4,760 matches
-
dintre liniile șoselei care nu ducea niciunde, zidurile aproape poliedrice ale casei ruinate, Împestrițată cu ciupiturile de vărsat ale șrapnelelor, fumul incendiului din depărtare, vertical precum o coloană neagră barocă, fără nici un suflu de aer. Toate, Încadrate Într-un vizor fotografic și imprimate pe un negativ de 24 X 36 de milimetri, erau mai curând rodul instinctului decât al calculelor, deși juriul care premiase imaginea subliniase că Întâmplătorul era relativ. Nu-i doar perfecțiune, declarase un membru al comitetului de la Europa
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
o clipă. E sigur că nu te-ai schimbat aproape deloc. Părul cărunt, poate. Și mai multe zbârcituri pe față. Chiar și așa, tot n-am dat ușor de dumneata. Am Întrebat prin multe locuri. Am fost la agențiile dumitale fotografice, pe la reviste. Știam puține despre dumneata, dar, pe măsură ce descopeream câte ceva, aflam că erai un fotograf vestit. Dintre cei mai buni, se spune. Că ai lucrat aproape mereu În războaie, că ai luat multe premii. Că Într-o zi ai lăsat
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
dumneata? Ai distrus-o? Faulques n-a zis nimic. A stat liniștit În Întunericul care desena, ca și prima oară când se ivise, developându-se lent În tăvița cu acid, imaginea lui Olvido pe burtă, În țărână, cu cureaua aparatului fotografic În jurul gâtului, aproape atingându-și fața cu o mână inertă, și pata mică și roșie, firicelul Închis la culoare care Începea să curgă din ureche pe obraz și să se amestece cu altă pată, mai mare și strălucitoare, care se
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
din apropiere, transmitea contururilor anumitor edificii ușoara oscilație care le făcea să pară atât de reale, mult mai mult decât orice cameră foto modernă, perfectă, În stare să capteze fidel scurta clipă autentică - și poate comună - a unei singure secunde fotografice. Lui Olvido Îi plăcuse Întotdeauna acea fotografie, poate fiindcă În ea nu apăreau persoane, ci linii drepte de lumină și siluetele unor clădiri. Victoria armelor de distrugere asupra celor de obstrucție, comentase cândva. Cei zece ani ai Troiei reduși la
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
școală bună. Te obliga să revii asupra ta și-ți oferea un mod de a privi. Un punct de vedere. Filosofii greci aveau dreptate când spuneau că războiul era mama tuturor lucrurilor. Însuși Faulques, când se Înarmase cu un aparat fotografic În tinerețe și Încă Îi mai erau proaspete unele concepte ale studiilor de arhitectură Întrerupte, fusese orbit de transformarea pe care războiul o imprima peisajului, prin logica funcționalistă și problemele localizării și ocultării, ale câmpului de tir, ale unghiurilor moarte
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
bun geometru din epoca lui, având În rezolvarea problemelor o inteligență de inginer care Încă Îi mai impresiona pe specialiști. Umbra florentinului plana peste Întreaga frescă mare și circulară din turn, printre altele fiindcă primul gând de a abandona aparatele fotografice și a picta bătălia bătăliilor i se năzărise lui Faulques În fața tabloului din palatul Uffizi În ziua când Olvido Ferrara și el Înlemniseră În sala, din fericire goală timp de cinci minute, admirând compoziția extraordinară, perspectiva, racursiurile magnifice ale picturii
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fără răspunderi și complexe. Nici nu pozez pentru mari croitori, coperți ori reclame, nici nu fotografiez interioare de lux destinate revistelor pentru doamne snoabe, plictisite de milionari. Sunt o simplă turistă a dezastrului, fericită că este așa, cu un aparat fotografic care Îi servește de pretext ca să se simtă vie, ca atunci când fiece om avea umbra lipită de picioare. Mi-ar fi plăcut să scriu un roman ori să fac un film despre prietenii morți ai unui templier, un samurai Îndrăgostit
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
aceia, rând pe rând, calculând deschiderea diafragmei și Încadrarea, preocupat de contrastul de luminozitate dintre nisip și pieile lor negre, care străluceau de sudoare, pișcate de muște și pe care ieșea În relief albul ochilor Îngroziți ce priveau spre aparatul fotografic. Din cauza umidității, căldura era de nesuportat, așa că Faulques se mișca foarte prudent, studiind bărbații Întinși pe jos, pas cu pas; avea cămașa udă, economisea energie la fiecare gest și se oprea cu gura căscată ca să respire aerul gros și cald
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mediu, Faulques. Începi să nu mai fii un soldat tăcut și slab. N-ai habar, dar te-ai molipsit de virusul care până la urmă nu te va mai lăsa să-ți faci meseria. Într-o zi, ai să ridici aparatul fotografic și, privind prin vizor, n-ai să vezi decât linii, volume și legi cosmice. Sper ca În clipa aceea să nu fiu lângă tine, fiindcă ai să fii insuportabil, un adevărat autist: un arcaș zen, care face mișcări În aer
