28,018 matches
-
să se întindă relatările "reporterilor speciali", îi venea să rîdă. Să rîdă mai ales de neliniștea care îl cuprinsese cînd se urcase în acceleratul de Constanța. Îi trebuiseră cîteva ore ca să facă rost de o legitimație de jurnalist la o foaie din Sărindar. Își păstrase prenumele, Leonard suna destul de bine, putea părea oricînd un nume cunoscut unora care probabil citeau ziarele numai de cînd se iscase tevatura cu banditul Cocoș și din ziare doar titlurile ori începutul și sfîrșitul reportajelor, uitîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dar pînă nu verifica singur, cu ochii și chiar cu pielea sa nu-și putea permite că-i laie ori bălaie. Sigur că le-a scăpat. Păi nu vezi, dom'le, că nu doar Dimineața scrie despre Cocoș? Toată lumea, toate foile, zbîrnîie reporterii ca bondarii în jurul lui Cocoș și toate gazetele sînt pline ochi. Cumnatul lui Cocoș; O femeie de lume îndrăgostită de Cocoș; Trei morți după întîlnirea cu Cocoș. Un interviu cu Cocoș. Cocoș e bolnav, dar nu-i pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Gara de Nord. Adormise cu gura deschisă și i s-a uscat gîtul. Poate chiar sforăise, dar nu mai era nimeni în compartiment de care să-i fie jenă. A doua zi s-a .prezentat la Mihai Mihail, avînd în dosar o foaie de hîrtie pe care scrisese cîteva rînduri. Mihail l-a primit, stînd la fel, în adăpostul unei lămpi de masă care lumina numai biroul, ținîndu-l în umbră. A citit de două ori, încet, de parcă ar fi silabisit. I s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu specialiștii în branșă, "Universul" și "Dimineața" erau citite, răsfoite, buchisite, doar-doar se va găsi o soluție miraculoasă pentru a se salva ce mai era de salvat. Isidor Bercu a inițiat chiar o serie de anunțuri-reclamă în "Dimineața Comanei", o foaie săptămînală care nu făcea altceva decît să adune știri senzaționale din alte gazete, curiozități și bîrfe regale, dar nu s-a ales decît cu bani pierduți, cine era nebun să bată drumul îngrozitor, prin marea de lut cleios, de la Comana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
convocarea anuală, iar în al treilea an cineva, pare-se că un aviator, un trăsnit, un aristocrat excentric, prințul Șerban Pangratty, care a făcut un raid în Orientul Apropiat și a aterizat la Alexandretta pentru a-și ștampila la Consulat foaia de zbor, de, regulile campionilor!, a spart ușa Consulatului și a găsit înăuntru, stînd la masă, scheletul lui Izot Soceanu uscat și îmbrăcat în costum, cu cravată la gît. Bietul consul murise și încet, încet se mumificase, poate și datorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
face își caută proteguitorii. Basarab Cantacuzino era cu siguranță unul dintre ei, poate nu unul care a fost căutat, ci unul care caută. Caută și, uite, cu o serată din asta și găsește. Cu un gest brusc, rapid a aruncat foile pe birou. "Niște papițoi, Arsenalul, Pirotehnîa, cei de la Manutanță, lingura și strachina, vor să facă ordine în țără. Iar Basarab Cantacuzino a și pus ochii pe dumnealor." Simți cum i se face frig în spate, închipuindu-și privirea greoaie, bovină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dacă mergea tot așa n-apucau colonelul Stoicescu și maiorul Stavri să vadă rezultatul. "Și n-ați întâmpinat nici o dificultate, vreau să spun, nici un organ de ordine, poliție, jandarmerie, nimeni n-a intervenit?" Maiorul Artur Stavri bătu cu degetul în foile albe de hîrtie, erau așezate cu fața în jos, așa că Radul Popianu nu putea citi nici un nume. "Nu e oricine aici, domnule, nu oricine. Avem și noi cap, nu ne-am trezit pe lume ieri, alaltăieri. Oameni cu grade, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
precauții, ca să nu se "molipsească" nimeni de conținutul lor. Un astfel de plic aflîndu-sc pe masa lui Basarab Cantacuzino putea spune mai mult decît toată conversația lor. Cu o mișcare înceată, voit neglijentă, Basarab Cantacuzino scoase din anvelopa galbenă o foaie de hîrtie, o privi cîteva clipe cu un zîmbet șiret, în colțul gurii, făcu un "da, da" și schimbînd brusc tonul îl întrebă plin de solicitudine "să chem un taxi ori vă mai așteaptă mașina?" Și, fără să asculte răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vaginul ei cald ca Într‑un port‑matcă al tuturor marinarilor, ca la confluența tuturor râurilor... “ Bandura Își auzea glasul Îndepărtat și rece, și atunci Îi apărură imagini din viața Marietei, de data asta nu În șir cronologic, ci aidoma foilor unui album Întoarse de vânt la voia Întâmplării, iar el, Bandura, le avea În fața ochilor. Prin câte mâini trecuse Marieta Își dădea imediat seama orice bărbat care o iubise - iar revoluționarul acesta cu suflet delicat fusese unul dintre ei - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nefirești față de un dușman cu mult mai perfid, distrugător al orânduirii sociale existente?