1,302 matches
-
temporală ("Crista temporalis") care coboară pe fața medială a procesului coronoidian de la vârful lui până la un punct aflat posterior de ultimul molar. Pe creasta temporală se inserează mușchiul temporal ("Musculus temporalis"). Posterior de ultimul molar se află o depresine rugoasă - fosa retromolară ("Fossa retromolaris"), mărginită medial de porțiunea inferioară a crestei temporale și lateral de linia oblică. Porțiunea orizontală infero-anterioară a fosei retromolare este numită triunghiul retromolar ("Trigonum retromolare"). În interiorul triunghiul retromolar se află o creastă - creasta buccinatorului ("Crista buccinatoria") ce
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
molar. Pe creasta temporală se inserează mușchiul temporal ("Musculus temporalis"). Posterior de ultimul molar se află o depresine rugoasă - fosa retromolară ("Fossa retromolaris"), mărginită medial de porțiunea inferioară a crestei temporale și lateral de linia oblică. Porțiunea orizontală infero-anterioară a fosei retromolare este numită triunghiul retromolar ("Trigonum retromolare"). În interiorul triunghiul retromolar se află o creastă - creasta buccinatorului ("Crista buccinatoria") ce se extinde de la baza procesului coronoidian a mandibulei până la un punct aflat posterior de ultimul molar; unii autori consideră creasta buccinatorului
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
brachialis") și mușchiul flexor superficial al degetelor ("Musculus flexor digitorum superficialis"). Înăuntru (medial) vine în raport cu mușchiul flexor radial al carpului ("Musculus flexor carpi radialis"). Marginea lui laterală delimitează cu mușchiul brahioradial ("Musculus brachioradialis") un spațiu triunghiular, cu baza superioară, numit fosa cubitală ("Fossa cubitalis" sau "Fossa cubiti") în care se găsesc mușchiul biceps brahial ("Musculus biceps brachii"), mușchiul brahial ("Musculus brachialis"), nervul radial ("Nervus radialis") și artera brahială ("Arteria brachialis"); artera brahială se află între bicepsul brahial și rotundul pronator și
Mușchiul rotund pronator () [Corola-website/Science/325662_a_326991]
-
anterioară, infratemporală și orbitară) și trei margini (anterioară, posterioară și inferioară) Fața anterioară ("Facies anterior") este ușor concavă și situată anterolateral. Ea prezintă: Fața posterioară sau infratemporală ("Facies infratemporalis") este concavă și rugoasă și privește posterolateral formând peretele anterior al fosei infratemporală ("Fossa infratemporalis"). Esre separată de fața anterioară prin procesul zigomatic. În partea inferioară ea se articulează cu osul palatin și cu procesul pterigoid. Pe fața posterioară se află : Procesul zigomatic al maxilei (apofiza zigomatică a maxilarului) este o proeminență
Maxilă () [Corola-website/Science/325135_a_326464]
-
la sugar, apare o dată cu dentiția și involuează la edentați. Procesul alveolar al maxilei prezintă cavitățile de recepție pentru rădăcinile dinților, numite alveole dentare ("Alveoli dentales"). Maxila ia parte la formarea a trei cavității: Parțial ia parte la formarea a două fose: infratemporală și pterigopalatină, și a două fisuri: orbitară inferioară și pterigomaxilară. Maxila are articulații cu 9 oase: Victor Papilian. Anatomia omului. Ediția a XII-a. 2006
Maxilă () [Corola-website/Science/325135_a_326464]
-
("Fissura orbitalis inferior") este o fisură situată între peretele inferior și cel lateral al orbitei prin care orbita comunică cu fosa infratemporală (lateral) și cu fosa pterigopalatină (medial). Este delimitată de marginea inferioară a feței orbitare a aripei mari a sfenoidului și marginea posterioară a feței orbitare a maxilei. Prin fisura orbitară inferioară trec înspre orbită nervul maxilar și artera suborbitară
Fisura orbitară inferioară () [Corola-website/Science/325208_a_326537]
-
("Fissura orbitalis inferior") este o fisură situată între peretele inferior și cel lateral al orbitei prin care orbita comunică cu fosa infratemporală (lateral) și cu fosa pterigopalatină (medial). Este delimitată de marginea inferioară a feței orbitare a aripei mari a sfenoidului și marginea posterioară a feței orbitare a maxilei. Prin fisura orbitară inferioară trec înspre orbită nervul maxilar și artera suborbitară. Victor Papilian. Anatomia omului. Ediția
Fisura orbitară inferioară () [Corola-website/Science/325208_a_326537]
-
orbitalis"), sfenoidal ("Processus sphenoidalis"), piramidal ("Processus pyramidalis") și o scobitură sfenopalatină ("Incisura sphenopalatina") aflată între procesul orbitar și procesul sfenoidal. Acesta participă la formarea peretelui lateral și a planșeului cavității nazale, a planșeului orbitei, 1/3 posterioare a palatului dur, fosei pterigopalatine și fosei pterigoide și a fisurei orbitare inferiore. Se articulează cu osul etmoid, sfenoid, vomer, maxila, cornetul inferior, palatinul de partea opusă. Lama orizontală ("Lamina horisontalis") formează treimea posterioară a palatului osos. Este patrulateră și are două fețe (superioară
