1,684 matches
-
atunci când era vie. Ar trebui o herghelie întreagă... - Cât face un măgar în cai putere? întrebă Pârnaie, privind peste capetele lor. - Am belit-o, zise Iadeș, înțelegând rostul socotelii și făcând semn resemnat piticului. Începură să tragă amândoi de bara frântă, dar nu făcură decât să zgâlțâie puțin cabina. Chisăliță privi neajutorat către Pârnaie, dar nu primi decât încurajări, nefolositoare de altminteri. Iadeș se cocoță pe botul mașinii care, cu tablele clăpăuge una peste alta, lăsa să se vadă țevăria ruginită
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
ca ceilalți oameni, altminteri înălțimea l-ar fi scos chiar pe el însuși din sărite. Ar fi avut mâini mari, cu degete scurte și ar fi dănțuit nervos, pe loc, bătătorind pământul sub tălpi. Și ar fi avut o voce frântă, pornită din gât, care s-ar fi auzit până departe. Dar cum Calu nu era nici om, nici cal, păstra câte ceva din fiecare, încât, dintr-o parte, umerii săi păreau un greabăn bolovănos, iar, pe de altă parte, greabănul se
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
locuințele intrate în putrefacție, surpate de ploi și de mușchi, înăbușite de păianjeni, grădinile sălbăticite, intoarse în starea incultă.” „Acest fel de natură primară, e așa de crudă și de încărcată de seve, încât individul cuprins de mari beții cade frânt, adormit.” „Individul simte o amorțire, se vede căzut în tumultoasa mișcare germinativă și la o mireasmă prea tare ori la un sunet mai prelung dorește s’adoarmă sau chiar să moară.” Avem regresiunea în toată cuprinderea: și putrefacția, și fertilitatea
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2394_a_3719]
-
halucinați de strălucirea speranței, călătorul prin școală, aflat la capătul unei cărări, își așază capul în mâini, îndreptându-și cugetul aupra lucrurilor cu adevărat importante și-i cere drumului să nu o greșească. Privind înapoi, găsește o urzeală de linii frînte care ar fi trebuit să fie cercuri, plânsul unui ochi neinventat și imagini esențiale prinse pe iris. Ascultând în urmă, află oameni sau chipuri care îi strigă ori îi șoptesc îndemnul la viață și-i țin deasupra cerul fără nori
C by DORU TURBATU () [Corola-journal/Journalistic/84100_a_85425]
-
Roger, cu botul scăldat în eter, nu-și poate controla saltul și cînd doctorul e la a doua rotație, se izbește de el, vasul îl lovește dureros în picior. Se prăbușesc împreună, prinși în plasa care acum îi acoperă. Bîrnele frînte trosnesc, cad bucăți de tencuială udă. Deasupra lor, peretele nesprijinit începe să se legene. - Cărați-vă de-acolo!, strigă santinela. Dar eforturile de a se îndepărta ale perechii încîlcite în plasă fac peretele să se clatine și mai violent. - Am
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
viața ei. Această riscantă viziune e salvată de calitatea compozițiilor coregrafice, atât cele create pentru Julieta, cât și pentru personajele masculine care o secondează sau evoluează aparte. Scriitura lui Edward Clug este una personală, cu un desen preponderent unghiular, adesea frânt, delicat în mișcările Julietei, dar de o vigoare remarcabilă în compozițiile de grup bărbătești. Ambele piese montate de coregraf la București, dar mai ales cea de-a doua, pun în valoare, în primul rând, pe interpreții bărbați. E o mare
Salt stilistic spectaculos by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5833_a_7158]
-
speranță/ pe aceste ierburi încălzite precum/ spinarea ta voluptuos arcuită// la capătul unei zile// o insignifiantă speranță/ cum un țel nemaivăzut" (O insignifiantă speranță). își compune în felul acesta un portret din eboșe de schițe, un autoportret din linii șerpuitoare, frânte, puse în valoare de viclenele spații albe. Ni-l putem imagina într-un costum de pastor, drept, cu bărbia în sus, pe cel ce pare dăruit celei mai pure gratuități, absolutei libertăți a conexiunilor, eticii firului de iarbă ori acesteia
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]
-
își degajă figura ascunsă, delirantă, orientată spre acea suprapersonalitate emblematică a creației expresioniste: "ei construiau palate și catedrale mergeau în cruciade/ tu construiai circul foamei peste ochii triști și hămesiți/ mutai biserici în cer/ fugăreai cîrtițele prin galeriile lor gesturi frînte peste păianjenii zilei/ zîmbete moarte plutind pe cheiurile disperării iceberguri în mările roșii/ popoare de muște treceau prin bucătăriile goale/ prin peștii înghețați în vitrine cuvinte pe buzele oarbe/ repetate de pianina mecanică a furnalelor a dimineții spălăcite/ în detergenții
