1,316 matches
-
concretizate în opera colectivă "Die deutsche Volkskunde" (1934), au constituit un etalon pentru folcloristica universală 9. Capacitatea de a reconstitui viața socială "prin cercetarea condițiilor complexe, îndeosebi psihice", a fost demonstrată tot atât de pregnant și de valoroasele cercetări ale etnografului și folcloristului francez Arnold van Gennep 10. Aceste lucrări au deschis perspective noi, dar exemplele nu sunt limitative. Ideea care se reține este aceea a capacității gnoseologice a folclorului. Sub această incidență etnopsihologia (și etnopsihiatria) se situează în cel dintâi plan prin
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
p. 14. 16 D. Furtună, Povești și legende românești, București, 1913, p. 13. 17 Informator, Bănciulescu Ileana Fundul Moldovei. 18 Informator, Tăzlăuanu Catrina, 43 ani, Tarcău, jud. Neamț. * Aceste credințe ne-au fost confirmate și de Gavril Ilieș, învățătorul și folcloristul din Pojorâta. Notăm că redactarea acestui studiu a fost făcută în 1970-1971. * Credința este raportată și de Artur Gorovei, op. cit., fiind în circulație în Bucovina (Rădăuți și Suceava). * Bolnavii internați în Clinica psihiatrică Socola Iași. 19 D. Furtună, op. cit., și
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
părerea autoarei) de acesta are ca scop ,,stabilirea echilibrului cerut de o lume nouă, o nouă putere, o nouă ideologie dominantă”. Nicolae Constantinescu identifică o ,,antropologie de dinaintea antropologiei” În munca de teren sau În opera câtorva dintre marii etnografi și folcloriști români de la sfârșitul veacului al XIX-lea și Începutul secolului XX. Astfel, studiile etnografice ale lui Simion Florea Marian despre ciclul vieții la români - Nașterea la Români, Nunta la Români, Moartea la Români (1890-1892) - ar prefigura concluziile lui Arnold van
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Moartea la Români (1890-1892) - ar prefigura concluziile lui Arnold van Gennep din Les rites de passage (1909). Tudor Pamfile ar fi practicat o formă de anthropology at home, În cazul ,,observării participative” a satului său natal, Șepu. La rândul său, folcloristul Dimitrie Caracostea ,,a Îmbrățișat teoria funcționalistă” independent de B. Malinowski, E. Durkheim sau A.R. Radcliffe-Brown. Ținând tot de ,,preistoria antropologiei românești”, cercetările folclorice ale lui Petru Caraman asupra tatuajului la români citează numeroase surse etnografice și istorice asupra originilor
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
sporit capacitatea de a rezolva probleme spinoase, de a orienta investigația spre fapte relevante pentru natura problemei cercetate și totodată semnificative pentru conceptualizare. Îmbogățirea reciprocă a perspectivelor disciplinare Perspectiva sociologică a potențat și îmbogățit propria optică a medicilor, economiștilor, esteticienilor, folcloriștilor, juriștilor etc. Astfel, o atentă examinare a monografiilor publicate va depista în rapoartele detaliate de cercetare, alcătuite de diferiți specialiști, preocupări inedite pentru reprezentanții respectivelor discipline. De pildă, personalități de frunte ale antropologiei, esteticii și folcloristicii, cum sunt Fr. Rainer
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
al XIX-lea la originea renașterii lingvistice și culturale de care apoi elitele locale s-au folosit pentru a-și justifica proiectul național. Plamenatz amintește aici de cehi care s-au grăbit să folosească în acest scop materiale realizate de folcloriști și filologi germani. În ceea ce-l privește pe Miroslav Hroch, acesta va elabora un calendar de aplicare a acestui mecanism de afirmare a națiunilor tîrzii.252 În prealabil, Hroch amintește că o conștiință națională se dezvoltă în mod inegal, în funcție de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
după 1711 și condus pînă în 1852 de un prinț-episcop asistat de un guvernator laic.257 Cea de-a doua manifestare religioasă a devenit evidentă abia după 1750 și, în multe privințe a contribuit la regenerarea culturilor subjugate, alăturîndu-se eforturilor folcloriștilor și lingviștilor în țările Europei Centrale sau în regiunile celtice. În țările balcanice însă acest merit revine mai ales clericilor. Limba bulgară, de exemplu, va fi codificată și transpusă în formă literară după 1762, la inițiativa unui călugăr de la muntele
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
pierderea piețelor coloniale, cu scăderea competitivității industriale, apoi, după 1880 cu afluxul spre orașe al viticultorilor ruinați de filoxera. Burghezia catalană se va ralia atunci protecționismului vamal, opus liberschimbismu-lui guvernului de la Madrid. Încetînd să-i mai considere niște visători pe folcloriștii care reînnodaseră în 1859 tradiția Jocurilor florale, ea va întemeia în 1879 Diari Català, va adera la doctrinele federaliste ale lui Valentin Almirall, și va crea în 1887 Lliga apoi, în 1901, Lliga catalanista prin care se cerea autonomie internă
