1,348 matches
-
mitraliere semi-grele Schwarzlose. Spre deosebire de sârbo-muntenegreni, austro-ungarii dispuneau de o forță militară aeriană și o flotă militară, care a asigurat o blocada totală a apelor teritoriale ale Muntenegrului și sprijinul operațiunilor terestre în zona litorala. În afară de flotă maritimă, austro-ungarii aveau o flotila militară care acționa pe Dunăre. Armata austriacă era dotată cu piese de artilerie moderne, cu excepția tunurilor montane, care erau modele depășite. Industria militară austriacă era bine dezvoltată, ceea ce a făcut ca trupele Vienei să nu ducă lipsa de arme sau
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
bine dezvoltată, ceea ce a făcut ca trupele Vienei să nu ducă lipsa de arme sau muniție de-a lungul întregului război. Luptele pe frontul balcanic au izbucnit pe 28 iulie 1914, imediat după remiterea declarației de război, cănd artileria și flotila Austriei de pe Dunăre au început bombardarea Belgradului. Ofensiva generală austriacă a început pe 12 august, după terminarea concentrărilor de trupe. Pe flancul nordic a intrat în acțiune Armata a 2-a (care nu fusese relocată încă pe frontul de răsărit
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
grupului de portavioane a transmis raportul imediat grupului Halsey, care au confirmat că „deja știm”. Amiralul "Lee" și ceilalți comandanți de unități au considerat informația atât de importantă, încât au repetat încă odată mesajul și l-au trezit pe comandantul flotilei de portavioane, pe amiralul "Marc Mitscher", care a răspuns doar că: „Halsey știe tot, dacă dorește ceva, o să-mi spună”, și s-a culcat la loc. Astfel că în timp ce toată Flota a 3-a a lui Halsey se deplasa cu
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
relativ redusă din apropierea localităților de frontieră. După aceste succese, Armata Regală Italiană ("Regio Esercito") din Africa răsăriteană a trecut în defensivă, în așteptarea contraatacului britanic. Marina Regală Italiană („Regia Marina”) a desfășurat în regiunea Africii Orientale Italiene o forță redusă. Flotila Mării Roșii își avea baza în portul Massawa din Eritreea. Flotila era compusă din șapte distrugătoare și opt submarine. Flotila Mării Roșii a reprezentat o amenințare continuă împotriva convoaielor britanice care traversau Marea Roșie, în cida crizei de combustibil. Italienii au
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
Italiană ("Regio Esercito") din Africa răsăriteană a trecut în defensivă, în așteptarea contraatacului britanic. Marina Regală Italiană („Regia Marina”) a desfășurat în regiunea Africii Orientale Italiene o forță redusă. Flotila Mării Roșii își avea baza în portul Massawa din Eritreea. Flotila era compusă din șapte distrugătoare și opt submarine. Flotila Mării Roșii a reprezentat o amenințare continuă împotriva convoaielor britanice care traversau Marea Roșie, în cida crizei de combustibil. Italienii au pierdut în timpul atacurilor împotriva convoaielor aliate patru submarine și a un
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
defensivă, în așteptarea contraatacului britanic. Marina Regală Italiană („Regia Marina”) a desfășurat în regiunea Africii Orientale Italiene o forță redusă. Flotila Mării Roșii își avea baza în portul Massawa din Eritreea. Flotila era compusă din șapte distrugătoare și opt submarine. Flotila Mării Roșii a reprezentat o amenințare continuă împotriva convoaielor britanice care traversau Marea Roșie, în cida crizei de combustibil. Italienii au pierdut în timpul atacurilor împotriva convoaielor aliate patru submarine și a un distrugător. Britanicii au contraatacat din Sudan pe 19 ianuarie
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
doborâte. Marina italiană a găsit alte posibilități de atac împotriva vaselor aliaților. Poate cea mai de succes metodă a fost cea a folosirii minisubmarinelor denumite și torpile umane (maiale) și a scafandrilor militari autonomi pentru atacarea vaselor ancorate în porturi. Flotila ușoară a 10-a, („Decima Flottiglia MAS” sau „XMAS”), care era însărcinată cu ducerea la îndeplinire a acestor atacuri, a scufundat sau deteriorat 28 de vase din septembrie 1940 până la sfârșitul anului 1942. Printre succesele italienilor s-au numărat cuirasatele
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