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
sphenoidalis"), piramidal ("Processus pyramidalis") și o scobitură sfenopalatină ("Incisura sphenopalatina") aflată între procesul orbitar și procesul sfenoidal. Acesta participă la formarea peretelui lateral și a planșeului cavității nazale, a planșeului orbitei, 1/3 posterioare a palatului dur, fosei pterigopalatine și fosei pterigoide și a fisurei orbitare inferiore. Se articulează cu osul etmoid, sfenoid, vomer, maxila, cornetul inferior, palatinul de partea opusă. Lama orizontală ("Lamina horisontalis") formează treimea posterioară a palatului osos. Este patrulateră și are două fețe (superioară - nazală și inferioară
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
adâncă între procesele orbitar și sfenoidal ale osului palatin. Ea este acoperită de corpul sfenoidului și transformată astfel, în gaura sfenopalatină ("Foramen sphenopalatinum") prin care trec artera și vena sfenopalatină și ramuri nervoase nazale din ganglionul sfenopalatin. Această gaură conectează fosa pterigopalatină cu partea posterioară a meatului superior. Procesul piramidal ("Processus pyramidalis") este o apofiză situată la partea inferioară a osului palatin, la locul de unire al lamei orizontale cu lama perpendiculară. Procesul piramidal se îndreaptă înapoi și lateral, pătrunzând în
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
situată la partea inferioară a osului palatin, la locul de unire al lamei orizontale cu lama perpendiculară. Procesul piramidal se îndreaptă înapoi și lateral, pătrunzând în incizura pterigoidă dintre cele două lame (laterală și medială) ale procesului pterigoid, completând astfel fosa pterigoidă. Procesul piramidal este străbătut vertical de două canale palatine mici ("Canales palatini minores"). Aceste canale se deschid pe fața inferioară a procesului piramidal, lângă unirea lui cu lama orizontală, prin două găuri palatine mici ("Foramina palatina minora"), care sunt
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
ul ("") este un os nepereche, situat în planul median, întins între corpul osului sfenoid și podeaua foselor nazale și formează partea postero-inferioară a septului nazal. Are forma unei lame osoase trapezoidale asemănându-se cu un fier de plug. Prezintă 2 fețe (dreapta, stânga) și 4 margini (superioară, inferioară, anterioară, posterioară). Se articulează cu osul etmoid (lama perpendiculară
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
maxile, ambele oase palatine și cu cartilajul septului nazal. Partea cuneiformă a vomerului ("Pars cuneiformis vomeris") este porțiune anterioară a vomerului, de formă unui ic. Fețele vomerului (dreaptă, respectiv stângă) sunt netede și participă la formarea peretelui medial (septal) al foselor nazale. Pe ambele fețe se află șanțuri vasculare și nervoase; unul din aceste șanțuri, mai proeminent poartă numele de șanțul vomerului ("Sulcus vomeris") cu direcție în jos și înainte și în care se află nervul nazopalatin ("Nervus nasopalatinus") și vasele
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
și vasele sangvine care îl însoțesc. Marginea posterioară a vomerului se numește creasta choanală ("Crista choanalis vomeris") și este ușor concavă, subțire, și nearticulară; ea privește în jos spre faringe, este situată postero-inferiar și participă la delimitarea orificiilor posterioare ale foselor nazale (a choanelor). Marginea inferioară a vomerului se articulează cu creasta nazală ("Crista nasalis") mediană a maxilei și osului palatin de pe planșeul cavității nazale. Marginea anterioară a vomerului este cea mai lungă margine, oblică în jos și înainte, se articulează
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
Iordan al II-lea (d. 19 decembrie 1127), membru al familiei normande Drengot, a fose senior a fost senior de Nocera din mai 1109, iar din iunie 1120 principe de Capua. Iordan a fost cel de al treilea fiu al principelui Iordan I de Capua cu principesa Gaitelgrima de Salerno, fiic[ a principelui Guaimar al
Iordan al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328135_a_329464]
-
mare de 10000. În majoritatea cazurilor, infestația este redusă, cu mai puțin de 100 viermi, și rămâne "asimptomatică". Ea se traduce uneori prin semne nespecifice cum ar fi tulburări minore ale tranzitului intestinal, dureri abdominale nesistematizate sau localizate la nivelul fosei iliace drepte. Această formă se întâlnește în climatul temperat (Europa). În infestări medii (moderate) sau în cazul în care numărul de viermi este aproximativ 100-200, pacienții se plâng de tulburări digestive cum ar fi durerile abdominale joase (mai ales în
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
iliace drepte. Această formă se întâlnește în climatul temperat (Europa). În infestări medii (moderate) sau în cazul în care numărul de viermi este aproximativ 100-200, pacienții se plâng de tulburări digestive cum ar fi durerile abdominale joase (mai ales în fosa iliacă dreaptă) sau epigastrice, diaree, uneori apoasă, rareori sangvinolentă sau cu o mare cantitate de mucus, greață, vomă, flatulență cu balonării intestinale, constipație. S-ar putea să existe cefalee, astenie și o pierdere în greutate. La copii, se poate observa
