1,545 matches
-
care venea de la un cilindru de oxigen din spatele patului. îi scotea ca să doarmă, și uneori noaptea se scula în patru labe ca un cîine și emitea un sunet ca de orchestră, de parcă s-ar fi forțat să respire prin mici flaute și fluiere. Surorile îl întorceau și îi puneau ochelarii la loc. Era vizitat cu regularitate de o soție mică și vioaie și de fii înalți, iar înainte de vizite i se făcea o injecție care îl ajuta să vorbească atoateștiutor despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dus mai departe renumele acestuia și al comunei. Cu un talent nativ deosebit, descifra cu ușurință partiturile, fără să aibă studii de specialitate. Avea în repertoriu Urcă trenul la Pașcani, Voința neamului, Tricolorul de Ciprian Porumbescu. Ioan Gordin canta la flaut și la vioară, organizând din când în când și orchestre muzicale împreună cu alte cadre didactice și alți intelectuali din comună. La căminul cultural, era și un atelier de țesut și cusut, condus de învățătoarea Aglaia Prescure, care lucra cu fetele
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
păsări mici, delicate. Mișcându-se cu pași ușori, ca de vată, servitorii din casă aduceau invitaților ultimele cupe cu vin, cu gesturi rapide și totodată circumspecte, în vreme ce patru muzicanți, strânși într-o latură a sălii, îi distrau în sunete de flaut, sistru și tamburină, întregindu-și cu geniale improvizații repertoriul, suficient de bogat, de altfel. Nu erau de prin partea locului, ci un grup itinerant din Narbonense, care, surprins la Lugdunum de invazia hună, îl părăsiseră în mare grabă, găsind refugiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care dă nume de fete florilor pentru a cânta, din culorile lor, dorul. Titus Hotnog a scris o proză profund și evoluat lirică, fiind Îndrăgostit de poezie și de muzică. A scris-o aproape șoptit, ca și cum ar fi cântat din flaut Între florile lui din Tătărași. Ștefan a păstrat intactă moștenirea: asprimea frumoasă a muncii țărănești, demnitatea dascălului fruntaș În toate ale satului, finețea sufletească a profesorului-scriitor, pentru care modestia constituia prima calitate. Din toate a rezultat o artă de neasemuită
Ştefan Hotnog (1920-1993) Mirajul by Ivona Elena Aramă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/384_a_1203]
-
frumusețe. 13. Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, și erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smaragd, și cu aur; timpanele și flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua cînd ai fost făcut. 14. Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse, te pusesem pe muntele cel sfînt al lui Dumnezeu, și umblai prin mijlocul pietrelor scînteietoare. 15. Ai fost fără prihană în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
celălalt, căruia baiadera i-ar deveni soție. Înainte de fi închis în hrubă, în compania fratelui său, tatăl meu o rugă pe baiaderă să mai danseze o dată în fața lui, să imagineze dansul sacru al templului. Ea consimți și dansă în sunetul flautului îmblânzitorului de șerpi, la lumina torței. Mișcările pe care le făcea mama erau armonioase, încărcate de o semnificație profundă; aluneca și se răsucea ca o cobră. După ce s-a terminat dansul, tata și unchiul au fost împinși în celula în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
-l trimise Orientul, {EminescuOpVIII 454} Beat de-amor și fericire am putut în tot momentul Să-ngenunchi cum îngenunche persianul la lumină, Înaintea frumuseții cărei Grecia se-nchină. Iar din Paphos îmi sosiră trei maeștri pierde-vară, Să-i aud cântând din flaut. Suflau fals din cale-afară Dar mi-era egal, pot zice că-mi făcea un mare bine Să privesc suflând pe alții înainte-mi, nu pe mine... Așadar aceasta-i toată suma voastră de plăceri, Asta-i tot ce pot ajunge
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de moarte decât cel socratic? PSAMIS Nu. O Chalkidias amice, nu te supăra și tu. Am glumit numai, ferească cerul, nu pun să te bată Nici o să te pun pe tine la vro treabă vreodată... Decât doar să cânți din flaut... ș-ai să capeți de mâncare Bună, multă; fără grijă fii... CHALKIDIAS (aparte) Nerodul. PSAMIS Ți se pare Că sunt rău și aspru însă te înșeli, eu sunt în stare De-a fi bun și blând. Fii bun dar. N-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cuvenea a face chiar cu moartea ta negoț, Căci e înșelătorie. CHALKIDIAS Dar e chipul cel firesc Să posezi așa de ieftin un sclav scump. BOMILKAR Îți mulțumesc Foarte mult. Ce fac cu tine? CHALKIDIAS O să-ți cânt frumos din flaut Pe când șezi la masă. BOMILKAR Fleacuri! CHALKIDIAS În zădar atuncea caut Să-nțeleg a ta voință. Nu poți cere nicidecum Ca de dragul tău, stăpâne, singur eu să mă zugrum. BOMILKAR Văd acuma ce m-așteaptă. Ruinat fără scăpare. LAIS (mergînd