2150/1941 este confirmat „combatant navigant” în aeronautică și zboară pe IAR 80 la Școala de Perfecționare (în vânătoare, 1941) de la Roșiorii de Vede. Aici are primul incident aviatic, punând „în pilon” un aparat PZL 11B. Grupul 7 Vânătoare, aparținând Flotilei 1 Vânătoare, care făcea parte din Gruparea Aeriană de Luptă, a fost înființat la 1 iunie 1940, fiind comandat de lt. comandor Alexandru Popișteanu. Inițial grupul era format din Escadrila 53 Vânătoare, dotată cu 10 avioane Hawker Hurricane și Escadrila
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
Bf 109E. Grupul a fost completat prin înființarea la 18 februarie 1941 a Escadrilelor 56 și 58 Vânătoare, dotate și ele cu avioane Bf 109E, iar escadrila 53 a fost mutată la Grupul 5 Vânătoare, ce făcea parte din aceeași flotilă. În 1941, după 22 iunie, grupul a luptat în Basarabia, Bucovina și la Odesa. În această perioadă Flotila 1 Vânătoare a obținut 146 victorii aeriene sigure, 18 probabile și 47 de victorii la sol. Grupul 9 Vânătoare, aparținând aceleiași flotile
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
dotate și ele cu avioane Bf 109E, iar escadrila 53 a fost mutată la Grupul 5 Vânătoare, ce făcea parte din aceeași flotilă. În 1941, după 22 iunie, grupul a luptat în Basarabia, Bucovina și la Odesa. În această perioadă Flotila 1 Vânătoare a obținut 146 victorii aeriene sigure, 18 probabile și 47 de victorii la sol. Grupul 9 Vânătoare, aparținând aceleiași flotile, a fost înființat la 19 aprilie 1942, fiind comandat de lt. comandor Gheorghe Borcescu. Era format din Escadrila
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
flotilă. În 1941, după 22 iunie, grupul a luptat în Basarabia, Bucovina și la Odesa. În această perioadă Flotila 1 Vânătoare a obținut 146 victorii aeriene sigure, 18 probabile și 47 de victorii la sol. Grupul 9 Vânătoare, aparținând aceleiași flotile, a fost înființat la 19 aprilie 1942, fiind comandat de lt. comandor Gheorghe Borcescu. Era format din Escadrila 47 Vânătoare, comandată de lt. av. Lucian Toma și Escadrila 48 Vânătoare, comandată de lt. Ion Bozero. Grupul era dotat cu avioane
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
teritoriului național, având baza la Pipera. La 22 iunie 1941 (data intrării României în cel de al Doilea Război Mondial) lt. Al. Șerbănescu este mobilizat prin Înaltul Decret nr. 1798/1941. La începutul anului 1942 i se aprobă mutarea la Flotila 1 Vânătoare, la care va ajunge în aprilie. Aici, la Grupul 9 Vânătoare, nou înființat, acumulează 60 de ore de zbor pe IAR 80 în misiuni de alarmare pe malul mării, la Constanța. Dorind să plece pe front, este mutat
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
trimis în țară pentru refacere. La 6 martie Alexandru Șerbănescu, având 6 victorii pe frontul Stalingradului, este avansat în mod excepțional la gradul de căpitan. Scurta refacere în țară se termină în 10 martie 1943, când 38 de piloți de la Flotila 1 Vânătoare și Flotila 3 Vânătoare sunt trimiși la Dniepropetrovsk, la Jagdgeschwader (JG, flotilă de vânătoare) 3 „Udet”, comandată de col. Wilke, să facă trecerea pe aparate Bf 109G4 („G”-uri), care în acel moment erau cele mai performante aparate
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
refacere. La 6 martie Alexandru Șerbănescu, având 6 victorii pe frontul Stalingradului, este avansat în mod excepțional la gradul de căpitan. Scurta refacere în țară se termină în 10 martie 1943, când 38 de piloți de la Flotila 1 Vânătoare și Flotila 3 Vânătoare sunt trimiși la Dniepropetrovsk, la Jagdgeschwader (JG, flotilă de vânătoare) 3 „Udet”, comandată de col. Wilke, să facă trecerea pe aparate Bf 109G4 („G”-uri), care în acel moment erau cele mai performante aparate. Formația româno-germană s-a
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
frontul Stalingradului, este avansat în mod excepțional la gradul de căpitan. Scurta refacere în țară se termină în 10 martie 1943, când 38 de piloți de la Flotila 1 Vânătoare și Flotila 3 Vânătoare sunt trimiși la Dniepropetrovsk, la Jagdgeschwader (JG, flotilă de vânătoare) 3 „Udet”, comandată de col. Wilke, să facă trecerea pe aparate Bf 109G4 („G”-uri), care în acel moment erau cele mai performante aparate. Formația româno-germană s-a numit "Deutsch-Königlich Rumänischen Jagdverband" (), iar ofițerul de legătură era lt.