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
perforație intestinală sau o hemoragie digestivă superioară de origine duodenală. Adesea sunt prezente în același timp infestarea cu tricocefali și ascaride ("Ascaris lumbricoides") sau cu anchilostomi ("Ancylostoma duodenale"), care se manifestă printr-o formă moderată de boală: dureri în epigastru, fosa iliacă dreaptă, vomă, flatulență cu balonării intestinale, anorexie, pierdere în greutate. În infecția concomitentă cu tricocefali și entamibe ("Entamoeba histolytica"), balantidii ("Balantidium coli") sau shigele ("Shigella"), tabloul clinic este sever, manifestându-se prin sindromul dizenteric. Diagnosticul infecției cu tricocefali este
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
stații speciale. Molima de holeră din 1990 a fost cauzată de o proastă păstrare a igienei și, pentru aceasta, guvernele multor țări au întreprins campanii pentru construcția latrinelor. Latrinele sunt alcătuite dintr-o construcție exterioară în general din lemn, o fosă septică săpată în pământ, care poate avea pereții cimentați sau nu, o platformă din lemn sau ciment pe care se așează closetul sau în care se perforează o gaură. O latrină sau hazna este un tip de grup sanitar ce
Latrină () [Corola-website/Science/327139_a_328468]
-
cu un bărbat care nu deține un asemenea grup sanitar. Latrinele sunt contraindicate în următoarele cazuri: În fermentarea excrețiilor se produce dioxid de carbon și metan și uneori monoxid de carbon care este foarte toxic și care se acumulează în fosa septică. În cazul golirii și igienizării fosei septice trebuie să se lucreze în echipă și ca muncitorii să se protejeze cu măști pentru că monoxidul de carbon produce amețeală, leșin și duce în mod rapid la moarte.
Latrină () [Corola-website/Science/327139_a_328468]
-
asemenea grup sanitar. Latrinele sunt contraindicate în următoarele cazuri: În fermentarea excrețiilor se produce dioxid de carbon și metan și uneori monoxid de carbon care este foarte toxic și care se acumulează în fosa septică. În cazul golirii și igienizării fosei septice trebuie să se lucreze în echipă și ca muncitorii să se protejeze cu măști pentru că monoxidul de carbon produce amețeală, leșin și duce în mod rapid la moarte.
Latrină () [Corola-website/Science/327139_a_328468]
-
mature și imature ale helminților sensibili. În unele cazuri, diagnosticul poate fi o descoperire histologică cu ocazia examenului pieselor anatomice, mai ales în timpul intervențiilor pe apendice, epiploon, mucoasa intestinului subțire, un abces perianal, organele genitale feminine sau excepțional plămân, esofag, fosele nazale. Depistarea ouălor de oxiuri rămâne totuși cel mai bun examen diagnostic. Metoda coproparazitologică clasică de depistare a ouălor (examen direct, în strat gros, etc.) este inutilă, deoarece ouăle localizate în pliurile anale sunt evidențiate cel mai eficient prin metoda
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
alimente în putrefacție, mai rar în răni. Larvele sunt necrofagi primari. Larva matură este vermiformă și dens spinulosă. Cefaloscheletul larvar are coarne dorsale bifurcate. În contrast cu larvele muștelor califoride, spiraculii (=orificiile respiratoare) caudali ai larvei sarcofagide sunt ascunși, retrași într-o fosă adânca și în plus au și benzi de spicule situate pe corp. Larvele muștelor "Sarcophaga" sunt practic imposibil de distins de cele ale speciilor "Wohlfahrtia". Dezvoltarea larvară în vreme caldă durează doar 3-4 zile, după care larvele se îngropa în
Sarcophaga () [Corola-website/Science/328809_a_330138]
-
a humerusului prezintă capul humerusului (care se articulează cu cavitatea glenoidă a scapulei) și corpul humerusului. Extremitatea distală, numită și condil humeral, prezintă două suprafețe articulare: trohleea humerusului (medial) și capitulul humerusului (lateral) separate de un șanț intermediar și trei fose: coronoidă, radială, olecraniană. Sunt împărțiți în mușchii regiunii anterioare și mușchii regiunii posterioare. Mușchii regiunii anterioare sunt inervați de nervul musculocutan și sunt următorii: Mușchii regiunii posterioare a brațului sunt inervați de nervul radial și sunt următorii: În structura brațului
Braț (anatomie) () [Corola-website/Science/328867_a_330196]
-
cauzate , în special de ciumă, dezvoltarea sistemelor de canalizare a devenit o prioritate în marile orașe europene la începutul secolului al XIX-lea. În Evul Mediu cunoștințele acumulate în perioada antichității par uitate, iar castelele și palatele sunt dotate cu fose septice amplasate la nivele inferioare sau deversări directe ale apei uzate în șanțurile de apărare. În anul 1183 în timpul unei diete, la Palatul Erfurt, organizată de către Frederic I al Sfântului Imperiu Roman, podeaua de lemn a încăperii în care se
Canalizare menajeră () [Corola-website/Science/330966_a_332295]