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
minciunii despre creație. 2587. Adevărul nu va cere niciodată o nouă minciună la masa Vieții, însă minciună va cerși mereu un alt și alt adevăr, sperând că până la urmă va găsi unul care să îi convină. 2588. Adevărul este aripa frântă a oricărei iubiri. 2589. Adevărul este pacea dintre sens și nonsens. 2590. Adevărul va alerga mereu de cuvânt pentru a da acestuia un sens. 2591. Adevărul este prosopul deșertăciunii cu care s-a șters Dumnezeu pe mâini în momentul creației
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
crezut N-am crezut vreodată Să sufăr din vina De a fi iubit. N-am crezut vreodată Că gonindu-te, Te iubeam copleșitor. N-am crezut vreodată că plecând, Ai putea lăsa în urma ta Un Univers sfărâmat, Buchet de visuri frânte, care dor și cheamă. N-am crezut să învăț a muri vreodată ! Dacă vreodată Dacă vreodată dragostea noastră Va zâmbi, chemându-ne, Mâinile noastre se vor uni și îi vom săruta chemarea. Dacă vreodată dragostea noastră Va plânge, îi vom
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Am amenințat-o prea mult. Rana timpului Mă doare clipa ce nu mai este. Mă doare rana deschisă a timpului. Mă doare amintirea buzelor tale, A gândului Că niciodată n-o să te am întreg, complet și etern. Mă doare amintirea frântelor gânduri Strivite sub talpa singuratatii. Mă doare absența ta Mai presus decât puternica-mi voință. Dilema Totul a fost frumos Până când am început Să ne întrebăm Cine suntem. Obosiți e atâta amorțeală Am început să rătăcim Ca niște picături de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
un roșu aprins, ce aveau să prevestească parcă ritualurile de trecere la care urma să asistăm - culori simbolice negru de moarte, roșu aprins și frumos nuanțat, de prevestire a vieții, de reluare a unui nou ciclu de existență prin floarea frântă, prin rana macului rupt, două măști populare executate de Nicolae Popa din satul Târpești, Jud. Neamț, icoane vechi pictate pe lemn sau sticlă, buciumul care suna a jale atunci când Dumitru Răchitan a deschis acest ritual, toate aminteau de curățenia, aproape
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
care locuiesc laolaltă eu, prietenul, dar și dușmanul meu: ca frigul, ca viscolul suflete al meu risipit tocmai a început să viscolească: o să te mut iar de acasă acasă darurile tale linie cu linie strigăt cu strigăt aripă cu aripă frântă spațiul din jur se desenează ca spațiu al unei închisori într-un seif îți închizi darurile tale - la urmă și inima - de parcă nu le-ai avut niciodată să înduri cum ai putea, având ochi, cum ai putea, având auz, cum
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
lemnului, sparse țeasta care se ivi în calea loviturii, piezișe și ochiul lui din dreapta zări cu spaimă cum sare în lături, ca o așchie, o parte din cap. Cum țâșnesc departe bucăți storcoșite de creier. Văzu parcă cum se lasă frântă în zgârciurile pielii, urechea, ca o floare închisă în ea însăși și nefolositoare și începu să urle, să urle ca un apucat, fugind ca ducă-se pe pustii, bătând câmpurile, ca un zănatec. - Auliu, taică, ce ți-am făcut! Auliu
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
cuvintele luminează - Tristan Tzara E noapte, vii peste munte doar lanterna ta se vede - o lumină alta decât puzderia stelelor aluneci în zigzag, lipit de pământ șerpuind pe potecă ascuns de stânci, de păduri și reapari tot mai aproape silabe frânte coborând în carne te apropii peste fâneața din vis sub vălul țesut într-un război care nu mai există
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
ascult cum trece încet, alene și străveziu, prin văzduhul înalt, șarpele uriaș al liniștei. Dar vraja nu ține decât câteva minute. }ignalul brusc și strident al unei locomotive îl înjunghie cu violență și îl sfâșie, iar zgomotul sacadat, de fierării frânte și-apoi lovite cu baroasele, al roților unor multe vagoane ce trec peste macazuri, ascunse de frunzișul copacilor zbuciumat de vijelia curentului brusc, îl toacă mărunt și-i împrăștie fărâmele peste orăcăitul broaștelor și peste ciripitul vrăbiilor din sat. Câinele
