1,376 matches
-
se interesa de un caz atît de neînsemnat. Poate că doar vreo cîțiva comisari de poliție, prea bătrîni ca să priceapă că erau depășiți de evenimente, mai primeau de la superiorii lor binevoitori și răbdători sarcina să se ocupe de anchetarea unui fleac de asasinat. Își trimiteau probabil unii altora rapoarte detaliate, și poate chiar li se dădea voie să se deplaseze „la locul crimei“, dar Rowe se Îndoia că rezultatele anchetei erau luate mai În serios decît mîzgălelile acelor pastori năstrușnici care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
doctorul, ca să te lase că citești ziarele. Poate că are s-o lase și pe ea să te viziteze. Dă-mi numai răgazul să vorbesc. Știu eu cum să-l iau. E un om atît de susceptibil! Se supără pentru un fleac... — De ce te temi atîta de plecarea mea? Ochelarii fără rame prinseră lumina lămpii și o reflectară pe perete. — Nu mă tem de plecarea dumitale, răspunse Johns, mă tem că doctorul n-o să te lase... În aceeași clipă auziră amîndoi duduitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
azi unele slăbiciuni, pe care dacă le-ar cunoaște precis... Acum, În fața ochilor lor se desfășurau ruinele din jurul catedralei St. Paul; acolo unde se Întindea pînă nu demult Paternoster Row se zărea acum un peisaj pompeian. — Prăpădul ăsta e un fleac pe lîngă cel care ne-ar aștepta, urmă domnul Prentice. Un fleac. Poate-am greșit spunîndu-vă că nu-i nici un pericol. Se Înțelege că există un pericol, dacă sîntem pe pista cea bună - e normal, nu-i așa? Miza este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ochilor lor se desfășurau ruinele din jurul catedralei St. Paul; acolo unde se Întindea pînă nu demult Paternoster Row se zărea acum un peisaj pompeian. — Prăpădul ăsta e un fleac pe lîngă cel care ne-ar aștepta, urmă domnul Prentice. Un fleac. Poate-am greșit spunîndu-vă că nu-i nici un pericol. Se Înțelege că există un pericol, dacă sîntem pe pista cea bună - e normal, nu-i așa? Miza este, credeți-mă foarte mare: cam o mie de vieți, pentru ei! De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tragică, răspunse Hilfe fără prea multă convingere, cu un rînjet menit să reducă la o simplă glumă toată povestea cu valiza și cu bomba. (Părea chiar să-i acuze că n-au umor: prea luaseră adică În serios un simplu fleac...) Hai să ne purtăm ca niște oameni inteligenți și civilizați, urmă el, și să ajungem la o Înțelegere. Tu, Anna, pune jos sfeșnicul - chiar dac-aș vrea, tot n-aș putea să te lovesc. Nici nu Încerca măcar să se scoale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Hilfe cu un soi de invidie. Era ca un muribund care-și ia rămas-bun de la viață și de la bucuriile contemporanilor săi: nu-i era frică, regreta numai. Nu izbutise să bată recordul În materie de distrugeri. Numai cinci morți - un fleac pe lîngă ce făceau aviatorii! Hilfe ședea aici sub becul albastru, dar de fapt era departe: oriunde se ucidea, sufletul lui era prezent, printr-o obscură comuniune. — Dă-mi-l! spuse Rowe surprins de jovialitatea lui Hilfe. Ai fi zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
timp, eram nedespărțiți. După o săptămână, toți prietenii noștri comuni de pe lonelyswingers.net ne vedeau căsătoriți. Rezervaserăm deja un salon la marriagesonline.org, când a avut loc cearta. Ca de obicei În astfel de cazuri, totul a pornit de la un fleac. Într-o dimineață, am prins-o fofilându-se prin cotloanele Întunecoase ale Mess-ului. A ignorat Buzzzz-ul meu lung. Pe toate conturile deschise părea absentă, dar o simțeam acolo. Era clar: Charlotte (sau Tanya de pe amateurteenies.ru, sau Vika de pe lustychicks
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fumat o țigară proastă; ni se părea că viciul acesta ne apropie mai tare. Cochetă și totodată sinceră, purtarea fetei mă tulbura. Patriciei îi plăcea să flecărească. Cu o frivolitate care începuse a fi încîntătoare, îmi povesti tot felul de fleacuri care mă sustrăgeau de la atracția trupurilor noastre alăturate. Sub paravanul vorbăriei, fata primea cu inocență mîngîierile mele furișe, pe cele mai îndrăznețe neutralizîndu-le. Cînd simțea că mă aprind, Patricia dispărea. Nu știu de ce aveam senzația că din odaia de alături
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
