5,226 matches
-
drege glasul oleacă răgușit, face o gargară cu substantive calme, la locul lor, însoțite de serviabile, credincioase, adjective. Un moment de respiro, un armistițiu: povestitorul scotocește în traistă, scoate merindea. De partea cealaltă cititorul deja înghite primul dumicat. între ei flutură steagul alb al înțelegerii: măcar mâncarea asta să ne tihnească. Penele, cuțitașele, cerneala, nisipul, creioanele povestitorului stau risipite prin iarbă precum dincolo radierele, ochelarii, lupele, foarfecele. Un stol de porumbei care ar trece pe deasupra lor ar vedea doi oameni lejer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
puțin mai în spate, veneau spătarul Vulture, rapsodul Broanteș, țigăncușa Cosette, boierul Radu Stoenescu-Balcâzu, apoi ceilalți boieri de rang. în spatele alaiului alerga un numeros public de copii și slujitori pedeștri. Când Vodă ajungea în dreptul lor, oamenii de pe margine se descopereau, fluturau mâinile sau își făceau cruce. Câțiva slujitori răzlețiți în mulțime începură să strige „Să ne trăiască Barzovie-Vodă!” dar fură repede acoperiți de un grup compact de negustori turci din Piața Mare care strigau „Café avem! Café avem!”. Barzovie le răspundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ei acasă. Dacă vor să omoare oameni, să-i omoare pe-ai lor. Să organizeze în Europa un circuit cât vor ei de complicat și să-și petreacă timpul izbindu-se de stânci, dar să nu mai apară pe-aici fluturându-ne pe la nas o asemenea risipă de bogăție. — Și cum ai de gând s-o împiedici? — Dând dispoziție tuturor imohagilor, oricare ar fi tribul lor sau țara unde locuiesc, să împiedice cu orice preț trecerea mașinilor voastre, a motocicletelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
stridențe restul culorilor, deoarece în trecere le transforma una după alta într-o infinită gamă de cenușiuri ce puneau stăpânire pe lume ca niște paladini și căpetenii de oști ale adevăratului lor domn și stăpân, negrul, ale cărui armate își fluturau deja stindardele în zare. Milioane de țânțari se înălțau dintr-o foarte veche salină ce se profila spre nord-est și veneau atrași de mirosul sângelui ce plutea de trei zile ca o mantie invizibilă deasupra bătrânilor munți. Niciodată, în mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și se îndreptă cu pas hotărât spre ieșire, spunând cu oarece umor: Sper cel puțin să aibă idee ce înseamnă un steag alb și să nu-mi zboare creierii înainte de a deschide gura... Ieși afară sub violentul soare al dimineții, fluturând improvizatul steag, și imediat unul dintre răniți îl întrebă pe armean: — Crezi că or să-l asculte? Nu știu - replică celălalt. Singurul lucru pe care-l știu e că acum trebuie să stăm liniștiți și tăcuți, ca să nu ne consumăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cap de țară! — Și unde ajungem dacă o să cheltuim banii așa...? Gacel se văzu obligat să intervină, așa că, lăsându-se pe vine lângă maică-sa, scoase două bancnote din teancul gros pe care-l ținea în mână și i le flutură foarte încet în fața ochilor. — „Asta“ ajunge ca să plătim un camion care să ne ducă foarte departe... - spuse, în timp ce cu cealaltă mână îi mângâie părul, așa cum îi plăcea să facă adesea. Aici sunt mai mulți bani decât am văzut noi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cabină și s-o șteargă la cel mai mic semn de pericol. La puțin timp, unul dintre ei, care purta o cămașă roz cu flori, foarte țipătoare, scoase din buzunarul de la spate al pantalonului o enormă batistă albă și o flutură de mai multe ori, ridicând în același timp mâinile ca să demonstreze în mod vădit că este dezarmat. După câteva momente de șovăială, Gacel hotărî să se arate. Stăpânul oribilei cămăși se îndreptă spre el și, când se află destul de aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mare de lemn fără nici un fel de vopsea pe ea. Arăta maronie ca trunchiul unui pin, în timp ce lichenii de pe acoperiș aveau o nuanță verzuie. Singurele lucruri care trădau faptul că sunt oameni care locuiesc în ea erau perdelele albe care fluturau de la fereastra dormitorului lui tanti Mae și perechea de chiloți de damă roz agățată la uscat pe o sfoară de rufe. M-am dus la ușa din față și mi-am pus pe scări cărțile și copia pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