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
, Ion al lui Gheorghe (1.XI.1836, Horodnic de Jos, j. Suceava - 22.X.1916, Cernăuți), folclorist și istoric literar. Era al optulea din cei zece copii ai țăranilor înstăriți Ana și Gheorghe Sbiera. Învață un an acasă, continuă la școala primară de limbă germană din Rădăuți, iar ultima clasă o face la Cernăuți, unde va urma
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289526_a_290855]
-
străbate în 1855-1856 satele Horodnic de Jos și Voitinel, de unde adună un mare număr de povești, care aveau să fie tipărite abia peste trei decenii: Povești poporale românești, 1886. Dar valoarea colecției trebuie raportată la momentul întocmirii ei. Deși repovestește, folcloristul nu denaturează expresivitatea limbajului popular și reușește, cu destulă iscusință, să reconstituie atmosfera firească a narațiunii. Culegerea se încheie cu câteva anecdote și un apreciabil număr de ghicitori, apărute, în parte, în revista „Familia”. O contribuție însemnată e adusă de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289526_a_290855]
-
Alexe Procopovici, Doi dascăli bucovineni: I. G. Sbiera și Sextil Pușcariu, LU, 1920, 4-5; Loghin, Ist. lit. Bucov., 99-102; Alexe Procopovici, I. G. Sbiera, Cernăuți, 1936; Nicolae Tcaciuc-Albu, Viața și opera lui Ion Sbiera, Cernăuți, 1936; Nicolae Bot, Activitatea de folclorist a lui I. G. Sbiera, REF, 1967, 1; Bucur, Istoriografia, 201-203; Bârlea, Ist. folc., 124-127; Dicț. lit. 1900, 768-769; George Muntean, Un cărturar bucovinean: Ion G. Sbiera, RL, 1987, 8; Satco-Pânzar, Dicționar, 201-202; Pavel Țugui, I. G. Sbiera, „Glasul Bucovinei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289526_a_290855]
-
, Marcu (30.VI.1882, Vlaho-Clisura, Macedonia - 30.V.1949, București), eseist, critic literar, prozator, poet și folclorist. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie din București, unde i-a avut profesori pe Titu Maiorescu și Nicolae Iorga, care i-au apreciat activitatea de eseist și publicist. Primul volum, De la noi (proză în dialect aromân), i-a apărut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
termen; nu a fost așa. Au trecut câteva decenii de atunci; Între timp, numeroase cărți dedicate mitologiei românești au intrat În biblioteci, iar după 1989 mai multe titluri importante din bibliografia canonică a antropologiei culturale au fost traduse și publicate. Folcloriștii autohtoni au realizat câteva dicționare referitoare la figurile mitologice, datinile și sărbătorile populare, iar unele dicționare de sociologie și o traducere a unui dicționar de antropologie ar putea oferi informații despre teoriile și conceptele folosite În acest domeniu. Peisajul este
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Von Hendy, 2002 etc.). În felul acesta, mitul a fost Întotdeauna gândit În antiteză cu ceva sau ca reziduu al ceva; el a fost, pe rând: a) o transformare fantezistă a unor evenimente istorice reale (de la Evhemerus la istoricii și folcloriștii moderni); b) un limbaj „poetic” prin care sunt exprimate cunoștințe despre lumea fizică și socială (de la Theagenes din Regium și Lucretius la Lang, Tylor, Frazer); c) o alegorie prin care sunt prezentate valori morale (de la Diodor din Sicilia și Denis
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
din mit sunt bine individualizați, prin prezentarea exactă a familiei din care provin și a poziției lor sociale. O privire atentă asupra acestor serii de opoziții arată că ele nu se regăsesc În toate tipurile de narațiuni studiate de antropologi, folcloriști sau istorici ai religiilor. Astfel, legendele prezintă și ele Întâmplări care conduc la schimbări radicale În ordinea cosmosului. Epopeile sunt construite prin acțiuni complicate și au eroi cu un statut social și cu o ascendență eroică detailate pe larg. În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mitului: contextul performării, atitudinea colectivității, comportamentele audienței. Rolul social și atitudinea față de mit Încă de la Platon, mitul, În accepția sa de povestire fictivă, a fost Învestit cu funcții sociale. Niciunul dintre interpreții mitului, fie ei teologi, istorici ai religiilor, literați, folcloriști sau sociologi și antropologi nu a negat vreodată legătura dintre mit și corpusul social. Mitul servește afirmării relațiilor cu divinitatea, creării de modele de comportament exemplare, explicării fenomenelor Înconjurătoare, eliberării de pulsiunile instinctive dăunătoare, perpetuării tradițiilor, justificării ordinii și instituțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
