1,322 matches
-
genuri și opt specii noi, iar în monografia din 1977 Ciobanu a descris 26 de familii, 44 de genuri și 69 de specii de pești fosili, din care 29 noi. Înafară de pești, în zona Piatra Neamț s-au mai descoperit fosile de crabi și alte crustacee înrudite, fosile de broaște țestoase precum și fosile aviare. Cercetările paleontologice au început în zona orașului Piatra Neamț din 1883, nume precum Leon Cosmovici (sec. XIX), Mircea Paucă, biologul Mihai Ciobanu (a doua jumătate a sec. XX
Locul fosilifer Pietricica () [Corola-website/Science/327705_a_329034]
-
monografia din 1977 Ciobanu a descris 26 de familii, 44 de genuri și 69 de specii de pești fosili, din care 29 noi. Înafară de pești, în zona Piatra Neamț s-au mai descoperit fosile de crabi și alte crustacee înrudite, fosile de broaște țestoase precum și fosile aviare. Cercetările paleontologice au început în zona orașului Piatra Neamț din 1883, nume precum Leon Cosmovici (sec. XIX), Mircea Paucă, biologul Mihai Ciobanu (a doua jumătate a sec. XX) fiind strâns legate de descoperirile făcute aici
Locul fosilifer Pietricica () [Corola-website/Science/327705_a_329034]
-
descris 26 de familii, 44 de genuri și 69 de specii de pești fosili, din care 29 noi. Înafară de pești, în zona Piatra Neamț s-au mai descoperit fosile de crabi și alte crustacee înrudite, fosile de broaște țestoase precum și fosile aviare. Cercetările paleontologice au început în zona orașului Piatra Neamț din 1883, nume precum Leon Cosmovici (sec. XIX), Mircea Paucă, biologul Mihai Ciobanu (a doua jumătate a sec. XX) fiind strâns legate de descoperirile făcute aici. S-au publicat monografii precum
Locul fosilifer Pietricica () [Corola-website/Science/327705_a_329034]
-
în Moldova la Gura Humorului (aici s-a găsit de exemplu un pește de 1,8 m de către paleontologul Th. Brustur), în Muntenia lângă Câmpulung (număr de specii mai restrâns, situație însă mai complexă deoarece aici s-ai găsit și fosile de arbori, precum și amprente fosilizate de fulgi și pene ale unor păsări)
Locul fosilifer Pietricica () [Corola-website/Science/327705_a_329034]
-
2500 ani, pentru vânătoarea de iepuri de câmp, astfel obținându-se subspecia "Mustela putorius furo". Dihorul primordial a fost "Mustela stromeri" care a apărut în perioada villafranchiană târzie. "Mustela stromeri" este considerabil mai mic decât dihorul actual. Cele mai vechi fosile ale dihorului actual datează din Pleistocenul Mijlociu și au fost descoperite în Germania, Marea Britanie și Franța. Rudele mai apropiate dihorului actual au fost dihorul de stepă și dihorul cu picioare negre. Dihorul european s-a desprins din dihorul de stepă
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]
-
anterioară scurtă, cu cu 4-8 spini și una posterioară lungă cu 1 spin și 17-44 raze moi. Înaintea înotătoarei anale sunt doi spini izolați liberi. Înotătoarele ventrale, așezate sub cele pectorale, sunt rudimentare sau lipsesc. Dinții sunt mici sau lipsesc. Fosilele au fost găsite din Eocen. le au o mare importanță economică. Familia cuprinde aproximativ 148 de specii și 32 genuri. Pe litoralului românesc al Mării Negre trăiesc 2 specii: stavridul negru ("Trachurus trachurus") și stavridul mediteranean ("Trachurus mediterraneus"). Carangidele cuprind pești
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]
-
în regiunea centrală din vestul oceanului Pacific. Familia cuprinde aproximativ 148 de specii și 32 genuri. Patru subfamilii sunt recunoscute provizoriu ca urmare a unui studiu amplu făcut în 1984 de W. F. Smith-Vaniz (care le-a catalogat ca triburi). Fosilele datează din eocenul inferior. Pe litoralului românesc al Mării Negre trăiește un singur gen și 2 specii:
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]
-
fost observate atât în natură cât și în condiții de laborator. Există cazuri cunoscute de formare a unor noi specii. Procese de speciație au fost observate direct în natură. Pentru a obține informații despre istoria evolutivă a vieții, paleontologii analizează fosilele. Gradul de înrudire între speciile moderne poate fi stabilit prin compararea structurii lor, a genelor, dezvoltarea embrionilor (embriogeneza). Surse suplimentare de informații despre evoluție: tiparele de distribuție geografică a animalelor și a plantelor (biogeografie). Toate aceste date se încadrează într-
Dovada evoluției () [Corola-website/Science/330755_a_332084]
-
designul defectuos al multor organisme (printre care și omul). Michael John Denton este un biochimist britanico-australian care se descrie ca un evoluționist și care a respins creaționismul biblic. În cartea sa a prezentat o critică sistematică a neodarwinismului, de la paleontologie, fosile, omologie, biologie moleculară, genetică și biochimie și a susținut că există în natură dovezi privind designul inteligent. De la apariția cărții în 1985, Denton și-a schimbat multe dintre opiniile sale cu privire la evoluție, însă el încă mai crede că existența vieții