impresia că l-am văzut pe fereastră, așa, razant. La Ayers Rock mă refer. Și, bineînțeles, niște desene indigene pe pereții celulelor... Mă săturasem. Nu ai spus nimic despre asta când te-am văzut ultima oară, i-am zis. Paul flutură din mână. —A, era în stadiu de proiect, a spus el pe un ton nepăsător. Propunerea mea a fost acceptată, dar știi și tu cum e, nu am vrut să vorbesc despre asta până nu era ceva sigur. Deci vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
clubului se formase deja o coadă de victime ale modei. Baby și-a dat părul pe spate cu atâta aroganță ca și cum ar fi fost Evita Peron, iar ei, niște muncitori care stăteau la coadă să se deschidă cantina și a fluturat exagerat din mână, cu și mai multă falsitate de actriță, făcând semne unui bărbat care am presupus că trebuie să fie Jacques. Stătea fără nici un chef, tolănit pe un scaun chiar la intrare. în spatele lui era un birou la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mișcare este să mergi drept înainte de parcă nu-ți poți imagina cum cineva ți-ar putea schimba traiectoria. Am observat că mi se alăturase unul din bodyguarzii lui Baby. Una din fetele crețe a spus ceva în urma noastră, dar am fluturat mâna nonșalant și am spus: —Jacques a spus că e OK, și am continuat să merg. Nu am fost urmăriți. La capătul scărilor am schimbat un zâmbet victorios cu însoțitorul meu și ne-am cumpărat amândoi bere, să sărbătorim succesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
spatele. Mi-am adus aminte de o prietenă care fusese lovită de o mașină. A zburat destul de sus, mașina i-a prins piciorul și a propulsat-o în rotire, cu părul ei roșcat zburând liber, cu fusta roșie din mătase fluturând, ca o păpușă învârtită de un copil plictisit. Când a aterizat, era tot ca o păpușă, cu picioarele desfăcute în fața ei, cu mâinile la spate, în mijlocul drumului. Pentru o secundă fața ei s-a făcut albă ca de porțelan, ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mijească zorile. Vedeam culoarea roză cu dâre roșiatice a cerului în depărtare. Sufrageria era plină de fum. Un cintezoi începuse să cânte pe balconul nostru și un curent de aer proaspăt venise în apropierea mesei, atingând lumânările care începuseră să fluture. Mirosea a foc și a metal încins. Eram obosită și vinul băut îmi dădea o senzație de irealitate, când l-am văzut pe Sucki. Zburase pe neașteptate, ca o săgeată, direct pe balcon, așezându-se pe maginea lui subțire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
că pătrunsese un oaspete nevăzut în viața noastră. Se strecurase fără sunet în sufragerie, privind galeș la „dansul păsării“, apoi, alunecând, studiase viața intimă din dormitor. Apoi își arătase brusc chipul în oglinda serii. Parcă bătea vântul în sufragerie, lumânările fluturau puternic și ceara albă curgea, făcând figuri ciudate pe masă. Mă simțeam sfâșiată de durere. Dar soțul meu era neobișnuit de vesel, cu părul lui proaspăt spălat lucind ca paiul de spice. Fața i se înroșise de bucurie - dansa acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ce s-ar fi aflat cumva în spatele său. Privea peste umăr cu o încordare cum nu mai văzusem, așteptând să-l lovească cineva. Dar nu era nimic care să poată fi văzut. Cu o sticlire inimaginabilă și cu imensa mustață fluturând, el adulmeca ceva, parcă presimțind iminența unei grozăvii fără seamăn. Avea o intuiție formidabilă acest Maro și cred că fără sprijinul său aș fi clacat demult, în asemenea măsură mă slăbise atacul Aurorei Sticlaru. - Nu vă faceți iluzii, domnule, textul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cumva că-mi părea rău, mă temeam doar să nu înceapă să plângă într-un loc atât de nepotrivit). Rămasă pe palierul de sus, mama se uita la mine trist, plecându-și capul ei urât. Văzând c-o privesc, îmi flutură din mâna care ținea plicul semnul pe care-l faci când pleacă un tren din gară. Această mișcare plină de tinerețe și de energie scotea și mai mult în evidență cât este de bătrână, de jalnică și de sărăcăcios îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
bietule Vaska!“ După o clipă, privind în direcția opusă, am văzut doar cum, atingând ușorul ușii, într-o frumoasă curbă, rasa violetă dispare pe cealaltă ușă. În clipa în care ne-am aruncat cu toții unul spre celălalt, vorbind agitați și fluturând din mâini, undeva, jos, se porni un vuiet care creștea amenințător, de parcă în clădire ar fi năvălit un val uriaș care se îndrepta spre noi. Din cauza acestui val se cutremurară geamurile, pereții și podeaua. Apoi vuietul explodă în coridorul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