“ Ofițerul lăsă pentru o clipă cartea, ținând arătătorul Între pagini. „Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.“ (Ordonanța folosi prilejul de a scutura zăpada așternută pe foaia cortului de deasupra capului ofițerului.) „Cuvântul libertate“ - și pronunță acest cuvânt de parcă Îl vedea scris cu caractere cursive - „incită comunitățile umane la nesupunere față de orice autoritate, față de orice guvernare, chiar divină. Iată de ce, când noi vom stăpâni lumea...“ (Aici puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
tihna nopții din Istanbul, auzea nechezatul cailor cazacilor. Apoi Îl zări de ofițerul care lăsase pentru o clipă cartea, ținând degetul arătător Între pagini. (Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.) În pauza așternută ordonanța va scutura cu mâna foaia de cort. Domnul X simți cum zăpada Îi alunecă În mâneca mantalei. Brusc se va dezmetici din mahmureală. Scena i se părea atât de Îndepărtată, de parcă s‑ar fi petrecut În vremuri imemoriale: stând lângă foc, undeva, Într‑o vâlcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
O altă posibilitate de măsurare a luminii indirecte este folosirea cartei gri 18%, care reprezintă o medie acceptabilă a griurilor ce se pot găsi într-o imagine cu contraste mari (spre exemplu, fotografierea unui desen în peniță făcut pe o foaie albă, unde, dacă am folosi direct exponometrul, am obține o supraexpunere de două trepte, datorată luminii reflectate de hârtie). Carta gri 18% se așază în planul subiectului de fotografiat și apoi se măsoară lumina reflectată (figura 3.3). O altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
rândul dascălilor, dar mozaicul de situații la care erau expuși făcea, de cele mai multe ori, ca afinitatea cu cei de la catedră să nu fie din cea mai reușită. Într-una din zile, diriginta intră în clasă grăbită și ceru Luanei o foaie de hârtie. Luată pe nepregătite, fata bâjbâi în caiet. Se trezi deodată plesnită peste față. Ce ești așa mocăită? Învață să te miști mai repede. Nu era o femeie rea, dimpotrivă. Fetele se simțeau bine în prezența ei pentru că le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
surprinse cu cele trei volume ale romanului în mână. Ce ascunzi acolo? Ura indiscreția Violetei, talentul ei de-a se băga, cu de-a sila, în sufletul oamenilor. Fata îi smulse un caiet, îl deschise și își aruncă privirea pe foile scrise. Făcu ochii mari, plini de mirare: Liviu Livianu?! Luana crezu că leșină de furie. Întinse mâna dar, mai iute, Violeta ascunse caietele la spate. Trebuie să citesc asta. Te rog, Luana, dă-mi-le și mie. Îți trebuia oarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-se cu Marc. În seara aceea, întins în pat, se întrebă ce caută, de fapt, ce vrea. Își dorea ca Luana Leon să fie prietena lui? O iubea, oare? Nu știa. Știa, doar, că atunci când se uita la ea vedea foile de hârtie și pe Liviu Livianu atârnat în ele. Neputincios în a ajunge la o concluzie și în absența oricărui interes din partea "fetiței" de pe bicicletă, în ziua primei ninsori el renunță să-i mai stea în urmă. Luana îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Dacă El putea să ierte, în măreția Lui, putea și ea, un biet viermișor colcăind printre atâția alții. În ultimul trimestru participă la olimpiada de limba română, faza pe oraș. Intră în sală cu capul doldora de comentarii. Înșiră pe foile albe tot ce știa iar privirea mulțumită a profesoarei, care-și tot arunca ochii pe colile ei, îi spuse că făcuse un lucru bun. Așteptând să termine și ceilalți, exaltată de frământările creației, Luana se gândi să facă un ultim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
încruntată când spre George, când spre coala de hârtie. Mara urmărea liniile pe care le trasa colega ei de bancă apoi ridica ochii spre băiatul așezat la catedră. Colega din spate, contrariată de mișcările celor două, întinse gâtul să vadă foaia Luanei. Căscă ochii mari și-i aruncă spre Bană. Vecina ei făcu la fel. La început absent, furișându-și mereu privirea plictisită spre geam, băiatul realiză deodată interesul care i se arăta. O văzu pe fata cu codițe blonde cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