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
și prin urmare evoluția nu ar fi științifică. Totuși, evoluția este considerată falsificabilă deoarece ea conduce la predicții care, dacă ar fi contrazise de dovezi, ar falsifica evoluția. Diferite feluri de dovezi ar putea falsifica evoluția, cum ar fi: dacă fosilele nu ar prezenta nicio schimbare de-a lungul vremii, o confirmare a ideii că mutațiile nu s-ar putea acumula, sau observații conform cărora organisme sunt create în mod supranatural sau în mod spontan. Multe din ideile și aserțiunile lui
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
răspuns la critica privind lipsa de falsificabilitate, au fost propuse numeroase feluri în care evoluția ar putea fi falsificată. J. B. S. Haldane, întrebat fiind ce fel de dovezi ipotetice ar putea demonstra că evoluția ar fi falsă a răspuns: „fosile de iepure din precambrian”. Numeroase alte feluri ipotetice au fost propuse. De exemplu, faptul că oamenii au cu o pereche de cromozomi mai puțin decât hominidele a oferit o ipoteză testabilă privitoare la fuziunea sau ruperea cromozomilor strămoșului comun. Ipoteza
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
și cimpanzeii au în comun un mare procentaj de ADN (între 95% și 99,4%, funcție de modul de a măsura). De asemenea, evoluția cimpanzeilor și a oamenilor dintr-un strămoș comun prezice un strămoș comun recent (la scară geologică). Numeroase fosile intermediare au fost descoperite de atunci. Deci, evoluția omului a trecut mai multe teste de falsificare. O teză similară este aceea că selecția naturală ar fi o tautologie. Concret, s-a argumentat că fraza „supraviețuirea celui mai bine adaptat” ar
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
mod trivial. În mod similar s-a argumentat că teoria evoluționară ar fi un cerc vicios (argument circular), deoarece dovezile sunt interpretate ca susținând evoluția, iar evoluția este necesară pentru a interpreta dovezile. De exemplu, straturile geologice sunt datate prin fosilele care apar în ele, iar fosilele sunt datate conform straturilor. Totuși, de cele mai multe ori, straturile nu sunt datate prin fosilele lor, ci prin poziția lor relativă la alte straturi și prin datare radiometrică, iar cele mai multe straturi fuseseră datate dinaintea formulării
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
a argumentat că teoria evoluționară ar fi un cerc vicios (argument circular), deoarece dovezile sunt interpretate ca susținând evoluția, iar evoluția este necesară pentru a interpreta dovezile. De exemplu, straturile geologice sunt datate prin fosilele care apar în ele, iar fosilele sunt datate conform straturilor. Totuși, de cele mai multe ori, straturile nu sunt datate prin fosilele lor, ci prin poziția lor relativă la alte straturi și prin datare radiometrică, iar cele mai multe straturi fuseseră datate dinaintea formulării teoriei evoluției. În cartea sa din
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
sunt interpretate ca susținând evoluția, iar evoluția este necesară pentru a interpreta dovezile. De exemplu, straturile geologice sunt datate prin fosilele care apar în ele, iar fosilele sunt datate conform straturilor. Totuși, de cele mai multe ori, straturile nu sunt datate prin fosilele lor, ci prin poziția lor relativă la alte straturi și prin datare radiometrică, iar cele mai multe straturi fuseseră datate dinaintea formulării teoriei evoluției. În cartea sa din 1982, "Abusing Science: The Case Against Creationism", filosoful științei Philip Kitcher se referă în
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
Sphyraenidae" era inclusă în ordinul mugiliforme ("Mugiliformes"). Într-un studiu critic al relațiilor scombroidelol în 1986, G. D. Johnson a concluzionat că "Sphyraena" este grupul-soră primitiv al scombroidelor rămase și a inclus familie "Sphyraenidae" în subordinul "Scombroidei" . Sfirenidele au lăsat fosile din terțiarul inferior și eocenului inferior. După FishBase familie sfirenide ("Sphyraenidae") cuprinde un singur gen, "Sphyraena", cu 27 de specii: Pe litoralul românesc al Mării Negre se întâlnește o singură specie: "Sphyraena sphyraena" (Linnaeus, 1758) = Luci
Sfirenide () [Corola-website/Science/330854_a_332183]
-