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
albastru profund, irizant, al mării dominate de turci și care devine cadrul ocrotitor al poveștii de dragoste dintre protagoniștii celei de-a doua părți. De asemenea, În ultima scenă a spectacolului, o combinație ingenioasă și eficientă de linii curbe și frânte creează În jurul Zimei (Lăcrămioara Maria Hrubaru Roată), protagonista, un centru de interes care, atrăgând atenția tuturor celor din sală asupra finalului triumfal al operei, subliniază victoria lui Amor și reunificarea supremă a universului. Din punct de vedere emoțional și artistic
ALECART, nr. 11 by Iulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92894]
-
am zărit fibrele de oțel ce îmbracă aerul/ din jurul a două ființe ce-și locuiesc dihotomia/ precum știuleții de porumb mătasea fierbinte și/ n-am mai știut ce să facem cu fosforescența mîinilor/ atunci cînd clipa să dialogăm prin linii frînte a sosit" (Buna Vestire). Firește, Erosul deține un loc privilegiat în șirul acestor reconstituiri empatetice, ușor împins spre dezabuzare și ironie, distins impalidat de transferul confesiunii în observație, al contemplației în comentariu: "în urma acelei femei, pe trotuar seara se aduna
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
Vouă vă las amintirea... Le las la dușmani păcatul Grija vieții și oftatul... Chiar de viața va fi grea, Eu mereu vă voi veghea Și de-ți vrea să v-alinați, Sus, la mine s-apelați... De-ți avea inima frântă Vă aștept la poarta sfântă, Necazul să vi-l deplâng Și la piept să vă mai strâng...
CAD FRUNZELE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83753_a_85078]
-
Rămas bun ! Te-ai rupt ,acum,complet de mine, Draga mea cu zâmbet frânt și glasul mut. Nu știu dacă-i rău sau bine.... Dar,parcă nu mai ești același lut. Nici talpă ta pășind spre mine, Nu o mai aud pășind. Te-am așteptat să vii la mine... Te-astept și-acum,bătrân
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93415]
-
și-acum,bătrân,murind ! Mi-ai lipsit așa de mult.... Dar acum intru în nesimțire, Te-am așteptat de-acum prea mult. Te voi păstra ca amintire. Rămas bun ! Te-ai rupt ,acum,complet de mine, Draga mea cu zâmbet frânt și glasul mut. Nu știu dacă-i rău sau bine.... Dar,parcă nu mai ești același lut. Nici talpă ta pășind spre mine, Nu o mai aud pășind. Te-am așteptat să vii la mine... Te-astept și-acum,bătrân
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93415]
-
castel feodal cu turnuri și cu metereze; la dreapta curge un rîu, în undele căruia se resfrînge umbra tufișului de pe mal; peste rîu trece o punte de piatră; la stînga, tărîmul se-nalță acoperit cu cîțiva rari copaci, mai mult frînți și uscați. Printre această sterpă pădure se zărește cerbul, purtînd cu smerenie crucea răstignirii pe al său creștet, înfiptă în fața latelor sale coarne. Pe întîiul plan se află vînătorul cu calul și cu cînii săi; el a descălicat și a
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
zbate-n geamuri fluturele rătăcit - cu zgomote seci castanele arămii îi numără clipele Se umple strada de foșnetul frunzelor - pentru o clipă din golul ramurilor lumina altor veacuri SENRYU Umbre pe apă - abracadabra și broasca saltă ... în lună Cutezanța viermelui frântă-ntr-o floare - carnivoră Ofertă de stat - sicrie cu discount pensionarilor Spital în criză - doar rostopasca-n curte înflorind din belșug Broasca-n vitrină cu safirele la gât - parcă-i vecina Pe roba neagră petecul de blană alb - rest de
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
-mperechere e-o nălucă, Ce tulbură mirajul sincopatic Lăsând în urmă-i malul gros și static În care s-a-necat un dor de ducă; Ca o fantomă-i dorul ce mi-aduce, Un sentiment ca floarea de zăpadă Ce frântă-n lujer, a-nceput să cadă, Când sunt, pe drumul vieții, la răscruce...
M? PA?TE DORUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83824_a_85149]
-
picioare și-l făcea să semene cu un moroi ascundea semnul că cel ce mergea acum spre sat, în zori, clătinându-se și mișcând încet din cap, trăsese o spaimă ce nu putea fi pusă în cuvinte. Așa mergea Celebi, frânt, cu capul atârnând și cu pielea frunții în ochi, bodogănind că „pe unde naiba am dormit, parcă ies din turbărie, să știi că ticălosul de popă mi-a pus ceva în țuică...“. Tot mormăind, izbuti să treacă printr-un gard
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]