legendă” (J. Fontenrose, 1959, p. 434). Această afirmație a unuia dintre cei mai reputați cercetători ai universului ritual pornește de la o constatare și conduce la o declarație de principii. Într-adevăr, atât etnografii care au investigat societățile non-moderne, cât și folcloriștii preocupați de enclavele ce păstrau urmele unor culturi tradiționale sau savanții care au descifrat misterele societăților antice au observat că, În majoritatea zdrobitoare a cazurilor, cele două forme culturale sunt strâns legate. Natura acestei legături este, firește, deosebit de complexă: În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
un mod atât de regulat, Încât a ajuns să fie considerată un comportament așteptat sau o parte din protocolul social. Altfel spus, obicieurile reprezintă modul tradițional și așteptat de a face anumite lucruri” (R. Sweterlitsch, 1997, vol. I, p. 168). Folcloriștii, care folosesc intens acest concept, disting mai multe clase de obiceiuri, asociate ciclurilor vieții, ciclurilor anotimpurilor, evenimentelor deosebite din viața comunității etc. În schimb, antropologii evită acest termen, nu numai pentru că pare a fi un concept asociat exclusiv enclavelor arhaice
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
XIX-lea a proiectat magia În epocile arhaice și a considerat aparițiile ei contemporane drept dovada unei Întoarceri regresive la perioade „Întunecate” ale umanității. În consecință, manifestările magice specifice societăților „moderne” au constituit multă vreme numai obiectul unor cercetări datorate folcloriștilor (preocupați să arhiveze și să constate perpetuarea formelor culturale „arhaice”), psihologilor, juriștilor și/sau criminaliștilor (preocupați să vindece și/sau elimine acest fenomen din modernitate) sau au fost subiectul unor relatări „colorate” din mass-media (W. De Blécourt, 1999). În ultimele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Meșterului Manole, precum și de alte producții folclorice și texte mitologice, asocia sacrificiile prilejuite de construcțiile cu o semnificație aparte În plan religios sau politic cu concepțiile arhaice despre transferul de viață de la om la natură sau creații culturale - 1943, 1995), folcloristul român consideră că practicile asociate „vânzătorilor de umbre” sunt raționalizări tardive ale unor sacrificii umane primordiale. Datina amintită implică luarea, cu o sfoară, a măsurii umbrei unui om, pe ascuns, „vânzarea” acestei măsuri constructorilor și apoi Îngroparea măsurii la temelia
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În societate, În conformitate cu noul statut), care devine efectul stării inițiale. În felul acesta, elementele rituale nu au sens și nu devin inteligibile decât prin raportarea la secvența anterioară, care le determină și explică. Pe urmele lui Van Gennep, numeroși etnografi, folcloriști, antropologi și istorici ai religiilor au descris și interpretat rituri de trecere din toate epocile și culturile planetei. Atrase de varietatea riturilor și bogăția simbolurilor puse În mișcare În timpul intervalului intermediar, cele mai multe studii s-au concentrat asupra proceselor prin care
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
b) un alt grup privește mitul ca o subspecie oarecare a folclorului: această linie de cercetare, inițiată de B.P. Hasdeu, este continuată de L. Șăineanu (1895, p. 61), a cărui formulă, „mitul este un basm individualizat”, a inspirat considerațiile unor folcloriști precum Al.I. Amzulescu (1986) sau O. Bârlea (1981). Acest grup consideră miturile ca motive folclorice (sau ca transformări ale unor motive folclorice). Identificarea fondului mitic autohton a fundamentat numeroase studii și tot atât de multe polemici. Dincolo de diferențele de metodă, câmp
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
, George (17.XI.1932, Bilca, j. Suceava - 1.VI.2004, București), critic, istoric literar și folclorist. Este fiul Varvarei (n. Tărâță) și al lui Atanasie Muntean, țărani. A făcut școala primară și gimnaziul în satul natal, o clasă la Școala Normală din Siret (1946-1947) și apoi Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți (1947-1953). În 1953 a fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288284_a_289613]
-
în „Albina” (1954) cu folclor și articole de folcloristică. Editorial, este prezent în 1959 cu Folclor din Suceava, prima culegere de după război ce cuprinde versuri populare inedite, provenind de la o singură sursă, mama sa. Dubla formație, de critic literar și folclorist, se relevă în studiile din volumele Cercetări literare (1969) și Interpretări și repere (1982). Chiar în cea de-a doua carte, în care mai numeroase sunt textele despre creația populară (Contemporaneizare și statornicie în folclor, Cântecul popular de dragoste, Doina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288284_a_289613]
-
, Mircea (1.X.1939, Voinești, j. Iași), folclorist. Este fiul Ecaterinei (n. Panu) și al lui Constantin Fotea, meseriaș. După studii universitare la Facultatea de Filologie a Universității din Iași (1958-1963), devine asistent la Institutul Pedagogic (1963-1969), trecând ca asistent la Facultatea de Filologie din Iași, unde în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287074_a_288403]