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Olvido machiată, impecabilă, pozând pe podul din Brooklyn și strălucind În ploaie. Ce incredibil de frumoasă; și fii atent, dacă ești amabil, la adverb. Așa că dă-mi, te rog, ceea ce-i lipsește lumii mele vechi. Dă-mi cruzimea unui aparat fotografic necomplice. Fotografia ca artă e un teren primejdios: epoca noastră preferă imaginea - lucrului, copia - originalului, reprezentarea - realității, aparența - existenței; preferă ca eu, Îmbrăcată de cei mai buni designeri, să fur fraze de la Sasha Stone ori Feuerbach. De aceea te iubesc
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
lume unde singurul zâmbet logic era cel al hârcilor pictate de bătrânii maeștri pe pânze și table din lemn. Și, când cele douăzeci și trei de fotografii fuseseră gata, Înțelesese că era gata și el. Atunci părăsise pentru totdeauna aparatele fotografice, adusese la zi toată pictura pe care o Învățase În tinerețe și căutase locul potrivit. Femeia de pe șalupa cu turiști a ieșit din birou și s-a Îndreptat spre terase, În drum spre parcare. Faulques a observat că se oprise
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fotografii. Pare o chestie de-aia de-a lui Turner, spusese ea atunci. Îți aduci aminte? Dar blestematul ăla de englez a uitat să picteze frigul. Apoi Își Închisese gulerul gecii scurtă și, după ce-și atârnase geanta cu aparatele fotografice pe umăr, Îi zâmbise lui Faulques. Nu va mai fi niciodată alt război ca ăsta, spusese melancolic și surâzând ciudat. Îl sărutase pe obraz, repetase „niciodată” În șoaptă și plecase În urma ostașilor pe când, printre toate siluetele ce păreau suspendate pe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
stacojii care se Încrucișau În acea acuarelă pe care cine știe ce peisagist minuțios o compunea cu grijă pe șevaletul său olimpian. Și când, rebobinând al treilea rollfilm, Faulques se uitase iar la Olvido, văzuse că ea Își scosese În fine aparatul fotografic și, cu spatele la Întreaga scenă, fotografia podul pustiu și distrus În matca râului de culoarea plumbului: drumul nesigur pe care Îl lăsaseră În urmă Între cele două maluri, ca și cum acolo, și nu În bărbații distruși care se retrăgeau de pe dealuri, se
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
gata să iasă din sat, când trecuseră pe lângă complexul polisportiv. Nu se vedea nici un suflet. Dar, pe neașteptate, el avusese o senzație ciudată, și opriseră mașina. Rămăseseră așa, Faulques cu mâinile pe volan, Olvido cu geanta În care erau aparatele fotografice În poală, privindu-se. Apoi, fără să spună vreo vorbă, coborâseră și se duseseră. Nu era nimeni, cu excepția unui copil care Îi privea din depărtare, de lângă un pom uscat. În aer plutea ceva sinistru, În absența sunetelor clădirii din ciment
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
acoperit cu praf: nimeni nu scutura de praf un leș. Numai artistul este cinstit, și-a amintit Faulques. Și și-a zis că poate era adevărat, că fotografia putuse fi cinstită când era ingenuă și imperfectă, la Începuturi, când aparatul fotografic putea să capteze doar obiecte statice și când pe vechile plăci orașele apăreau ca niște scene pustii, unde oamenii și animalele erau trăsături trecătoare, urme imprecise și fantomatice atât de asemănătoare celor din altă fotografie, posterioară, făcută la Hiroshima pe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
O clipă, Faulques se gândise să fotografieze umbra aceea cu margini imprecise, dar renunțase. Chiar atunci, ea zărise pe jos un caiet rupt și decolorat. Un caiet de școală, cu coperți albastre, câteva file rupte, deschis În iarbă. Luase aparatul fotografic, făcuse doi pași Înainte, căutând un cadraj bun, mai făcuse un pas spre stânga și călcase pe mină. Faulques și-a privit mâinile pătate cu vopsea roșie, apoi s-a uitat la pictura murală din jurul său. Formele se schimbau În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a surâs, Împietrit o clipă. Lui Olvido asta Îi și plăcea: să se amuze chiar În momentul plecării, În Încordarea așteptării, pe când verificau, tăcuți, bagajele În odaia oricărui hotel Înainte de a pleca Într-un loc cu probleme. Să verifici aparatele fotografice și rollfilmele, să-ți bagi În buzunare tot ce era necesar, să Îngrămădești În rucsac trusa sanitară, hărțile, apa, blocnotesul, markerele, aspirinele. Ca să iei cu tine numai ce puteai căra și nu te Împiedica la mers, alergat, supraviețuit, Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
făcut poza. Nu? Ca să duci lucrurile Înapoi, În starea lor naturală. Pictorul de război a tăcut. În fața ochilor lui, În tăvița din laborator, apăreau treptat, În stilul liniei subtile a orizontului care se insinua În depărtare, contururile și umbrele imaginii fotografice. E neagră casa unde locuiești acum, și-a amintit. O privise pe Olvido moartă prin vizorul aparatului fotografic, mai Întâi Încețoșat, apoi deslușit, pe măsură ce răsucea de la infinit la 1,6 metri butonul distanței focale. Imaginea din vizor era În culori