la fel. Cum să nu te înfioare această moarte permanentă care ne însoțește și de care numai candoarea nu ia cunoștință? Gustul nostru pentru efemer e dovada dragostei cu care ne îngrădim. Prea mult ne iubim ca să ne agățăm de fleacuri. De aceea cuminte e să urcăm în căruța meșterită pentru toți. Cu astfel de ispravă nu poți fi socotit erou. Speram și eu să fac grîul să cînte, dar nu știu dacă n-am nimerit un grăunte afon. La urma
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de scrisori, ele îi respectă cu dispreț. În vreme ce bărbatul rămîne convins că fiecare cuvînt al său a fost incandescent, doamna se amuză. Ar trebui să se știe, odată pentru totdeauna, că dragostea e acel lucru foarte mare alcătuit numai din fleacuri. E limpede că nici pînă acum eroul nu s-a însurat. În compensație, eșecul l-a convins că celibatul îi conservă intelectul. Ca atare a devenit un sac umplut cu tot felul de manii. Se ocupă de filatelie și are
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
tocmai i‑a chemat pe cei mici la el, deși poate că ei au la vremea asta ceva mai bun de făcut. Ministranții stau jos și se odihnesc în timpul predicii, cei mai mulți se gândesc la tot felul de prostii, măgării sau fleacuri de la școală, ceea ce pe Dumnezeu nu‑l deranjează, doar știe care sunt grijile celor mici și le ascultă cu îngăduință. Dar Rainer se gândește chiar la EL, la Dumnezeu însuși, căruia vrea să‑i încredințeze grijile sale; pentru scurt timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o zi, două la desenatoarea care lucra pentru dânsul. Da, pentru două zile ar fi posibil. Bineînțeles, dacă e nevoie, răspunde A.P. Un început de dialog ? ! Fără urmări. Nici o vorbă în plus, nici un gest de prisos. „Ce-mi reproșează ? Vreun fleac, din miile care ne deviază și ne omoară orele, gândurile. Să-l provoc la adevăratul dialog, cu adevărate consecințe, ca între adolescenți care nu mai suportă târgul meschin al zilelor. Să-l întreb de ce participăm, complici, la dezastru ? Refuză un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lucreze în altă parte. Nu asta e important ! N-a fost nimic forțat. N-am insistat. Cum să fiu vinovat față de cineva care nu este un termen al dilemei ? Al dilemei mele, în orice caz. Câtă plăcere în dezbaterea acestor fleacuri, câtă cazuistică... și înverșunare și inteligență, îți venea să zâmbești, să-ți devină simpatică această patetică vanitate care vrea să domine conjunctura. — Orice reproducere a unei situații e falsă. Doar cel în cauză o posedă în întregime, ea conținându-și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
bărbat nu se sinucide astfel. Încă nedesprins din placenta iluziilor ? Un om rabdă nenorocirea captivității. Se cuibărește în propriul destin. Într-o seară decide să strige adevărul, orice-ar fi. Are nevoie de un prieten. Acesta îi vorbește distrat, despre fleacuri. Mortul nu lasă, în urma sa, explicații. Accident, sinucidere, crimă. Lumea vorbește despre o dramă ascunsă. Mai curând... neatenția, indiferența lumii... plictis și oboseala frivolității. Își amintește, brusc, de iarna copilăriei, printre dealuri păduroase, sfârșitul femeii care își așteaptă, acolo, dezlegarea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mari. Lucian nu auzea nimic din ceea ce i se spunea. Se întunecase, se retrase, zăvorât în sine, dar nu făcu nici un gest de enervare. Așteptase să se încheie imprudentul monolog și reluase aceleași povești caraghioase. Vera, Manole, sora lui Manole, fleacuri, micile libertăți ale coliviei. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat... Codul surdomuților ! Erau prieteni, își împărtășiseră atâtea, dar, când se apropiaseră de punctul fierbinte, îl trata ca pe un copil, un nebun, un clovn. Exclus, tolerat ? Întrebări pe care
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
zice fata - „dar copilul s-a născut Înainte de soroc!“ „Doamne, Maica Domnului!“ - zice bătrîna... și-odată-i răspunde așa, pe șleau, Înțelegi... „Numai din atîta lucru te frămînți? Credeam că ai ceva mai multă minte și nu-ți faci griji dintr-un fleac“ - a zis. „Vai de mine“ - a zis fata - „acum or să zică toți că nu l-am purtat cum se cuvine Înainte să mă mărit cu John!“ „Ei și, n-au decît să zică“ - a spus Amanda. „Ce dacă zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
despre o lege. Se pare că ei n-au nevoie de discernămînt, sau le-a fost interzis, să judece singuri, dacă e corect sau nu, ce votează. Nu fac asta fiindcă ocupați cu afacerile lor, ei nu au timp pentru fleacuri din acestea minore pentru prostime, cum ar fi de exemplu, legile organice ale țării. Ei habar n-au, nu pot, sau nu vor să citească, articolele de lege, scrise în singura limbă pe care ar putea-o înțelege, orice politician