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu fuseseră niciodată acolo și știau la fel de puțin despre peisajele de pe vasele și ceștile mele cât știam eu despre ce se făcea într-un grajd. De aceea nu văzuseră ei niciodată „ce făceau ăia acolo“, cum bătrânul Silen își înălța flautul peste lâna creață a bărbii, menada își sfâșia cutele drepte și ieșea din rochie, cum lupta Hercule, și frângea cornul unui zeu al râului, dobora mistrețul, învingea uriașii și din priveliștea pozelor de pe vase rămâneam cu un gust care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Îmi pare rău că nu voi fi În București În aprilie la concertul lui Botstein. În ultima săptămână a lunii mai ar fi trebuit să vin la București pentru câteva zile la o primă audiție absolută a unui concert pt. flaut al meu, cântat de Pierre Yves Artaud; am rugat să fie amânată prima audiție, deoarece nu-mi pot permite cheltuiala unui bilet de avion suplimentar Paris - București - Paris. Toată viața muzicală În România, ca și În Rusia se petrece În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
numise Paul), plină de conserve și vodcă, pentru nevoile călătoriei În care pornisem, firește, fără nici un ban. Ajunși sus-sus, la destinație, cu hipopotamul chinezesc sfâșiat și cu inimile duduind În pragul infarctului, gazda a scos, dintr-o delicată cutie lunguiață, flautul și mi-a cântat, În semn de bun-venit, fragmente dintr-o sonată de Telemann. Abia apoi am scos și eu din obeza valiză decedată cele două „atenții” aduse de la București: un grațios toporaș de lemn pentru tocatul salatei de vinete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
discutăm nimicuri fără rost. Îmi ia săptămâni ca să-l fac să se simtă în largul lui cu mine. În cele din urmă, este din nou el însuși. Începe să aducă instrumente ca să-mi cânte la ceai. Vioară cu două corzi, flaut și chitară cu trei corzi. El e un dar. Stăm la taifas și el îmi fredonează cântece de pe plantațiile de orez, ritmuri de tobe și opere antice care imită sunetul vânturilor din deșert. Uneori, îl acompaniez. Cânt arii din Istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
felul ei de a se autoînștiința - presupun că în mod subconștient - că, întâmplător, viața îi scosese în cale o persoană mai de Doamne-ajută: că, în ciuda agațamentului de pe stradă, în ciuda limbii zeloase din patul ei, urmată de recitalul acela emoționant la flautul cu gușă - și a discuției ulterioare despre perversiuni... ea nu voise să cred despre ea că ar fi o aventurieră moartă după excese sexuale... Căci, pare-se, de cum mă văzuse, se și închipuise făcând un pas mare înainte în viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ușor decolorată taie în diagonală umărul fetei: "Sunt aici pentru totdeauna, Smaranda". Deschide larg ferestrele prin care se furișează mirosul proaspăt al primăverii. Dincolo de perete, din apartamentul vecin, acolo unde locuiește o studentă la conservator, pătrunde trilul delicat al unui flaut. Sunetele care plutesc grațios precum gingașe fire de păpădie, seduc urechea lui Marius și ritmicitatea lor melodioasă induc instantaneu o stare de calm și liniște. Se gândește o clipă la puterea miraculoasă ce izvorăște din partiturile maeștrilor care parcă au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
încă era omăt, dar venea o suflare de primăvară - acelea nu se pot uita! O altă fericire era grădina publică, mare ca o pădure, misterioasă, în care am auzit, într-o seară cu lună, după o zi de ploaie, un flaut dintre niște copaci. Iar în iunie, când preparam examenele, ne duceam să învățăm la grădină pe la 4 dimineața. Acasă la noi, la crâșmă, pe ulițe, în natură, discutam, ne entuziasmam, visam viitorul omenirii, făceam poezie - și niciodată nu ne gândeam
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
doctorul Philobosian citește pentru a cincea oară În acea noapte: ― „...este recomandat respectuos... spre a primi stima, Încrederea și protecția...“ Auziți aici? „Protecția...“ De cealaltă parte a străzii, doamna Bidzikian cântă cele trei note culminante ale ariei „Regina nopții“ din Flautul fermecat. Muzica sună atât de ciudat printre celelalte zgomote - de uși sparte, oameni urlând, țipete de fete -, Încât Își ridică toți privirea. Doamna Bidzikian repetă si bemolul, re-ul și fa-ul Încă de două ori, de parcă ar fi exersat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