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
lui, În tăvița din laborator, apăreau treptat, În stilul liniei subtile a orizontului care se insinua În depărtare, contururile și umbrele imaginii fotografice. E neagră casa unde locuiești acum, și-a amintit. O privise pe Olvido moartă prin vizorul aparatului fotografic, mai Întâi Încețoșat, apoi deslușit, pe măsură ce răsucea de la infinit la 1,6 metri butonul distanței focale. Imaginea din vizor era În culori; dar principala amintire, suprapusă peste toate celelalte, ceea ce păstrau timpul ori memoria lui Faulques (distrusese copia unică de pe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În culori; dar principala amintire, suprapusă peste toate celelalte, ceea ce păstrau timpul ori memoria lui Faulques (distrusese copia unică de pe hârtie, iar negativul zăcea Îngropat sub kilometri de peliculă arhivată), era gama de griuri care se afirmau treptat pe hârtia fotografică, lenta impresionare revelată de procesul chimic sub lumina roșie din laborator. Biluța cercelului de aur pe lobul urechii a fost ultima care s-a ivit sub lichidul din tăviță. Caron era probabil satisfăcut. - Am văzut mina, a spus. Continua să
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
i-a sugerat să caute alte surse de inspirație, pentru că „nu am nici o fotografie, toate sunt falsuri, toate sunt contrafăcute”; Palade a interpretat asta ca pe o posibilă provocare. În cele din urmă, și-a găsit sursele Într-un atelier fotografic de la Casa Scânteii, atelier consacrat fotografilor oficiali ai partidului. Aici, cu amabilitate, i s-au pus la dispoziție câteva clișee cu Nicolae Ceaușescu tânăr. Din cauza grabei, acest tablou este - după Palade - cel mai aproape de ceea ce numește el un eșec artistic
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
cazurile practice prezentate în lucrare pot fi considerate ipotetice; iar orice asemănare cu realitatea poate fi întâmplătoare. Nicio parte din această carte nu poate fi reprodusă sau transmisă în nicio formă sau prin alte metode, electronice sau mecanice, inclusiv copiere fotografică, înregistrarea sau stocarea oricărei informații, fără permisiunea Editurii Economice. Despre autori Victor DRAGOTĂ este profesor universitar doctor la Departamentul de Finanțe din cadrul Academiei de Studii Economice din București. Predă Politici financiare ale întreprinderii, Gestiunea financiară a întreprinderii, Piețe financiare, Analiză
Management financiar Volumul I Diagnosticul financiar al companiei by Victor DRAGOTĂ, Laura OBREJA BRAȘOVEANU, Ingrid-Mihaela DRAGOTĂ () [Corola-publishinghouse/Science/198_a_286]
-
se referă la "pasivitatea" naturaliștilor, înțelegându-i prin aceștia atât pe pozitiviști, cât și pe realiști, pentru că el are mereu în vedere știința și arta deopotrivă: Dacă ar fi putut, naturaliștii s-ar fi transformat cu mare plăcere în aparate fotografice." Spicuim în continuare câteva pasaje concludente din Fețele unui veac (pp. 161-162): În pozitivism "orice veleități constructive se înfrâng programatic." Apoi: "În artă pasivitatea oglinditoare își avea reversul în oroarea de mit, de poveste, de gestul patetic, de transfigurare ireală
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
un loc în lumea textului fotografiilor, "obiectelor analogice"replici vizuale în sine, "còpii"-, muzeelor, colecțiilor, expozițiilor, motive care presupun, toate, etalarea, deplierea imaginilor care înmagazinează fragmente de "real"), poeticianul francez asociază romanului realist și naturalist un model structural corespunzînd dispozitivului fotografic. Orice "încăpere" ajunge să funcționeze ca o cameră sensibilă, de luat vederi, "în toate sensurile cuvîntului", împrumutînd structura (spațiul închis, obiectivul, placa sensibilă metaforă, adesea, pentru procesul privirii și al "înregistrării", obturatorul, sursa luminoasă, traiectul) și cronologia actului fotografic (2
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
dispozitivului fotografic. Orice "încăpere" ajunge să funcționeze ca o cameră sensibilă, de luat vederi, "în toate sensurile cuvîntului", împrumutînd structura (spațiul închis, obiectivul, placa sensibilă metaforă, adesea, pentru procesul privirii și al "înregistrării", obturatorul, sursa luminoasă, traiectul) și cronologia actului fotografic (2). "Privirea" romanescă, pornită din unghiul unui spectator, ori, dimpotrivă, din perspectiva generală omnivizionară, construiește geometriile unor arhitecturi imaginare, pline de semnificații. Însăși fidelitatea de amprentă "fotografică" este rezultatul unei aplicate cuceriri spațiale: metodică "luare în posesie" a spațiului și
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]