e urât aici. Să mergem. În comparație cu balconul, camera lui Iag părea liniștită și înăbușitoare, de parcă s-ar fi făcut focul în sobă. Prin ușa închisă de la balcon, în întuneric, se vedea cum fața de masă se zbate ca o batistă fluturată de rămas-bun în gară. Ținând-o ne Sonia de braț, în căutarea comutatorului, am început să pipăi cu palma tapetul de pe perete, care foșnea tare. Mâna Soniei, însă, mă trăgea ușor spre ea. Atunci, o luai în brațe, o strânsei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
aceea muzică? În celălalt capăt al sălii înghesuiala nu era așa mare. Sunetele își schimbau direcția ca vântul și, când se depărtau de muzicanți, aveai impresia că arcușurile acestora se mișcă fără zgomot. Lângă o fereastră mare, stătea Zander care flutura o batistă ca să-mi atragă atenția. — Ei, în sfârșit, iată-te, în sfârșit, ai venit, spuse el, croindu-și drum spre mine și apucându-mi mâna cu mâinile amândouă. Ei, ce mai faci? (îi tremura capul) Ei, cum o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în gât și mi se pare că înghit ceea ce el scuipă. Nu mi-a trecut prin cap niciodată că un om, că în general oamenii îmi pot trezi sila nemăsurată pe care o simt în dimineața aceasta. La colț, vântul flutură un afiș de teatru lipit de un stâlp. Când ajung în dreptul lui, o fetiță trece în fugă strada pe lângă un camion care zornăie din lanțuri. Pe cealaltă parte a străzii, mama a încremenit de groază, dar, când copilul ajunge nevătămat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ajunși acolo, scoase cheia, îmi strecură supărat un teanc de bacnote în mână, repetând „nici să n-aud, ne, neă“ și, încă o dată îmbrățișându-mă grăbit și scuzându-se că se teme să nu piardă trenul, o luă la fugă, fluturând din mână. Rămas singur, descuiai ușa și intrai în noua mea locuință cu un sentiment straniu. Totul se întâmplase prea repede și, din cauza nopții nedormite, simțeam cum mi se întunecă în fața ochilor. În cameră era dezordine și domnea atmosfera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și pe acoperișuri. Pierzându-mi respirația din cauza vântului, cu spinarea zgribulită de frig, pășesc disperat; nici nu apuc să ajung la capătul străduței unde începe piața, când simt că am înghețat bocnă. În piață arde un foc. Flacăra lui își flutură în vânt pletele roșcate de un argintiu-roz. Casa din fața mea e toată luminată, iar umbra pe care o lasă stâlpul jos al felinarului zboară spre acoperișul înalt. Lângă foc, bate pasul pe loc un om în zăbun care își tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
își trase încet peste cap tricoul subțire de bumbac, după care, se privi din nou în oglinda de pe ușa dulapului. Își trecu mâna prin păr netezindu-l ușor și se apropie de fereastra deschisă. Feri în lături perdeaua subțire ce flutura încet, mișcată de curentul slab de aer. Geamurile camerei situate la etaj, dădeau spre grădina din spatele locuinței. Lumina caldă a soarelui după-amiezii târzii îi mângâia plăcut obrajii. Casa lui Simion Pop, cel la care trăsese cu ceva mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
avea pe nimeni. În afară de casa aceea veche, nu avea nici un fel de avere. Apropo, să știi că, anul trecut, a făcut un testament la notar. Casa și grădina ți-a lăsat-o ție. M-am trezit cu el la secție fluturând bucata aceea de hârtie în mână. Mi-a lăsat mie testamentul, insistând să nu-ți spun nimic până ce el nu va mai fi. Trebuie să-l caut, e pe aici pe undeva, printr-un sertar. Mirat, Toma tresări auzind acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
suferința orbului...“ Și deodată se văzu cum trupul muritor al lui Simon Magul putea fi văzut desprinzându-se de pămînt, Înălțându-se drept, tot mai sus, mișcînd lin din brațe, aproape nedeslușit, precum peștii aripioarele, , iar părul și barba Îi fluturau În zboru-i domol. În liniștea neașteptată care se lăsase, nu se mai auzea nici un strigăt, nici o respirație. Mulțimea stătea Împietrită, cu ochii ațintiți la cer. PÎnă și orbii Își Înălțau privirile pustii spre cer, căci după liniștea aceea năprasnică pricepeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]