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
la etajul doi... Privirea admirativă pe care mi-o aruncă profesoara de informatică, o brunetă cu frizură modernă, îmbrăcată după ultima modă, mă convinge să-mi risc una din cele șapte vieți ale lanțului karmic: nu-i nimic, e un fleac, iar distanța e mică. Urc până în laboratorul de fizică, deschid geamul, îl încalec. Liceul e construit după principiile sănătoase ale realismului socialist. Adică fațada e compartimentată în mari pătrate de beton care încadrează câte două ferestre. La fiecare etaj se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nevoie: nu aia, băi Ghiță, aialaltă - pâinea aia, sticla aia, paltonul ăla. Cu cârja i le arăta. Și dacă vânzătoarea se făcea că nu pricepe, agăța chiar el marfa cu pricina, cu capătul îndoit al cârjei. N-avea timp de fleacuri - trebuia să se întoarcă iute acasă, unde-l așteptau Viețile sfinților, pe care le copia cu scrisul lui mărunt, meticulos, în registre mari, cu coperți cartonate. Le făcea apoi cadou acelora din familie care se învredniciseră de harul preoției: fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ne liniștea creierul revigorându-ne singurătatea și miracolul poftei. Capre și cerboaice ni se răsturnau sub zâmbetul pur îmbătat de viteză și tăios ca o lampă cu horbota iezilor șerpuind peste zările de-acum apuse ale spitalului, când de fapt fleacul plăcerii nu făcea decât să ne-ascută dorința de a susține până la capăt soarele cartierului în vârful unui piept prea îngust pentru spinarea noastră de zdrențe și oase. Suntem împreună Haralambie împreună cu Gheorghe și Clito - fără nici o scânteie de frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vecinii dementa, la domnu’ Vulpe, la domnu’ Mustață... - De ce nu chemați un doctor să te vadă? E păcat de dumneata! Ești în putere, n-ai decât 80 de ani... - De unde bani, de unde? Bandiții ăștia de doctori te jumulesc pentru orice fleac de Arznei, ăăă, de doctorie. - Da’ dacă tot ești așa de supărat, nu vrei să vină un preot? Eu știu, mai schimbi o vorbă, te mai împaci... - Was? ceee? un popăă? Warum? Adică să-mi calce mie pragul un pungaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sau hidrocentrale erau domenii prin care el Însuși trecuse și făcuse pe acolo un mare număr de minuni. Nici nu putea fi numită lăudăroșenia vorbăria lui continuă, era mai degrabă o performanță; la un concurs de ocupat atenția directorilor cu fleacuri ar fi ieșit primul. Acum Însă făcea o pauză inexplicabil de lungă, iar trenul Întârzia să se pună În mișcare. Subalternul ar fi putut să vorbească despre trenuri și locomotive, dar acesta părea un subiect epuizat, povestise deja o catastrofă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sugerat de tragediile grecești, unde omul e jucăria zeilor. Destinul, cred eu, ne e, în bună măsură, decis de firea cu care ne-a înzestrat ereditatea. În cazul meu, destinul a uneltit și prin amănunte, care ar putea fi socotite "fleacuri"; întîmplări lipsite de orice însemnătate și de orice mister, fără aparentă legătură cu ce-am trăit. Dacă n-ar fi existat "unchiul George", n-aș fi nimerit la cel mai simandicos liceu din București... Dacă tatăl meu n-ar fi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
fără să-ți treacă prin minte că, pe o altă stradă, la o altă oră, într-o altă zi, ai fi intrat pe alt făgaș al destinului pentru ca, mai târziu, privind înapoi, să descoperi că totul a atârnat de un "fleac", de un amănunt banal. Probabil, în viața oricui se poate găsi un mic Rubicon, numai că l-am trecut fără să ne dăm seama și, deci, fără să avem nici un merit. Iar, în cazul meu, nici n-a fost vorba
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
am studiat o vară întreagă niște oțetari anoști? E unul din micile jocuri cu care caut să nu mă las prins în apele putrede ale fricii. E de ajuns că fac parte din specia celor care se consumă pentru orice fleac și pun totul la inimă. Din care pricină, poate, am clacat. Cum n-am însușiri de stoic, trebuie, măcar acum, să le suplinesc cu ce pot. În ultimul moment, mai arunc o privire în urmă spre zidul din fundul curții
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]