înroși de indignare. Ancorat, cu cruzime, în fața a treizeci și șase de "spectatori", George Bană făcea fețe-fețe. În sfârșit, Luana termină desenul. Colega din spate i-l smulse de pe bancă și privindu-l rămase mută de uimire. Asemănarea era izbitoare. Foaia de hârtie trecu din mână în mână în timp ce, nădușit, George se îneca în ploaia de priviri căzute grămadă asupra sa. Din ziua acea, de câte ori se întâlniră întâmplător la școală sau pe stradă, Luana avu impresia că George vrea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Mara îi aduse o cărticică a cărei titlu o umplu de o nesfârșită uimire: "Coitul întrerupt". Ascunse cartea cu grijă, cutezând să citească doar noaptea, când era sigură că nu exista pericolul ca Sanda s-o surprindă. Nici dacă, răsfoind foile, ar fi ieșit balauri, n-ar fi fost mai șocată decât citind grozăviile scrise pe ele. Era descris sexul bărbătesc cu atâtea amănunte, încât Luana zvârli cartea de câteva ori, oripilată. Dar în ciuda scârbei pe care i-o provoca, broșura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
balauri, n-ar fi fost mai șocată decât citind grozăviile scrise pe ele. Era descris sexul bărbătesc cu atâtea amănunte, încât Luana zvârli cartea de câteva ori, oripilată. Dar în ciuda scârbei pe care i-o provoca, broșura de numai câteva foi o atrăgea ca un magnet, revenea, de fiecare dată, să-și piardă în ea neștiința. Descoperi atâtea înfricoșeli, că toate cunoștințele ei naive și suave de iubire se duseră pe apa sâmbetei. Urmărise cu sufletul la gură "Dragoste și ură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să dea în floare. Luana visa la facultate, la o lume necunoscută, în care fostul coleg de școală, cu toată mustăcioara lui, nu-și mai avea locul. Fotografia a imortalizat imaginea a doi tineri detașați de moment, adunați întâmplător pe foaia lucioasă. În seara ultimei zile de școală sună telefonul. Sanda ridică receptorul și ascultă tăcută vocea care-i vorbea. Apoi spuse: Bine, am să-i transmit. Se întoarse spre Luana: Era Vera. Renar vrea să dea la marină. E disperată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mută pe o funcție de magazioner. Dispunea, acum, de mai mult timp liber, pe care și-l petrecea în exclusivitate înnebunind-o pe domnișoara cu expunerile detaliate ale vieții ei personale. Atât de amănunțite, că Luana roșea ori de câte ori femeia atingea subiectul "foaie verde lobodă", în traducere, piperatele amănunte legate de intimitatea activității ei sexuale, ținea, de fiecare dată, să precizeze -, numai cu bărbatul ei. Dar avea o prietenă care călca strâmb în mai multe rânduri și madam Cordel se arăta profund scandalizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-o de rușine la muncă? Dacă "fetița" se "dădea" pe lângă ea, avea s-o învețe cum să revină pe drumul cel bun. Fugea repede și mai completa ceva în registre apoi se întorcea râzând, amintindu-și ultima peripeție din seria "foaie verde lobodă". Luana se consola în brațele lui Radu, în timp ce el făcea haz de necaz încercând s-o convingă să nu mai pună la suflet jignirile și ieșirile necontrolate ale Nuții pe care o cunoștea toată lumea și nimeni n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de la referenta mea, vă adresați mie. Eu sunt cea care trasează sarcinile doamnei Noia. Izbi pe biroul Luanei registrele de sub braț. Tânărul tresări, se răzgândi, nu-i mai trebui nimic și fugi ca din pușcă. Nuța deschise un dosar, împrăștie foile peste tastatura referentei, fără să țină cont că ea lucra și bâjbâia butoanele pe sub colile aruncate. Luana crezu că turbează de furie. I se făcu negru în fața ochilor și fu cât pe ce să sară de pe scaun și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
într-un ritm infernal, până la cele mai târzii ore ale serii și probabil că acest document se rătăcise printre celelalte hârtii. Intrată în panică, Luana alergă de la un birou la altul să caute înscrisul care-i dispăruse. Printre maldărul de foi întinse pe mese, ea căuta acul în carul cu fân. În ziua următoare, șefa îi făcu un control inopinat și constată absența acelui document. Înnebunită, Luana apelă la ajutorul colegilor. La ora unu, contabilul-șef îi șopti că Nuța îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]