2,002 matches
-
revărsa prin ușa deschisă spre coridorul ce ducea la living. Se ridică în coate întrebându-se dacă nu cumva Crang se întoarse, fără să bage de seamă că are un musafir. Coborî din pat și se spălă făcând mult zgomot, fluierând tare și fals. Trăia o experiență cu adevărat neobișnuită. Trebuia să-și facă cunoscută prezența, astfel încât gazda să nu fie luată prin surprindere și să cedeze impulsului să-l doboare pe loc. Continuă să fluiere strident și când trecu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se spălă făcând mult zgomot, fluierând tare și fals. Trăia o experiență cu adevărat neobișnuită. Trebuia să-și facă cunoscută prezența, astfel încât gazda să nu fie luată prin surprindere și să cedeze impulsului să-l doboare pe loc. Continuă să fluiere strident și când trecu în bucătărie. Și nu fu mai puțin zgomotos când cotrobăi prin sortare și dulapuri. Zdrăngăni tigăile și farfuriile. Inspectă frigiderul bine garnisit, deschizându-l și trântindu-i sertarele și porțile containerelor. Își luă o ceașcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Vom găsi, poate, un mijloc de a coordona integrismul dumitale cu experiențele noastre practice. Am putea face o încercare atunci când vom poposi pe-o altă planetă. Când porni pe coridor spre camera lui, Grosvenor nu se putu opri să nu fluiere: cucerise cea dintâi victorie și senzația era foarte plăcută. 8 A doua zi dimineață, când se apropie de biroul său, Grosvenor văzu cu uimire că ușa era deschisă, în dreptul ei, o fâșie de lumina brazda coridorul. Grosvenor iuți pasul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
După aceea, Grosvenor aduse butelia în vestibul, o vârî într-un dulap cu grilaj, fixat în perete, deschise robinetul și încuie repede ușa dulapului. Un parfum vag se răspândi în încăpere, amestecându-se cu efluviile chimice. Grosvenor porni spre ușă, fluierând încetișor, dar, când să iasă, fu oprit de unul dintre oamenii care asistaseră în ajun la conferința lui. - Ce naiba faci aici? - În curând n-o să mai simți nimic deosebit, îi răspunse Grosvenor, foarte calm. Asta face parte din programul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
în timp ce cu el închis nu făceau nici o scofală, ba mai era și-o gură de hrănit în plus. — Las’ pe mine, Jeane, le spusese Fane în loc de rămas-bun nefericiților care-și petreceau Crăciunul în arest, nici io nu-s născut ieri! Fluieră a mirare când dădu de-o frizerie deschisă, intră binedispus pe ușa sprijinită în mătură și se trânti pe-un scaun de lemn, în fața oglinzii. Uite că toate-i merg ca încuietorile unse, o să ajungă fercheș la „logodnica“ lui. — Ce
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
rău! Se uită la ceas: S-a făcut de 2. ― Te grăbești? ― Bineînțeles. Avem de scotocit toată biblioteca. Inginerul încruntă sprâncenele. ― De ce? ― Păi nu ți-am spus? Tipa zice că ar fi o încăpere secretă. Apăsăm pe buton și... Reproduse fluierând zgomotul unei uși glisante care se deschide. Ionescu îl apucă de mânecă. ― V-a telefonat? ― Țțț! Prin corespondență. Eu am găsit biletul băgat sub ușă. ― Ascultă! Ești sigur că nu visezi? Cine i-a spus că tablourile au dispărut? ― De unde
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ridică din umeri continuîndu-și lucrul. Brusc, simți sângele năvălindu-i în obraji. Degetele i se împiedicaseră într-o adâncitură cât o nucă, scobită în suprafața lustruită a lemnului. Apăsă din toate puterile și peretele de cărți începu să alunece. Cârnul fluieră subțire. Raul Ionescu, obosit, râdea nervos sprijinit de zid. Era o încăpere uluitoare, neașteptată, o adevărată surpriză pentru cel mai blazat dintre privitori, avertizat și pregătit cumva de celelalte săli ale muzeului. Pe pereții tapetați cu brocart greu, albastru-electric, păsări
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aflat vreo cincisprezece pisici: Negru și cu o expresie extrem de inteligentă. Șerbănică o măsură curios: "Altă dobitoacă! Auzi, expresie!" De afară se auzi un fluierat. Inginerul se repezi la geam. ― E Sandu, spuse doamna Miga, totdeauna când ajunge în curte fluieră. Căruntul își crăpă ochiul și se uită la pendulă. ― Exact 14 minute. Inginerul se desprinse de geam. ― Asta înseamnă că... ― L-am găsit! exclamă Dascălu. Ținea motanul spânzurat de coadă ferindu-se să nu-l zgârie. I-l întinse triumfător