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
Al. Șerbănescu este felicitat de mareșalul Antonescu, care îi înmânează Ordinul Virtutea Aeronautică clasa Cruce de Aur. Se ia decizia ca Grupul 9 Vânătoare să treacă și el pe Bf 109 și să lupte împreună cu grupul 7, astfel colaborarea cu flotila „Udet” se încheie. În perioada colaborării grupul 7 a avut 28 de victorii aeriene, pierzând trei piloți: cpt. av. Gh Radu, comandantul grupului, lt. av. (r) N. Polizu și slt. av. D. Enescu. La 15 iunie avea 23 de victorii
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
de vânătoare, bombardament, recunoaștere și informații din cel de al 2-lea război mondial, pentru a trezi sentimentul de mândrie națională. În 2009 președintele fundației este Eleonora Arbănaș, nepoata aviatorului. Din fundație fac parte, ca membri de onoare: g-ral de flotilă aeriană av. Ion Dobran; istoricul prof. Vasile Tudor și g-ral de flotilă aeriană Constantin Mereu. Realizări ale fundației: În "Orizont Aviatic" Cornel Marandiuc spunea:
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
război mondial, pentru a trezi sentimentul de mândrie națională. În 2009 președintele fundației este Eleonora Arbănaș, nepoata aviatorului. Din fundație fac parte, ca membri de onoare: g-ral de flotilă aeriană av. Ion Dobran; istoricul prof. Vasile Tudor și g-ral de flotilă aeriană Constantin Mereu. Realizări ale fundației: În "Orizont Aviatic" Cornel Marandiuc spunea:
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
dezvoltat cel mai important port al Turciei. Bosfor-ul constituie rada portuară. Mărfurile sunt debarcate de preferință la Sirkeci, punctul terminus al rețelei feroviare europene, sau la Haydarpașa, punctul terminus al rețelei asiatice. Pacheboturile acostează la chiurile din cartierul Beyoğlu, în timp ce flotila de cabotaj are baza în Cornul de Aur. Funcția industrială a Istanbul-ului a fost limitată din motive strategice. Aceasta ca urmare a tendinței seculare a rușilor de a ajunge la Strâmtori și de a pune stăpânire pe marea capitală
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
000 de soldați cu 802 tunuri, iar Imperiul Otoman 186.000 de soldați cu 210 tunuri. Acțiunile armatei țariste au început în iunie, când trupele ruse au traversat Dunărea în Dobrogea. Traversarea fluviului s-a făcut în parte sub protecția flotilei românești (vedetele „România”, „Ștefan cel Mare”, „Fulgerul” și „Rândunica”). După câteva zile, rușii au trecut la forțarea fluviului cu gruparea principală, care fusese concentrată în zona Roșiorii de Vede -Alexandria - Zimnicea - Turnu Măgurele. Armata română a asigurat siguranța traversării Dunării
Războiul de Independență al României () [Corola-website/Science/318695_a_320024]
-
kilometri distanță de la Flămânda, lângă Oltenița, la Zimnicea în direcția flancului de vest al lui Mackensen, cu superioritatea forțelor române în trupe de infanterie și echipament de artilerie. Totuși, încercarea Armatei Române de a trece Dunărea a fost încetinită de Flotila Dunăreană a Marinei Imperiale Austro-Ungare. Pe 1 octombrie, două divizii române trec Dunărea la Flămânda și construiesc un cap de pod de 14 kilometri lățime și 4 kilometri adâncime. În aceeași zi, diviziile unite române și ruse atacă frontul Dobrogean
Operația de la Flămânda () [Corola-website/Science/318736_a_320065]
-
de regulă unor mari negustori din Țara Românească și Moldova, ca familiile Caragea sau Bellu. Majoritatea asigurau ruta Galați-Constantinopol. Începând cu anul 1859, Unirea principatelor dă naștere pavilionului românesc care este ridicat în locul celui al Țării Românești și Moldovei. Școala Flotilei funcționa la Galați din 1872, înainte de a fi transferată la Constanța ca „Universitate Maritimă”. După anul 1878 (alipirea Dobrogei la România) a fost înființat Serviciul Maritim Român (cu sediul la București, dar baza la Constanța). În anul 1909, anul înființării
Flota comercială maritimă a României () [Corola-website/Science/320324_a_321653]
-
armată cu baza la Rabaul, aflat sub comanda generalului-locotenent Harukichi Hyakutake, să recucerească Guadalcanal. Unitățile aparținând Armatei a 17-a au ajuns la Guadalcanal pe 19 august, pentru a alunga forțele aliate de pe insulă. Din cauza amenințării pe care o reprezenta flotila de avioane CAF de pe aerodromul Henderson, japonezii nu au putut să folosească nave de transport mari și lente pentru a aduce soldați și echipamente pe insulă. Astfel că au folosit nave de război care aveau baza la Rabaul sau pe
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
au fost instruiți pe parcursul războiului. Prima confruntare militară majoră din război a avut loc împotriva trupelor italiene din Mediterana și Africa de Nord. În decursul anului 1940, crucișătorul de linie HMAS "Sydney" și cinci distrugătoare de o generație mai veche (denumite ironic "Flotila de Fier Vechi" de ministrul nazist al Propagandei Joseph Goebbels dar acceptat cu mândrie de către vase) au luat parte la o serie de operațiuni ca parte a Flotei Britanice Mediteraneene și au scufundat câteva nave italiene de război. Prima acțiune
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
de "flag officer", pentru a face distincție față de tradițiile marinelor europene. În același an, el a trecut de bateriile ce apărau fortul Vicksburg, Mississippi. Farragut nu a avut însă succes la Vicksburg; un singur cuirasat confederat improvizat i-a obligat flotila de 38 de nave să se retragă în iulie 1862. Deși un comandant extrem de agresiv, Farragut nu era prea cooperant. La asediul Portului Hudson, planul era ca flotila lui Farragut să treacă pe lângă tunurile confederate cu ajutorul unei diversiuni terestre a
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]