crustacee și calmari. Nu au importanța economică. Unele specii sunt adesea prinse ca o captură accesorie în pescuitul tonilor cu paragatul. Carne este comestibilă dar grasă, cu proprietăți purgative la unele specii. Nu există date statistice privind capturile. Au lăsat fosile din terțiarul inferior și eocenului inferior. După FishBase familie gempilide ("Gempylidae") cuprinde 16 genuri și 24 specii:
Gempilide () [Corola-website/Science/330873_a_332202]
-
Se ridica noaptea aproape de suprafața apei și mai multe specii sunt obiectul unui pescuit local comercial cu paragatele și traulul. Carnea lor este foarte gustoasă, dar puțin abundentă. Sunt comercializați mai ales în stare proaspătă, sărați sau congelați. Au lăsat fosile din terțiarul inferior și eocenului inferior. Familie trihiuride cuprinde 3 subfamilii, 10 genuri și 44 specii :
Trihiuride () [Corola-website/Science/330883_a_332212]
-
cu harpoane. Captura totală de istioforide raportată în zona de pescuit 31 (partea centrală din vestul Oceanului Atlantic) a fost în 1997 de 1930 t (numai pescuitul comercial). În Atlantic și Marea Mediterană în 1977 au fost capturate 4000 t Au lăsat fosile din cretaceul superior. Familia cuprinde 5 genuri și 11 specii :
Istioforide () [Corola-website/Science/330899_a_332228]
-
contemporană prin intermediul expoziției tehnologiei expoziționale moderne a devenit posibilă fără distrugerea structurilor istorice din clădire. La etajul superior ("Hochparterre") pot fi văzute pietre prețioase, minerale (unele cu origine în colecțiile vechi renascentiste) și meteoriți (cea mai mare colecție din lume), fosile rare, împreună cu lucrări de artă preistorică: "Venus din Willendorf", scheletul de "Diplodocus", un cristal uriaș de topaz cântârind 117 kg și un număr mare de pietre geme pe care Maria Theresia le-a făcut cadou soțului ei. Primul etaj prezintă
Muzeul de Istorie Naturală din Viena () [Corola-website/Science/328609_a_329938]
-
Râul Doamnei. În prezent arealul este limitat numai la o porțiune de 1 km din cursul superior al râului Vâlsan în amonte de satul Brădetu și există pericolul dispariției sale. Este o specie endemică apelor din România. le este o fosilă vie având o vechime de peste 65 de milioane de ani, fiind contemporan cu ultimii dinozauri. Este considerat cel mai rar pește din Europa și, după unele estimări, chiar din lume. A fost descoperit în august 1956 de Nicolae Stoica, student
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
le (Pipidae), numite și broaște fără limbă, este o familie de broaște acvatice lipsite de limbă răspândite în Africa la sud de Sahara și America de Sud tropicală la est de Anzi. Se cunosc 5 genuri și 30-41 de specii. Au lăsat fosile din cretacic (145,5 milioane - 65,5 milioane de ani în urmă) până în prezent. Lungimea adulților este de 2-20 cm. Corpul este turtit dorso-ventral. Au 6-8 vertebre presacrale; coastele prezente și libere la larve (mormoloci), dar contopite cu diapofizele vertebrelor
Pipide () [Corola-website/Science/336962_a_338291]
-
se măsoară o deplasare constantă de circa 1 centimetru pe an a părții estice în raport cu partea vestică. Pe parcursul erelor geologice mai multe portiuni ale depresiunii au fost umplute cu bazine acvatice. În sedimentele unor lacuri din Pleistocen s-au descoperit fosile preistorice de moluște. La finele Paleocenului o limbă de mare a pătruns dinspre Mediterană prin actuala Vale Izreel, ceea ce explică prezența unor mari sedimente de sare gemă, calcar și gips și în Depresiunea tectonică a Iordanului. După ca limba de
Depresiunea tectonică a Iordanului () [Corola-website/Science/331162_a_332491]
-
este un termen care reunește într-o formă abreviată noțiunea de „diversitate geologică, geomorfologică și geografică”. Termenul, introdus în 1993, se dorește a fi un echivalent geologic al biodiversității, iar componentele sale constau din obiecte (roci, minerale, fosile, structuri cu diferite origini), fenomene și procese (de sedimentare, tectonice, vulcanice, de eroziune, de alterare la care se adaugă elemente geomorfologice, inclusiv fenomene exo și endocarstice, peisaj, situri paleontologice, stratigrafice, petrologice și mineralogice) care împreună alcătuiesc știința denumită geologie având
Geodiversitate () [Corola-website/Science/331250_a_332579]
-
găsit deja în secolul al XIX-lea oseminte de marmotă pe marile câmpii ale Europei de Vest (între care în Franța , bazinul parizian inclusiv și mai la vest în Poitou-Charentes) sau mai la nord în Belgia (în Paleoliticul mijlociu potrivit fosilelor din peștera Walou de la Trooz de exemplu) unde primii paleontologi au fost surprinși să descopere că marmota viețuia altădată, pe teritoriul Belgiei de azi, alături de oamenii preistorici, dar și elefantul, rinocerul, hipopotamul, hiena, leul (care nu au supraviețuit astăzi decât
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]