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de vreme ce nu mă mai pot ocupa de o dandana fără să presupun spontan că la ea duce capul liniei. Când pilotul mi-a comunicat că Muzeul Chiusbaian se află vizavi de Căsuța cu zorele... Cristescu făcu o spirală în aer fluierând ușor. Azimioară își holbă ochii mici. ― E uluitoare! Parcă totuși nu-mi vine să cred... Maiorul își săltă obosit umerii. ― Muzeul mi-a confirmat adineauri cele mai sumbre ipoteze. Numai că de astă dată pretențiile i-au sporit. Paznicul a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
La zece metri de avion, foc simultan! Pe Azimioară îl trecură nădușelile. Deschise aparatul de emisie portativ și îl chemă pe locotenentul Ciobanu încercînd să-și stăpânească vocea nesigură. * În față mergea pilotul urmat de bătrâni și Nucu Scarlat. Dascălu fluiera încetișor. Inginerul își învîrtea ochii în toate părțile cu degetul înțepenit pe trăgaci. " Încă douăzeci de metri! Pare liniște. O idee fantastică pe cale să se realizeze. Abia acum îmi dau seama! N-am crezut nici o clipă în ea, practic, cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Stau de 20 de ani în casa asta și habar n-am avut. Valerica Scurtu se ridicase pe vârful picioarelor încercînd să vadă peste umerii celorlalți. Matei băgă mâna înăuntru și scoase două suluri de pânză. Îl desfăcu pe primul fluierând subțire. O femeie cu broboadă de dantelă le zâmbea din spatele evantaiului. CAPITOLUL II CIANURĂ PENTRU UN SURÎS Pe buzele Melaniei Lupu surâsul încremenise. Simțea în ceafa răsuflarea precipitată a lui Panaitescu. Bărbatul gâfâia cu gura căscată. Nu-și putea desprinde
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dar... Clătină capul cu îndoială. ― Bineînțeles, domnule Popa, nu-i deloc grozav! Va fi însă, dacă reușim să găsim o bună ascunzătoare pentru biata fată. Atunci vom fi inatacabili căci nu vor putea dovedi cu nimic. Matei își consultă ceasul fluierând a pagubă: ― Ne apucă dimineața! La 10 vin ăia de la pompele funebre să-l ia pe Panaitescu. În ochii Melaniei Lupu se aprinse o flacără. Sângele îi năvăli în obraji pictîndu-i cu carmin. ― Domnule Matei! Extraordinar! Ce idee formidabilă ați
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
plângi. Nu există șansă mai mare decât asta. Bucură-te că o ai. Și cu asta gata, sus fruntea, băiete!" Era cam ridicolă, poate, această metodă de a-mi inocula optimism, dar ea a dat roade. Plecam din cimitir întotdeauna fluierând, Și puțin, îmi păsa, că unii mă puteau considera cinic. Nici la pușcărie n-am reacționat altfel. Dacă murea cineva, mă uitam ceasuri în șir la cerul albastru de-afară. Doamne, cât de mult iubeam atunci lumina! Vorba Călugărului, n-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și care semăna jumătate cu ceea ce altădată se numea un om de lume, jumătate cu un cioclu, răspunse cu o voce amabilă, dar grăbită: ― O aștept pe doamna Othon care s-a dus să-și prezinte omagiile familiei mele. Locomotiva fluiera. ― Șobolanii... spune judecătorul. Rieux vru parcă s-o ia în direcția trenului, dar se întoarse spre ieșire. ― Da, spune el, nu-i nimic. Tot ceea ce a reținut Rieux din acele clipe a fost trecerea unui muncitor care ducea sub braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
puțin, el, Rieux, crede că se află pe calea cea dreaptă, luptând împotriva creațiunii, așa cum era ea. \ Ah! spune Tarrou, asta este deci ideea pe care v-o faceți despre meseria dumneavoastră ? \ Cam asta, răspunse doctorul, ieșind în lumină. Tarrou fluieră încet și doctorul îl privește. DA, SPUNE EL, GÂNDIȚI ÎN SINEA DUMNEAVOASTRĂ CĂ E NEVOIE DE ORGOLIU PENTRU ASTA. DAR N-AM DECÂT ORGOLIUL CARE TREBUIE, CREDEȚI-MĂ. NU ȘTIU CE MĂ AȘTEAPTĂ ȘI NICI CEEA CE VA URMA DUPĂ TOATE ASTEA. PENTRU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
vreme, un ogar murdar pe care stăpânii probabil că-l ascunseseră până acum și care alerga de-a lungul zidurilor. Ajuns aproape de ușă, a șovăit, s-a așezat pe fund și s-a răsturnat să-și clănțăne puricii. Agenții au fluierat de câteva ori să-l cheme. El a înălțat botul, apoi s-a hotărât să traverseze încet șoseaua, ca să miroasă bucata aceea de pânză. În aceeași clipă, un foc de revolver a pornit de la etajul al doilea și câinele s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în momentul acesta dorm și mai profund - că așa e somnul din zori de ziuă - te unge pe la ochi cu mierea somnului și dormi dus ca în cel mai moale pat. Trenul accelerat sosește, mecanicul locomotivei vede căruța pe linie, fluieră și avertizează cu disperare și cu toate că a redus viteza, căruța cu boii și gospodarii adormiți sunt loviți puternic și târâți câteva sute de metri pe traseul C.F.R., trecând peste podul feroviar de peste râul Pereschiv, boii sunt aruncați de o parte
