau de ciocul flămând sau de ochiul atent... Și am crezut o vreme că universul se mărginește doar la atât, dar am cutezat să ridic capul. Și atunci am realizat că există cer. Și mi-am deschis aripile!... A trebuit să învăț să zbor
PUIUL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357824_a_359153]
-
peste tot în Țara lui Zabulon, jefuiseră toate cirezile, toate grânele, toate lucrurile de preț de prin cetățile și de prin casele oamenilor. Cum încărcaseră asirienii acele averi în carele lor pântecoase și le duseseră spre uriașa cetate Ninive, mereu flămândă de noi comori și noi bunuri jefuite din țări îndepărtate. Se vede, Iahve îngăduise să se întâmple aceste nenorociri, căci poporul Israel îl uitase cu totul, se dedase să slujească unor zei păgâni și, de aceea, trebuia trimisă o pedeapsă
NEGUSTORUL DIN NINIVE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357814_a_359143]
-
asirieni, era faptul că, ajunși aproape sfârșiți, în convoi, la Ninive, nici măcar nu li se dădu prinșilor de război un răgaz de odihnă de o zi, două, ca după drumul istovitor de călătorie pe jos din Israel până la Ninive, bătuți, flămânzi și năuciți de arșița nemiloasă a pustiurilor. Măcar un răgaz de câteva zile de odihnă, pentru întremare, să fi primit. Imediat ce convoiul de robi ajunsese la destinație, Naom fusese cumpărat de un stăpân asirian și pus la munci grele de
NEGUSTORUL DIN NINIVE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357814_a_359143]
-
ești iscusit judecător și nu te pot înșela cei ce ți se roagă cu fățărnicie; Bucură-te, balanță a Dreptului Judecător spre care alergăm în necazuri; Bucură-te, cel care îi îmbraci pe cei săraci și îi hrănești pe cei flămânzi; Bucură-te, Sfinte Ioane, alesule mărturisitor al lui Hristos! Condacul al 11-lea De multe ori uităm să îi prăznuim pe cei de care lumea nu a fost vrednică, pe sfinții care au strălucit printr-o viețuire aleasă luminând pământul
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN RUSUL (27 MAI)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/357841_a_359170]
-
cunoscător al vieții și al legii, care judecă și justifică neajunsurile sociale de azi prin neașezarea postrevoluționară în care democrația este fragilă iar libertatea este confundată cu anarhia. „Ce să-i pretindă, de exemplu, unui tânăr neinstruit, sărac lipit pământului, flămând și desculț, fără o carieră, fără visuri și fără perspective ?” (pag. 62) Victimă a acestei atmosfere este și familia lui Alexie Vlăsceanu care suportă o nedreaptă pierdere prin accidentul mortal al fiicei Melisa. Prima reacție a lui Alexie este aceea
PARADISUL ÎNSÂNGERAT, RECENZIE DE DUMITRU PĂSAT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357933_a_359262]
-
altul vine... Pe locul meu degrabă nu te pune, El și așa e-atât de efemer, Soarele răsare și apune Doar pe pământul nostru, nu în cer! Nu stinge focul ce nu-l poși aprinde, Mereu am fost ca flacăra flămând, Nimic de drum nu voi lua merinde- Vin și plec, eu plec și vin curând... ROD Toată viața a fost Plin de rod. În afară de greutatea Lui Nicio durere Nu l-a încovoiat. Smerit și-a purtat Singur povara, Cum își
N-AM CERŞIT VIAŢA ... (POEMEI) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357966_a_359295]
-
de El n-ai unde te ascunde, Ca soarele de dincolo de nor. Ci lasă-te cuprins și nu te teme, Din amorțeala somnului te scoală- Acest poem pe care-l scriu devreme Te vindece de orice îndoială. Taci și-ascultă-mi freamătul, flămândul, Frate-al meu de lut și de cuvânt, Umbra Lui să-ți lumineze gândul, Acum, când se pogoară Duhul Sfânt! NU E NEVOIE, PRIETENE, SĂ CREZI Pogorârea Sf. Duh "...sunt plini de must.” Fapte, 1,13 Nu e nevoie, prietene
RUSALII (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358276_a_359605]
-
Sf. Duh "...sunt plini de must.” Fapte, 1,13 Nu e nevoie, prietene, să crezi În ce văd eu, e încă prea devreme, Acum, până e ziuă și lucrez Nu-mi pângări lumina din poeme. Ca o sahară de pustiu flămând Ți se aude sufletul sub dune, Nu-mi număra tristețile din gând, Lasă-mi-le acolo să se-adune. Lucrarea ta și-așa e în zadar, Mai bine odihnește-te degrabă, Tu nu ai sărbători în calendar Și eu dacă
RUSALII (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358276_a_359605]
-
-ți pui viața pe tavă, precum capul Sfântului Ioan Botezătzorul pe tipsia de aur, în fața Irodiadei și a fiicei sale Salomea, nu e un lucru lesne de înfăptuit. Îți trebuie mult curaj și o motivație serioasă. Se vor ivi mereu flămânzi care sunt gata să hăpăie hălcile de carne crudă și să soarbă din sângele tău, ca să-și potolească setea de senzațional, cu prostul gust al celor care doresc numai aventura și lucrurile de suprafață. Și atunci, ce-ți rămâne altceva
UN TIMP AL TRĂIRII ŞI UNUL AL MĂRTURISIRII. CRONICĂ LA CARTEA SILVIEI URLIH VIAŢA DE DUPĂ VIAŢĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358300_a_359629]
-
Poezie > Pamflet > EU AM CRESCUT DE MIC ÎN DORUL PÂINII Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 540 din 23 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Eu am crescut de mic în dorul pâinii, Iar mama țâța goală mi-o dădea; Flămând, pe baricadele minciunii, Cântam că-mi este dragă țara mea. La școală m-a mințit învățătoarea, Că limba cea mai dulce o vorbesc Și mă rugam smerit la Născătoarea, Să biruiască neamul românesc. Și m-a mințit, la coasă, bietul
EU AM CRESCUT DE MIC ÎN DORUL PÂINII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358347_a_359676]
-
de reculegere, în amintirea celeilalte, pe care mama frângea pâinea pentru noi și ne împărțea colivă la zile de pomenire. Această operă a sa, cea din urmă, îi aducea aminte de atelierul din Impasse Ronsin, pe care o numise Masa flămânzilor, unde împreună cu ceilalți tineri schimba idei, se regăseau și luau hotărâri. O masă grea din calcar. Era masa pe care înfățișase oaspeților primele sale Măiastre. Dar întors din India știa ce semnificație îi va da acelei mese, din trilogia de la
AL XIII-LEA CONGRES DE DACOLOGIE- PIETRELE DACILOR VORBESC de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358369_a_359698]