meu - dispăru. Atingerea lui free din imnul național ținea deja de trecut. Mama tot credea că sunt răcită. Vânzătoarele mă săreau cu privirea, căutând-o pe femeia care le ceruse ajutorul. Nu era un sunet dizgrațios. Era un amestec de flaut și fagot, având consoanele ușor estompate, cu un soi de bruschețe și răgușeală În tot ce rosteam. Și mai erau semnele pe care numai un lingvist le putea repera: eliziunile clasei de mijloc, note de grație transmise din greacă vorbirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
poftești?" Haosul și dezorientarea însă, avertizează Platon, se pot ivi foarte ușor aici din exces de libertate: "Așadar - am spus eu - el (omul democratic - n.n.) trăiește zi de zi făcând pe plac celei dintâi dorinți: ba se îmbată în sunetul flautului, ba apoi bea doar apă, punîndu-se la regim, ba face gimnastică, ba trândăvește și nu se sinchisește de nimic, ba uneori se ocupă, chipurile, cu filozofia. Adesea însă, el se îndeletnicește cu politica și, luîndu-și avânt, spune și face ce
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
exteriorizarea lor înseamnă depășirea spațiului interiorității (al autenticității?). Condiția dam-natului presupune, oricum, un exces (dar spre interior sau în afară?). Ceea ce este excedentar devine patetic (atunci când nu e grotesc, absurd etc.). Tot ceea ce își depășește limitele se sustrage condiției inițiale. Flautul meu are un ton arhitrist, De aceea nu sunt artist. (Gravitațiuni) Exteriorizarea înseamnă înțelegere, cu-noaștere de sine. Masca falacioasă a cabotinului ascunde o dezavuare și un Weltschmerz autentice. Poetul gravitează, deci, între cei doi poli ai condiției sale: cabotinism și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
pregătească ceva, să fie preambulul înșelător al unei drame. Ele evoluează pe aceeași scenă, într-un eclectism uneori obositor, cu figuri istorice și mitologice. Sunt eu, Psyche, duhul asfodelelor (Psyche) Și m-au fugărit Eumenidele (În loc de sonet) Al lui Marsyas flaut aș lua... (Cugete rele) Electra veni, din vis și neunde... (Muza tragică) De mult visez că Roland e pe-aici... (Epopee) Elisafta, sora lui Crai (Elisafta) Și mișcat-ai țărâna, Și acum știi ce dulce-i Glia României, Dulce ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de rai sunt relevate "pe o linie mai pură" calitățile de "poet romantic" (Prefața, op. Cit.); Al. PIRU: în Pe-o gură de rai, versul lui Emil Botta s-a decantat și sublimat într-o elegie romantică suavă în sunet de flaut, de rezonanță eminesciană" (Prefața la vol. Scrieri, I, Emil Botta, București, Ed. Minerva, 1980, p.11). 19 Dinu PILLAT, Mozaic istorico-literar. Secolul XX, București, Editura pentru Literatură, 1969, p.140. 20 Vladimir JANKELEVITCH, Tratat despre moarte, Timișoara, Ed. Amarcord, 2000
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
orchestră de Schumann. Afișele păstrate în arhiva Conservatorului îl arată din nou ca dirijor la 20 ianuarie 1943, într-o seară de operă, conducând Bețivanul pedepsit de Gluck, iar în același an la 16 martie, Quintetul din primul act al Flautului fermecat. Câteva zile mai devreme, la 13 martie, împărțise cu alți elevi dirijatul oratoriului Anotimpurile de Haydn, lui Celibidache revenindu-i Toamna. Celibidache mai apare la pupitrul orchestrei Conservatorului într-un concert coral, la 13 iulie 1943, dirijând piese de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
singurilor doi membri stabili: vocalistul și instrumentistul Ian Anderson și chitaristul Martin Barre. Jethro Tull și-au început cariera ca o trupă de rhythm and blues, gen foarte popular în Anglia anilor ‘60. Liderul Ian Anderson, omul care a introdus flautul în muzica rock, a adus un sunet inconfundabil muzicii trupei. Aqualung (1971Ă a fost albumul care le-a impus numele pe piața muzicală și este considerat și astăzi de mulți fani drept cel mai valoros material Jethro Tull, fiind și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
live, iar în 2003 Ian Anderson a scos cel de-al patrulea album solo, Rupi’s Dance, iar Jethro Tull a lansat The Jethro Tull Christmas Album. Acum, Jethro Tull lucrează la un nou album. Componența oficială: Ian Anderson - voce, flaut, chitară acustică, mandolină, armonică, bamboo flute Martin Barre - chitară John O’Hara - clape David Goodier - bas James Duncan - tobe Doane Perry - tobe „Academia itinerantă Andrei Șerban“ în SDC Nu pierdeți în numărul viitor dosarul special dedicat „Academiei itinerante Andrei Șerban
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]