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de fiii lor, ambii fiind de vârsta potrivită și își notase repede detaliile, după care le memorase. Mai era o singură oprire: vama. Ca bărbat alb de vârstă mijlocie, tristul adevăr era că a trecut întotdeauna prin vama de la Heathrow fluierând, privind cum altor nefericiți, aproape întotdeauna negri sau asiatici, li se cerea să-și golească valizele și să stoarcă până și ultimul tub de pastă de dinți. Rasismul era un lucru greu de privit, desigur, dar pentru un călător ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe Trixie la birou, unde știu bine că trebuie să-l scoată din minți zi de zi pe Gonzalez ăla. Când am ajuns acolo azi-dimineață, toată lumea era jos pe podea. Nu mă întreba ce făceau. Orice era posibil. Domnul Levy fluieră printre dinți. Gonzalez e cu capul în nori, ca de obicei, dar să-l vezi pe celălalt individ care lucrează acum acolo. Nu știu de unde l-au scos. Nu-ți vine să-ți crezi ochilor, nu exagerez deloc. Mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
spuse Ignatius, dregându-și vocea. Am avut eu impresia, trecând prin dreptul ușii, că firele de păr din nările mele au detectat ceva unic. Ignatius clefăia cu o poftă sălbatică, privind o cicatrice de pe nasul bătrânului și ascultându-l cum fluieră. Aud oare un motiv din Scarlatti? îl întrebă în cele din urmă. — Eu credeam că fluier „Curcanul din fân“. — Speram că ți-ar putea fi cunoscută opera lui Scarlatti. A fost ultimul muzician adevărat, spuse Ignatius, reluându-și atacul furibund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
păr din nările mele au detectat ceva unic. Ignatius clefăia cu o poftă sălbatică, privind o cicatrice de pe nasul bătrânului și ascultându-l cum fluieră. Aud oare un motiv din Scarlatti? îl întrebă în cele din urmă. — Eu credeam că fluier „Curcanul din fân“. — Speram că ți-ar putea fi cunoscută opera lui Scarlatti. A fost ultimul muzician adevărat, spuse Ignatius, reluându-și atacul furibund asupra cârnatului deosebit de lung. Cu înclinația muzicală pe care se pare că o ai, ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
afară nici o Gloria. — Ba da, ai dat-o, pițigăi domnișoara Trixie. Am văzut eu cu ochii mei. Gloria era numai bunătate. Mi-aduc aminte că mi-a dăruit șosete și sandvișuri cu carne. — Șosete și sandvișuri cu carne? Domnul Levy fluieră printre dinți. Of, Doamne! — Bravo ție! țipă doamna Levy. Bate-ți joc de o creatură neglijată. Dar nu-mi spune, te rog, ce altceva ai mai făcut la Levy Pants. Nu mai pot îndura! N-am să le spun fetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
eu să lucrez acolo n-am să știu niciodată, spuse supărată domnișoara Trixie dintre pernele unde o fixase doamna Levy. Sunt bucuroasă că sărmana Gloria a scăpat la timp de acolo. — Vă rog să mă scuzați, doamnelor, spuse domnul Levy, fluierând printre dinți. Puteți vorbi despre Gloria și fără mine. Se ridică și se duse în cada de baie cu vârtejuri. În timp ce apa se învolbura și se agita în jurul lui, se întreba cum va putea vreodată scăpa de Levy Pants punând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Reilly. Nu-i așa că-i groaznic? Ignatius, de pe trotuarul de cărămidă, flutura din mână spre mama lui, în timp ce în cercel se reflectau luminile străzii. — Ignatius, fii băiat cuminte și vino aici, îl rugă doamna Reilly. — Deja mă doare capu’ de la fluieratu’ afurisitului de poștaș, se plânse domnișoara Annie. Am să sun la poliție peste un minut, amenință ea. — Ignatius, mai strigă o dată doamna Reilly, dar era prea târziu. Un taxi se apropia de casa lor și Ignatius îi făcu semn să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de la un deștept ca tine. Du-te mai bine și dă-i sfaturi lui Hoover. Spune-i să-și schimbe numele în Schlemiel. Afară din biroul meu! Ține-ți gura!“ Gus Levy privi fotografiile și articolul de pe prima pagină și fluieră printre dinți. — Ce s-a întâmplat, Gus? O problemă? Ai vreo problemă? Ai stat toată noaptea treaz. Am auzit toată noaptea funcționând baia cu vârtejuri. Ai să dai într-o neurastenie. Te rog du-te la doctorul lui Lenny până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]